Conjuncturi socio-sentimentale pe care n-are sens sa vi le detaliez m-au obligat in trecutul apropiat sa vizionez doua filme dintr-o specie pe care eu o gasesc dezgustatoare si inutila: horror-ul. E vorba de One Missed Call si de Mirrors. Nu cred ca e cazul sa mai adaug ca atitudinea mea fata de acest gen de productii s-a mentinut si a iesit intarita. Dar cu cateva concluzii tot am ramas.
In primul rand, americanii au ajuns in asa hal de sterilitate de idei, incat copiaza si multiplica tot ce fac asiaticii in materie de filme, exact cum apar haine Adibas si Mike sau electronice Sonny sau Panasoanic.
Copiii sunt de vina. Orice s-ar intampla, in spatele oricarei intrigi malefice este un copil demonic, preferabil o fetita. Ceea ce ma enerveaza si la nivel principial si la nivel practic. Sa va explic de ce. Imaginati-va ca vine copilul acasa, bucuros ca a luat un 10, iar tac-su, alcoolic si somer, ii arde vreo doua, pentru ca a vazut el ce fac ai dreacu’ ei de plozi daca nu ii tii din scurt.
Apoi, daca e sa urmez rationamentul demoniac al acestor filme, ar trebui sa ma tem de tot ce ma inconjoara: de telefoane mobile, de chiloti, de maturi, de scutece de bebelusi, de odorizante de WC etc.
Cat despre cele doua filme mai sus mentionate, nu am remarcat decat ca Mirrors e facut prin Romania cu cativa actori romani, iar in One Missed Call e o scena dementiala cu o pisica sugramata.
P.S. Observati, va rog, cat de mult seamana cele doua afise.
:))). S-au saturat de animale modificate genetic care mananca omenirea („Black Sheep” ai vazut? o oaie care mananca oameni si un fermier se indragosteste de ea), s-au saturat de fantome care scot sunete ciudate electronice, acum vor fetite cu parul lung si manjite care sperie lumea.
Ah…stai, suna telefonul. Sa raspund? :-ss
Exista si horrorur-uri bune. Si cum viata bate filmul uneori un horror te destinde si il poti privi chiar ca pe o comedie. Macar stii ce urmeaza.