Iata-le:

1. Suprapopularea;

2. Pustiirea spatiului vital;

3. Intrecerea cu sine insusi;

4. Moartea termica a simturilor;

5. Decaderea genetica;

6. Sfarmarea traditiei;

7. Receptivitatea la indoctrinare;

8. Armele nucleare.

Acestea sunt Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate in opinia lui Konrad Lorenz. Si victima a celui de-al saptelea sa fii si tot recunosti cateva in lumea contemporana, fapt si mai nasol, socotind ca aceasta carte a fost scrisa prin 1974.

Nu le detaliez, pentru ca, daca ati aloca nitel timp la cat ar fi nevoie sa cititi un articol amplu, ati putea foarte bine sa lecturati chiar lucrarea lui Lorenz, care nu are nici 100 de pagini, e scrisa de un specialist in etologie (nobelizat chiar pentru acest domeniu), dar e accesibila oricui, mai putin, poate, pentru cei grav afectati de punctul 5.

Pe langa o viziune lucida si trista asupra societatii in care traiesc, Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate mi-a inoculat si un microb de ras din senin, care mi se activeaza periodic, precum o tuse din aceea magareasca enervanta.

E vorba de urmatorul banc austriac:

Maine ii fac o bucurie cainelui meu; il bat de-l snopesc si apoi ma opresc.