Absurd, dar logic

Filmele de animatie au o relatie ambivalenta cu suratele realizate cu oameni in carne si oase: nu prea au cum sa atinga complexitatea unui Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, dar isi permit o libertate care e exploatata uneori in moduri nebanuite.

O astfel de pulverizare a ce inseamna bariere conceptuale si narative demonstreaza Sylvain Chomet in al sau Les triplettes de Belleville.

Spun „al sau”, pentru ca, de la modul cum sunt conturate personajele la cel cum e construita actiunea, e clar ca autorul nu si-a urmat decat ideile si instinctele si nu canoane si locuri comune, specialitatea filmelor Pixar, care reusesc insa sa le imbrace in mod stralucit.

Ca urmare a acestei libertati pe care si-o aroga Sylvain Chomet, inceputul filmului e putin deconcertant, insa, odata ce te obisnuiesti cu strucura spatiilor infatisate, cu caricaturalul protagonistilor si cu absurdul aparent al situatiilor, acul deliciometrului urca in mod constant.

Satira este omniprezenta in Les triplettes de Belleville si acopera o paleta foarte larga, de la stereotipuri individuale la unele culturale. Cea mai izbitoare bucata parodica a fost, pentru mine, cea din prima parte, cand Turul Frantei la Ciclism (eveniment reprezentativ pentru o natie atat de mandra precum cea franceza) este reprezentat haios de tot, nefiind iertate isteria mediatica sau idiotenia unor spectatori.

De acolo scenariul evolueaza in stil de film de suspans si nu exagerez cu nimic cand spun ca actiunea furibunda din Taken e depasita de intorsaturile periplului protagonistei, asezonat si de grimasele adorabilului companion canin sau de prezenta hilara si destul de macabra al tripletelor eponime.

Impresionant este faptul ca lipsa de noima a unor detalii sau situatii este risipita de desfasurarea ulterioara a straniei anchete pe care simpatica bunicuta o intreprinde in Belleville, amar eufemism pentru metropola contemporana.

In final, trei argumente lapidare suplimentare sa va repeziti sa vedeti Les triplettes de Belleville, precum si un avertisment:

E si musical pe alocuri.

N-are aproape deloc replici.

E suprinzator de scurt, pentru cate ofera.

Nu e neaparat pentru copii.

Lasa un comentariu.