Anjin-san cel real

Daca e vreun coleg de liceu care citeste aceste randuri, isi aduce aminte cu siguranta de patima pe care o manifestam cand venea vorba despre cultura Japoniei medievale si despre romanul lui James Clavell, Shogun.

Intensitatea trairii adolescentine s-a diminuat, dar pasiunea pentru civilizatia nipona palpaie de-a pururi in sufletul meu si s-a aprins cand am dat prima data cu ochii de cartea de stiinte umaniste intitulata William Samuraiul.

John Blackthorne a.k.a. Anjin-san, protagonistul din Shogun, s-a bazat pe un personaj real, William Adams, care a ajuns la mare cinste la curtea lui Togugawa Ieyasu, cel care a unificat Japonia sfasiata de razboaie. Autorul Giles Milton ii urmareste englezului evolutia de la un corabier cvasi-necunoscut la nobil de seama in Tara Soarelui Rasare, insa nu se multumeste doar cu o poveste dintr-o singura perspectiva.

Istoric ambitios, isi propune sa acopere fresca mai larga a primelor contacte dintre europeni si japonezi, incepand cu negustorii si misionarii portughezi habotnici si ajungand la olandezii si britanicii pragmatici si neciopliti. Ciocnirea civilizatiilor, asa cum apare in aceasta carte, smulge reactii ambivalente: pe de o parte, navigatorii de pe batranul continent sunt cu multe clase de rafinament sub bastinasii niponi, insa violenta acestora din urma are darul sa infioare si sa aduca aminte ca, totusi, democratia, filantropia si drepturile omului s-au nascut pe cele doua maluri ale Atlanticului, nu in stepele Asiei sau in tinuturile din largul Pacificului.

Impresionant este volumul de corespondenta si memorii pe care autorul le-a parcurs pentru a-si redacta istorisirea cu informatii de prima mana. Cu aceasta ocazie, mi-am dat seama ca astfel de materiale documentare sunt o metoda foarte buna de a-l antrena pe omul zilelor noastre sa discearna stirile autentice de cele false, un subiect fierbinte in epistemologia moderna.

La ce ma refer, mai precis? Citesti memoriile personajului istoric Cutare si incerci sa identifici unde se situa ideologic, comparand viziunea acestuia cu evolutia reala si tabloul mai larg al evenimentelor.

Istoria este cea mai frumoasa poveste, spune Adrian Cioroianu.

Si cea mai utila, as adauga eu.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o madlena de orez.

 

Lasa un comentariu.