Pastori protectori sau jefuitori corupatori

cronica_papilorDespre papalitate am avut intotdeauna o curiozitate aparte, generata de rolurile ambivalente pe care l-a jucat in istorie: a fost un factor de umanitate in perioade de barbarie si un factor de rigiditate in perioade de progres.

Manat de acest interes laic, m-am aplecat asupra lucrarii lui P.G. Maxwell-Stuart, Cronica papilor. Asa cum o arata si numele, aceasta carte de stiinte umaniste ii prezinta pe pontifi, incepand de la Sfantul Petru si pana la Benedict al XVI-lea. Evident, evenimentele n-au stat pe loc de la aparitia volumului si pana acum, insa conteaza prea putin, pana sa ajungem in contemporaneitate, s-au succedat atat de multe si felurite figuri papale, incat traseul istoric e putin spus pasionant.

Un aspect pe care l-am remarcat a fost varietatea caracterelor celor care s-au intitulat capi ai crestinatati. Unii s-au apropiat de idelurile de sanctitate pe care le-au propovaduit, altii si-au castigat cu varf si indesat locurile din bolgiile infernului imaginat de Dante. Cartea e o cronologie scrupuloasa a papilor, niciunul nu este omis, insa unii sunt doar nume, altii sunt individualizati, vizibili prin imagine si realizari. Si, ca o incununare a ideii ca istoria nu are o noima anume, si aceste figuri remarcabile si-au repartizat proportiile sfinteniei si infamiei in mod egal.

Medalioanele care insotesc capitolele, desi schematice, sunt pline de informatii colaterale, care coloreaza si completeaza fiecare epoca istorica. Asa am extras inca o ironie a domeniului de activitate al muzei Clio: perioada de maxima depravare si agresivitate a papalitatii a generat si expresii celeste ale spiritului uman, precum Capela Sixtina.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o calatorie printr-o istorie spirituala si controversata.

 

Shakespeare 2016 – Romeo si Julieta

romeo si julieta2

Romeo si Julieta in universul Mad Max? Da, se poate.

Cred ca a durat cateva minute bune pana sa ma acomodez cu acest cadru, insa neuronii mi-au transmis fara echivoc faptul ca piesa trupei din Tel Aviv functioneaza stilistic, in ciuda unor excese a caror noima mi s-a relevat mai tarziu.

E multa agitatie pana dupa jumatate, insa bine jucata si coregrafiata: inclestarea motociclistilor de la inceput e haios sugerat, petrecerea de la casa Capulet e decadenta, iar duelurile care vor directiona actiunea catre tragicul ei deznodamant sunt palpitante si beneficiaza de un foarte reusit fundal sonor produs ad-hoc, care sporeste tensiunea.

Scena la care cadrul gen Mad Max s-a pretat cel mai bine a fost aceea in care Romeo cumpara otrava de la spiterul pe care numai nevoia il impinge sa accepte un astfel de targ interzis – atmosfera de alee laturalnica, bantuita de drogati e excelent potrivita cu deznadejdea personajului.

Despre cei doi protagonisti am pareri un pic separate – el se straduieste, pune pasiune si etaleaza calitati atletice (vezi imaginea cu mizanscena), insa parca n-am fost pe deplin convins; in schimb, ea debordeaza de energie interpretativa, nu e reactie identificata de exegeti in rolul Julietei pe care ea sa nu o bifeze cu intensitate.

romeo si julieta1

Vorbeam de agitatia din prima parte; in a doua jumatate, creatorii acestui spectacol au avut imensa intelepciune sa ii domoleasca iuresul si sa il concentreze pe cei doi. Agitatia lasa locul tragediei, care se deruleaza implacabil, insa ni se ofera ceva unic, poate cel mai frumos moment de la acest Festival Shakespeare: o reuniune eterica a celor doi indragostiti, pe care dramaturgul nu le-a oferit-o, dar pe care omenirea o doreste in adancul inimii, inca de cand aceasta piesa a vazut lumina tiparului.

Am fost miscat, recunosc, iar prietenele mele teatrofile, Anda si Dana, mi-au spus ca in spatele lor cineva varsa lacrimi cu foc.

Cata vreme se mai plange la Romeo si Julieta mai e speranta!

romeo si julieta3

Sursa imagine: Pagina de Facebook a Festivalului International Shakespeare 2016 (autor: Florin Chirea)

Razboiul minciunilor

serviciile-secrete-in-timpul-celui-de-al-doilea-razboi-mondialAm avut in facultate un profesor, mare expert in Al Doilea Razboi Mondial, care ne-a spus ca despre istoria acestui conflict s-a scris mai mult decat despre toata istoria de pana atunci la un loc.

E greu de verificat o astfel de afirmatie, insa, daca stam si judecam chiar si dupa numarul de documentare TV, probabil ca nu nimereste prea departe de tinta.

Din acest ocean de informatii, stropul pe care mi l-au picurat pe frunte prietenii de la Libris a fost cartea de stiinte umaniste intitulata Serviciile secrete in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial.

Ca fost membru spionajului din acea perioada, autorul, Jean Deuve, e indreptatit sa elaboreze o astfel de lucrare. Nu trec multe pagini si iti dai seama ca nu e o carte senzationalista, ci una serioasa, care abunda in date despre structuri, operatiuni si persoane.

Ajungand aici se cuvine o precizare: interesul meu pentru a doua conflagratie mondiala este unul mediu in cel mai bun caz, asa ca si nivelul de intensitate a lecturii a fost pe masura. Probabil ca pentru un pasionat, cartea lui Jean Deuve este o mina de aur, mie, insa, mi-a prilejuit, mai degraba, niste reflectii si niste momente de amuzament combinat cu uluiala.

Principala idee pe care am desprins-o a fost ca inteligenta umana este o trasatura minunata si numai noi ii putem pune limite. Lucrurile de care au fost capabili combatantii pentru a-i insela pe ceilalti sunt aproape de neconceput. Fara sa o spuna deschis, autorul, francez, are fair-play si acorda Cezarului ce-i al Cezarului: englezii au fost campionii detasati ai imbrobodirii inamicilor.

Amuzamentul a provenit de la lectura unor momente de asa stralucita desteptaciune si creativitate (exemple aleatoriu alese: au construit un intreg port fals sau l-au trimis pe un actor care semana cu maresalul Montgomery in Africa, pentru ca realul sa isi vada nestingherit de debarcarea din Normandia), ca, initial, nu intelegeam de ce n-a sarit Hollywood-ul sa le ecranizeze deja. Dar am inteles pe parcurs ca intoxicarea adversarului nu vine de la simpla scrisorica uitata intentionat, ci de la un ansamblu de informatii, provenind din diverse surse, unele menite chiar sa ii induca in eroare pe proprii cetateni.

Asa ca nu pot sa nu ma intreb: oare metehnele inselaciunii nu s-au pastrat apoi si in vreme de pace?

Multumesc celor de la libraria online Libris pentru carte si sper ca nu va fi nevoie sa ma elimine, acum ca am citit-o.

O jumatate de secol in slujba Thaliei

In materialul de prezentare a spectacolului Ilie Gheorghe. O jumatate de secol in slujba Thaliei  (care va avea loc la Teatrul National din Craiova, duminica, 22 mai 2016, de la ora 18.00) sunt amintite marile sale roluri, insa eu nu pot sa nu mi-aduc aminte in ce piesa l-am descoperit.

Se numea Vacanta in Guadelupa, era o comedie usurica si usuratica, in care Ilie Gheorghe era un politician veros, superficial si simpatic, iar manifestarile lui m-au amuzat asa mult, incat am revazut piesa dupa ceva timp, un fapt pe care nu l-am repetat prea des in materie de teatru.

O alta amintire frumoasa legata de Ilie Gheorghe este un moment din Revizorul de Gogol. Avea loc un dans de societate colectiv condus de Ilie Gheorghe, iar regretatul Vasile Cosma, si el interpret in acel spectacol, statea pe un scaun si ii urmarea. La final i-a adresat niste laude, despre care bag mana in foc care nu erau in text, cu un aer plin de noblete, ca de la un mare actor la un altul asemenea.

Cea mai recenta intalnire a mea cu Ilie Gheorghe a fost prin intermediul superbului spectacol O furtuna, regizat de Silviu Purcarete. Mizanscena poetica si ingenioasa a atentat la atentia acordata actorilor, insa n-a avut nicio sansa in fata lui Ilie Gheorghe, care si-a adjudecat rolul lui Prospero cu gravitate si tristete.

Haideti, asadar, sa il omagiem pe Ilie Gheorghe pentru tot ce ne-a oferit in cei 50 de ani de cariera!

Sursa imagine: www.tncms.ro.

 

Eurovision fara romani

ucraina_eurovision

Ucraina

Ma simt dator sa fac o confesiune: titlul e mai mult sa atraga atentia, cu sau fara romani, Eurovisionul din Suedia de anul acesta a fost la fel de generos cu momente sublime si ridicole ca in alti ani. Iata cronica lui, pe care am mazgalit-o in timp real.

Incepe spectacolul, o parada a modei interesanta, dar pentru care au fost martirizati prea multi copaci.

Belgia – sclipoceli disco si o melodie de-a Aguilerei de cand era pubera.

Cehia – a inceput sirul interpretelor protapite in mijlocul scenei; cea de acum are ceva voce si e frumoasa foc, mai ales dupa ce isi despleteste parul.

Olanda – un interpret care de-abia isi tine ochii deschisi, iar eu tind sa patesc la fel, datorita vocii lesinate; efectele de pe podeaua scenei ma tin totusi treaz si presimt ca rolul tehnologiei va fi iar decisiv.

Azerbaidjan – buzele supradimensionate ale cantaretei cenzureaza din vocea si asa slabuta; dansatorii din jurul ei sunt imbracati dubios, dar sa nu uitam ca suntem in Suedia, o tara cu moravuri dezinhibate.

Ungaria – interpretul e ragusit in mod intentionat; cei din grupul vocal au niste miscari, de parca ar face pe ei, dar, per ansamblu, melodia nu e rea.

Italia – uite ca mai sunt unii care canta in limba materna; ba nu; coregrafia e haioasa, e aproape un videoclip, dar o vedem noi, cei din fata ecranelor, cei din sala probabil vad si asculta o cantareata fara prea mari aptitudini vocale.

suedia_eurovision

Suedia

Israel – catastrofa stilistica a concursului, pana acum; nici melodia, nici coregrafia insotitoare lipsita de sens nu ajuta la a redresa impresia deplorabila.

Bulgaria – traiesc intens ceea ce anglo-saxonii numesc „mixed feelings”: pe de o parte, admir vestimentatia SF, dar coafura aia de parca i-a scapat cineva o caldare cu apa clocotita in cap e oribila; desi melodia se vrea a fi pop, mai derapeaza manelistic cand si cand.

Suedia – ce smecheri sunt suedezii – altora le fac niste efecte vizuale atat de mestesugite, incat uiti de melodia in sine, in schimb, la a lor, adopta un stil simplist, care se potriveste perfect cu alura interpretului, care canta frumos si are gesturi simpatice si naturale; favoritul meu pana acum.

Germania – Ceeeee? Cineva vrea sa o dea jos pe Merkel, de i-a imbrobodit pe nemti sa accepte punerea asta in scena: o scufita incornorata prin padurea fermecata. Incredibil!

Franta – decat sa se faca de ras ca in alti ani, francezii au ales sa treaca neobservati; au reusit.

Polonia – interpretul mi-aduce aminte de Albrecht Durer sau de o replica monumentala din piesa Omul-perna (cine a vazut-o stie sigur la ce ma refer), are o voce precum a Conchitei, dar n-are rochie; trecut-au vremurile cand polonezii trimiteau fete de la tara, sanatoase si pricepute intr-ale covasitului.

rusia_eurovision

Rusia

Pauza intre sesiunile de cantat; Loreen si-a pus belciug in nas.

Australia – australienii incep sa invete cum sta treaba la Eurovision si au trimis o asiatica protapita in mijlocul scenei; la capitolul voce inca nu au invatat sa faca rabat, suna bine.

Cipru – rock anodin; la ce tehnologie e disponibila, cum sa te cobori la efecte de fum, ca pe vremea lui Pazvante?

Serbia – nu sariti pe mine, va rog, dar n-am putut sa nu remarc ca intre tipa de pe scena si cea din promo e o diferenta de cel putin zece kilograme; firul melodiei – Xena respinge in mod repetat avansurile unui gagiu, iar la final afiseaza o privire care l-a facut pe misoginul din mine sa se cutremure.

Lituania – jachetzica de un alb imaculat si o coafura la fel de dezastruoasa ca Israel sau Bulgaria; a aruncat jachetzica, nuuuu, da-mi-o mie!

Croatia – Oooooo, unde esti, Ouatule, sa-ti vezi consoarta? Niste initiati Sith o dezbraca partial, dezvaluindu-i desuurile la fel de argintoase.

Rusia – rusii au schimbat strategia, nu mai trimit frumuseti blonde, ci pe un tip cu, un plus de neliniste, o tinuta cvasi-militareasca; incep niste efecte speciale, care continua si… Wow! WOOOOW! WOOOOOOOOOW! Un spectacol ingenios si grandios ni se dezvaluie, iar melodia il insoteste inspirat; notiunea de „favorit” intra in sistem dualist.

Spania – spaniolii s-au modernizat, au ajuns la nivelul anilor ’90; coafura penibila pe care am invocat de mai multe ori pare a fi unisex.

Letonia – balticii sunt vorbiti intre ei; si letonul are jachetzica, doar ca e neagra.

Ucraina – pe tipa asta o roade ceva, dar nu stiu ce (explicatie post-factum: de obicei nu ascult versurile melodiilor, iar cea de fata nu a facut exceptie, basca faptul ca nu m-a impresionat vocea ei, dar faca-se voia poporului).

Malta – in romana, melodiei ii spune „Mergi pe apa”, ce inseamna sa stai pe o insula; si la aceasta interpreta am detectat o discrepanta de gabarit intre promo si scena, dar, la final, un gest dragut pe burtica a lamurit situatia. Melodia? Alta data.

Georgia – din promo reiese in patria lui Rustaveli si Stalin se fac niste gratare, sa te lingi pe buze! Intepretii – niste rockeri la fel de insipizi precum cei din Cipru, dar cu palarii; ei cu melodia, eu cu gandul la gratare.

Austria – o tipa zambitoare care canta in franceza.

Marea Britanie – pe interpreti ii cheama Joe si Jack, adica un fel de Bula si Strula ai Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord; la final cei doi se imbratiseaza, daca nu ii iubeste nimeni pe englezi la Eurovision, macar sa se iubeasca intre ei.

Armenia – o bunoaca de final cu niste picioare bine sculptate si ostentativ afisate, ca avem ochii bine clatiti pentru marea urzeala geopolitica ce urmeaza.

Eurovision_2016

Un final de infarct, cum ar spune comentatorii nostri sportivi.

Am sperat ca se va reedita duelul de anul trecut intre Suedia si Rusia, insa ori Providenta, ori un operator de telecomunicatii cu un sardonic simt al umorului ne-a oferit o disputa intre Rusia si Ucraina si posibilitatea aproape materializata de a vedea cum concursul pan-european al muzicii este castigat de Australia.

UE, hai cu subventiile catre Ucraina, ca sa aiba bani de Eurovision la anul!

Eurovision 2016 – Twitter-ul nu se dezminte

Eurovision_2016_2

Spre deosebire de alti ani, in 2016 chiar am intrat sa verific ca nu mi s-a dezactivat contul de Twitter. Orice, numai sa nu raman fara poantele de la Eurovision, care au fost, din nou, la inaltime. Pana imi descifrez notitele redactate la lumina lanternei, va las sa va delectati cu ele:

So basically, District 13 won the Eurovision Hunger Games.

Which one of you is working on a 6,000 word piece on why Eurovision will be the platform on which all future European wars will be fought?

Aussies will now vote to leave EU.

Is it possible Austrians voting for Australians thinking it was themselves?

Russia vs. Ukraine? Waiting for Justin Timberlake to come out and sing Crimea River (cea mai tare, de departe!).

An entire new voting system designed to cruelly raise British hopes.

This voting system is just oh so European! No one knows what’s going on, but everyone goes along with it anyway.

Kids, if there was ever a legit choice to learn Maths, it’s to ensure you can work out who’s won Eurovision.

Putin and Australia defeated. No greater result for Britain.

Can’t believe the Eurovision is going to be our generation’s assassination of Franz Ferdinand.

12 points to Gryffindor!

So it’s official: professional musical people on the juries don’t mind us too much, it’s the public that hate the British.

Germany on 1 point, things haven’t looked this bleak for Germany since 1945.

Meanwhile, North Korea celebrate their 5th successive Eurovision win.

Every Eurovision vote preamble is like the award current-girlfriend vs. ex-girlfriend encounter.

The American presenters are figuring this out as they go. They’ve only just realised a country can’t vote for themselves.

Non-fictiuni pe care le-am citit (11)

Nu, n-am uitat non-fictiunile, uitati inca trei dintre ele:

matthieu_ricard_fericirea

Fericirea – am ajuns la cartea aceasta pentru ca autorul, Matthieu Ricard, mi-era cunoscut de pe www.ted.com, unde ma surprinsese prin pitorescul persoanei sale – om de stiinta francez si calugar budist cu acte si tinuta in regula. Lucrarea sa este un manifest in favoarea unei atitudini de viata conforme cu preceptele budismului. Sunt si eu un mare aparator al teoriei ca dorinta de posesiuni, ambitia si spiritul competitiv sunt moduri de a ne fractura accesul la fericire, insa nu m-a ocolit impresia ca argumentele stiintifice ale lui Matthieu Ricard sunt reduse la acelea care ii sprijina doctrina, iar fata de o astfel de eroare am invatat in timp sa ma feresc. Ce accept fara rezerve este ideea ca un om impacat cu sine se remarca printr-o unificare a modului cum se comporta in toate domeniile vietii.

oliver_sacks_oaxaca_journal

Oaxaca Journal – prima mea intalnire cu reputatul Oliver Sacks a avut lor prin intermediul unei carti mai putin cunoscute, care descrie o calatorie in Mexic, al carei scop este cultivarea unei pasiuni inedite pentru mine: ferigile. N-as fi banuit ca aceasta specie de plante poate suscita atat interes, insa am fost nevoit sa accept ca aceste antediluviene exemplare ale regnului vegetal reprezinta un domeniu de o complexitate uimitoare, in care autorul se afunda cu nesat. Insa volumul este mai mult decat un simplu tratat de botanica profana. Sacks are un condei excelent si il foloseste sa contureze pietele mexicane si bogatia lor cromatica si olfactiva, ruinele precolumbiene si consideratiile asupra istoriei lor si, mai ales, pe tovarasii de calatorie, eruditi si cel putin la fel de pasionati. Oliver Sacks nu mai este printre noi, insa a lasat o opera vasta, pe care n-o voi lasa necitita.

black_swan_nassim

The Black Swan – o carte care m-a incantat si educat in acelasi timp. Insist pe „educat”, pentru ca e mare lucru ca o carte sa-mi recalibreze, chiar si un pic, optica asupra lumii. Spirit levantin, cosmopolit si ironic, Nassim Nicholas Taleb le poarta o pica fantastica prezicatorilor de tot fel, dar mai ales celor care, sunt masca expertizei, au dat-o in bara in privinta aprecierilor asupra viitorului si mai si gasesc explicatii pentru asta. Conflictul lui cu pseudo-specialistii previziunilor este unul total, iar autorul de origine libaneze arunca in joc povestiri autobiografice, argumente psihologice si complicate calcule statistice (din fericire, aceste capitole pot fi sarite, fara a se pierde, insa, mesajul de ansamblu al cartii). Cateva idei de baza ar fi ca evolutia lumii nu raspunde la calcule matematice, datele istorice nu valoareaza nici cat o ceapa degerata, iar norocul e chior. Haosul e viata insasi si n-ar strica sa o abordam avand si asta in minte.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)

Non-fictiuni pe care le-am citit (3)

Non-fictiuni pe care le-am citit (4)

Non-fictiuni pe care le-am citit (5)

Non-fictiuni pe care le-am citit (6)

Non-fictiuni pe care le-am citit (7)

Non-fictiuni pe care le-am citit (8)

Non-fictiune pe care le-am citit (9)

Non-fictiuni pe care le-am citit (10)

 

Traduceri de top

toplevel_traduceri– Salut, stiu ca esti foarte descurcaret, asa ca am nevoie de ajutorul tau!

– Sigur, doar ma cunosti, ajut pe toata lumea, cateodata chiar si in detrimentul propriilor mele treburi.

– Scuze, nu te mai deranjez atunci.

– Oooof, glumeam, mai!

– In regula, hai sa-ti spun despre ce e vorba atunci. Am o slujba noua, care imi place mult, dar care ma si provoaca in fel si chip. Interactionez cu distribuitori din toata lumea si trebuie sa ma asigur ca documentatiile lor sunt bine intocmite. De fapt, nu bine, ci impecabil. Pentru asta, am nevoie de niste traduceri foarte bune.

– Inteleg, de ce nu apelezi la o firma specializata?

– Asta e problema, sunt multe si nu stiu pe care sa o aleg. Imi poti recomanda ceva?

– Ca sa-ti iau povara alegerii si sigur fiind ca o sa fii multumit, ti-i recomand pe cei de la TopLevel Traduceri.

– Ce-mi poti spune despre ei?

– Sunt o firma de traduceri si interpretariat cu un motto foarte ilustrativ „Short Time, High Quality”. Banuiesc ca in munca ta ai nevoie de traduceri foarte prompt, nu?

– Desigur.

– Acopera o multitudine de domenii, dar si de formate, cum ar fi legalizarile sau supralegalizarile, si au un portofoliu de 32 de limbi!

– Wow, atunci sigur ma pot ajuta, indiferent de situatie.

– Sunt convins.

– Multumesc, mi-ai luat o piatra de pe inima cu informatia asta. O sa ii contactez de indata ce am primul proiect de rezolvat.

– Mult succes!

Seductie si putere la Craiova

luna_tango_cover

Am descoperit de curand o lista incantatoare, cea a patrimoniului imaterial al umanitatii. A fost suficient sa derulez cateva secunde si sa ma conving peste ce minunatie de tezaur cultural am dat. Deoarece tarile mapamondului sunt aranjate alfabetic, acele cateva momente de explorare mi-au dus privirea asupra Argentinei si a dansului unic si irepetabil numit tango.

Nu stiu daca voi ajunge vreodata in aceasta parte a lumii pentru a experimenta tango-ul in forma sa primordiala, insa stiu sigur ca nu voi rata nicio ocazie de a-l gusta aici.

Iar un astfel de prilej nu a intarziat sa apara prin Luna Tango Concert, care va avea loc duminica, 15 mai 2016, la Filarmonica Oltenia din Craiova.

Un cvartet instrumental numit Passione (ce alt nume ar fi putut avea?), condus de argentinianul Mariano Castro si sapte dansatori vor conclucra pentru a ne infatisa aceasta minunata expresie a seductiei si puterii ingemanate. Sper sa nu se supere organizatorii pe mine ca tot ii dau zor cu puterea, insa, de cand am vazut magnifica piesa a teatrului Saitama din Japonia, tango-ul si dominatia sunt siameze in mintea mea.

Numai un caz de forta ultra-mega-gica-majora ma poate impiedica sa vad spectacolul Luna Tango Concert.

 

 

Shakespeare 2016 – Bufonii lui Shakespeare

shakespeare_kondrat2

Bufonul este un personaj recurent in opera lui Shakespeare si nu sunt putine lucrarile care il trateaza separat. A face, insa, o piesa dintr-o insiruire a lor e un demers inedit si greu de inchegat.

Nu si pentru un mare actor precum polonezul Piotr Kondrat. Epitetul pe care i-l atribui este post-factum, inainte de a urmari Bufonii lui Shakespeare habar n-aveam cine este. De acum incolo, insa, asa il voi recomanda.

Ce a facut Piotr Kondrat sa merite aceste elogii? A luat diverse personaje shakespeariene si le-a jucat in cheie personala, impletind replici originale cu unele proprii si utilizand cu o incredibila inventivitate un decor minimal format din niste paralelipipede inchise la culoare.

Si ca tot veni vorba de culoare, aceasta este un element atat de important in spectacolul lui Piotr Kondrat, incat am tendenta sa il consider un personaj separat. Fiecare bufon are o expresie cromatica si, daca subiectele pieselor aferente sunt chiar si vag cunoscute, nu poti sa nu fi atras de precizia asocierii.

shakespeare_kondrat3

Ar fi multe de spus despre bogatia interpretativa a polonezului, insa voi insista asupra unui detaliu care pe mine a ajuns sa ma fascineze intr-atat pe parcursul reprezentatiei, insa il asteptam cu o nerabdare aidoma curiozitatii de a vedea ce bufoni urmeaza.

Modul prin care Piotr Kondrat intra si iesea dintr-un personaj era un spectacol magnific in sine, schimbarile de fizionomie si simplul gest de a imbraca si scoate costumul de o anumita culoare aveau ceva magic, ceva din secretele pe care un mare meastru le impartaseste unui grup restrans de initiati.

Si acum binecuvantez norocul de a fi fost printre ei.

shakespeare_kondrat1

Sursa imagine: Pagina de Facebook a Festivalului International Shakespeare 2016 (autor: Florin Chirea)