Au, inimioara mea!

Istoria transversala este generoasa cu subiectele, insa marturisesc ca o lucrare dedicata inimii nu mai citisem pana acum.

Masinaria sublima este, asa cum o arata si subtitlul, o biografiei a neostoitei pompe care intretine viata si inca una foarte consistenta, desi, ca si organul caruia ii este dedicata, nu pare impresionanta prin dimensiuni.

Cei doi autori, Stephen Amidon si Thomas Amidon, isi impart responsabilitatile in privinta calitatii textului – unul este scriitor de profesie, celalalt cardiolog. Aceasta fericita imperechere de vocatii se vede in structura cartii: fiecare capitol debuteaza cu o poveste ce reda impecabil spiritul epocii la care se refera (Antichitate, Renastere sau epoca moderna), ceva in genul a ce a realizat Liviu Rebreanu in Adam si Eva, pentru ca apoi sa continue cu o erudita expunere a mentalitatilor si cunostintelor ce vizau inima in respectiva perioada.

Mi-e greu sa aleg din bogatia de informatii pe care le-am aflat astfel, insa o sa ma limitez la cateva reflectii care mi-au fost prilejuite de lectura acestora.

Noi oamenii, simplificam si faurim idoli din persoane care se mai si insala: Aristotel, filosoful caruia ii datoram insasi structura gandirii noastre, avea o conceptie eronata despre inima si rolul ei. Paradoxal, idealistul Platon a nimerit-o mai bine in privinta asta.

Egiptenii au desavarsit tehnica mumificarii, asa ca ia ghici unde au avut loc niste descoperiri majore despre inima, realizate prin disectii, practica hulita altminteri din epoca antica si pana in la finele celei medievale? In Alexandria elenistica, dovada ca nimic nu se pierde nu e numai un dicton din fizica sau chimie, ci si o permanenta caracteristica a evolutiei mentalitatilor.

Nu in ultimul rand, e usor de remarcat ca, daca vreo doua mii de ani ne-am chinuit cu teoria umorilor, volumul de cunostinte despre inima a crescut exponential in ultimii doua sute de ani si nu pot sa nu ma intreb oare pana unde va ajunge aceasta progresie geometrica a stiintei.

Aveam-vom inimi artificiale in doar cateva decenii de acum incolo?

Si daca anticii aveau dreptate si inima e salasul sentimentelor, ce se va intampla cu acestea?

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o poveste a celei care ne tine in viata.

Lasa un comentariu.