50 si inca mai poate

Pentru inceput, as vrea sa le multumesc realizatorilor filmului Mission Impossible: Fallout pentru deosebitul respect pe care l-au avut pentru timpul meu si pentru faptul ca n-au pregetat sa intre in actiune inca din primele minute. Avand in vedere ca si eu mi-am indeplinat obligatia ce-mi revenea, adica de a lasa pretentiile de logica si verosmilitate la intrarea in sala de cinema, consider ca experienta astfel rezultata a fost una formidabila.

Mission Impossible: Fallout este ca o ploaie din sezonul in care a fost lansat – vara: are momente amenintatoare si apoi se dezlantuie intr-un mod spectaculos. Nu te scuteste de niciunul dintre tropii si cliseele genului si chiar ale seriei in chestiune, insa le livreaza cu o asa intensitate, incat ai exact senzatia de dupa o aversa estivala – revigorare si prospetime.

Tom Cruise este nascut in 1962 (faceti voi socoteala cati ani are) si, totusi, inca mai poate. Inca mai poate sa para credibil ca actor de actiune, inca mai poate sa fie expresiv chiar si cu un scenariu schematic, inca mai poate sa faca niste cascadorii care iti dau fiori doar vazandu-le. Sper ca, beneficiind de un asemenea angajament fizic si inzestrat cu un real talent actoricesc, Tom Cruise sa incapa pe mana unui Alejandro Gonzalez Inarritu, care sa ii scoata si lui un Oscar, cum a facut cu Leonardo DiCaprio.

Nu cred ca e prea batran sa ajunga si acolo, mai e timp, ganditi-va numai ca Mihai Sora, la 102 ani, are de gand sa participe la protestul de pe 10 august.

In jurul lui Cruise este inchegata o distributie formata din aceeasi companioni simpatici, dame frumoase si stilate si inamici mai mult sau mai putini expliciti, iar actiunea are loc in niste locuri care gadila minunat ochiul: Parisul este de-a pururi fermecator, e suficient sa arunci o imagine panoramica a catedralei Notre-Dame sau o cursa in jurul Arcului de Triumf, si mi-ai si declansat fiorii placerii; ceva similar se petrece si in privinta Londrei, mai ales ca m-au purtat pasii prin Saint Paul’s Cathedral si prin zona cladirilor futuristice pe unde goneste Tom Cruise; cat despre bucata de final, nu va spun nimic, insa schimbarea de cadru e atat de radicala si atat de inspirata, incat mi-a luat piuitul, cat mai aveam din el.

Your, mission, should you accept it (and I surely hope you will) is to see this movie and enjoy it. 

This message will not self-destruct in 5 seconds, but it will remain here, so that everyone can heed its call.

Lasa un comentariu.