Călătoria e o fugă de moarte

Există un site – atlasobscura.com – care şi-a propus, în dulcele stil wiki, să prezinte locuri mai puţin ştiute şi ciudăţeniile din cele cunoscute.

Pentru aceia care vor să se abată de la trasee turistice bătătorite, este o veritabilă mină de aur. Mărturisesc că îi sunt dator minunata vizită la Muzeul Magiei din Paris sau plăcerea de a sorbi un cocktail în Harry’s New York Bar (unde îşi făceau veacul Ernest Hemingway sau George Gershwin) din acelaşi oraş sau senzaţia lilliputană la toboganul gigantic din Valencia sau slujba religioasă recreată într-un fel de muzeu al satului din Genk.

În Rătăcitorii, Olga Tokarczuk, câştigătoarea Nobelului pentru Literatură din 2018, se dezvăluie ca o veritabilă scormonitoare a acestui tip de turism şi, mai ales, a colecţiile de exponate anatomice macabre, recurente pe atlasobscura.com.

Cartea este de o complexitate care îţi alunecă printre degete când încerci să o sintetizezi. Este profesiunea de credinţă a unui călător pursânge, dar şi jurnalul său de voiaj.

Intercalate, găsim naraţiuni în care stilul autoarei dă argumente pentru decizia Academiei Suedeze.

Poloneza dă dovada virtuozităţii scriitoriceşti şi prin modul cum face treceri line de la registrul literar la cel explicativ, de non-ficţiune, aproape.

Ştiind că e psiholog de formaţie, sunt sigur că sunt asentimentul Olgăi Tokarczuk când spun că Rătăcitorii este expresia a ceea ce specialiştii numesc „sinele modern disociat”.

Însă, din asamblarea tuturor pieselor din acest puzzle scriitoricesc pe care ni-l propune, am extras un sens cu care rezonez, chiar dacă nu la intensitatea de hoinar fanatic a autoarei:

Câtă vreme picioarele se mişcă, mâinile ating şi ochii văd, eşti încă în viaţă.

P.S. Mulţumesc celor de la librăria online Libris pentru o confirmare a modului că mă pricep un pic să călătoresc.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.