Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (9)

Acum aproape o saptamana mi-a suras sansa si m-am aflat printre aceia care au beneficiat de o degustare de vinuri asociate cu branza un pic mai altfel.

Evenimentul, si de data aceasta organizat de Asociatia Blogger-ilor Olteni si de DictionarCulinar.ro, a avut loc la Centrul de Limba si Cultura Poloneza din Craiova (un spatiu primitor si generos cu raspandirea cunostintelor despre aceasta tara, pe care va invit sa il vizitati), nu in vreun restaurant dintre cele multe si cochete ale urbei noastre.

Motivul pentru aceasta schimbare de decor a fost unul inedit si intemeiat: pe langa un commando de condeieri virtuali craioveni, deja harsiti intr-ale degustarii, la reuniunea bahica au participat si cativa soldati de la Contingentul Militar Polonez, afiliati Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” din cadrul Brigazii Multinationale Sud-Est, incartiruiti in Craiova.

Schimbul intercultural nu s-a oprit aici, pentru ca, daca vinurile au provenit de la reputata crama Samburesti, branzeturile erau din Polonia, fie sortimente internationale produse acolo, fie intru totul specifice patriei lui Henryk Sienkiewicz.

Ajuns aici, nu pot sa nu imi exprim incantarea fata de branza Oscypek, un fel de cascaval afumat cu o aroma minunata si o forma adorabila, pe care comeseanul polonez mi-a descris-o ca fiind originara din Muntii Tatra.

Paradoxal, aceasta preferata a mea nu a facut parte din combinatia favorita, care a reunit Chardonnay de Samburesti si branza Tilsit, nume cu o puternica rezonanta istorica, si mai vie pentru mine, care am vizionat grandiosul Voina i mir de curand.

Faimoasa versatilitate a Chardonnay-ului l-a ajutat sa se inteleaga cu textura branzei, iar gustul sau usor intepator, dovada vie a faptului care are stramos comun cu sampania, a presarat senzatii aparte pe limba-mi care clefaia incantata.

La intrebarea nerostita, dar staruitoare pe care o puteti avea: Cum sa nu te cherchelesti la un astfel de eveniment?, raspunsul este unul simplu – apa. Apa, neamestecata cu vin (Sacrilegiu!), de care noi am beneficiat de data aceasta prin bunavointa celor de la Aqua Carpatica.

Maestri de ceremonie au fost aceiasi veterani, Narcis si Alin Sintimbrean, care, iscusiti pedagogi intr-ale gastronomiei si vinificatiei, au tinut cont de prezenta masiva a unor neofiti si si-au structurat prezentarile intr-un mod foarte didactic, care mi-a relevat mie, celui care ma credeam tare stiutor, cate detalii importante mi-au scapat de-a lungul timpului.

Totodata, Magda Filary, coordonatoarea centrului si vechea noastra prietena, a demonstrat o tarie de caracter impresionanta: a reusit performanta ca, in timp ce traducea intr-un ritm alert povestile venite de la Narcis sau Alin, sa nu inghita in sec reproducand verbal toate deliciile catre care ne ghidau cei doi.

Pentru tovarasii de degustare polonezi, intalnirea s-a incheiat cu un mic chin tantalic, concretizat intr-o mica, prea mica sticla cu tuica de-a noastra, licoare cu care papilele lor gustative au rezonat ca ratatouille-ul oferit
in filmul cu acelasi nume personajului cu vocea lui Peter O’Toole .

Vin bun, branza buna, apa curata, oameni simpatici alaturi.

Epicur cam avea dreptate in privinta fericirii.

Lasa un comentariu.