Acțiune în Forță

Nu știu alții cum sunt, dar eu am rămas cu un gust amărui după cele trei noi filme din universul Star Wars și le-am cam repudiat în ceea ce privește contribuția la această mitologie modernă.

Și alții au procedat la fel în trecut, când seria animată Star Wars: The Clone Wars a lui Genndy Tartakovsky a fost considerată necanonică (bănuiesc că s-a întrunit Conciliul de la Beverly Hills, pentru a hotărî asta) și înlocuită cu aceea mai digitală care a debutat în 2008.

Fără a-i contesta consistența în realizare acesteia din urmă, mărturisesc că o prefer fără urmă de șovăială pe cea dintâi.

Da, are episoade scurte.

Da, este simplistă pe alocuri.

Da, vocile personajelor filmate sunt irepetabile.

Da, se văd reciclări ale unor procedee stilistice din Samurai Jack.

Însă Genndy Tartakovsky are ceva aparte, o atingere pe care nu mă sfiesc să o numesc de geniu, iar aici, fără a se chinui prea mult, compune un spectacol bombastic, hiperactiv și antrenant.

Nici nu mai contează că unele aventuri se soluționează cât ai clipi din ochi, puținul pe care îl oferă are o calitate spre care cea mai recentă trilogie nici nu s-a sinchisit să tindă.

Cu toată iuțeala narațiunii, se întrevăd și niste tușe psihologice, în special în agresivitatea latentă a lui Anakin Skywalker sau relația ușor tensionată cu maestrul său Obi-Wan Kenobi.

Am apreciat și generozitatea cu care li se acordă și altor Jedi prilejul să exceleze într-ale Forței și vitejiei.

Mace Windu e construit după tot arhetipul de ”bad mother fucker” al lui Samuel L. Jackson, iar bucata de final, aceea care înnoadă firul povestirii cu debutul din Star Wars: Episode III – Revenge of the Sith, are exact intensitatea și tragismul care pregătesc căderea luciferică din film.

May the Force be with you for any other project, Master Genndy Tartakovsky!

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.