Călătorind pe meridianele literaturii – În vremuri biblice (via Irlanda)

De data aceasta, călătoria mea prin literatura globului s-a petrecut şi în timp, nu numai în spaţiu.

Destinaţia este Ţara Sfântă a perioadei răstignirii lui Iisus, iar povestea este Testamentul Mariei, în care autorul irlandez Colm Tóibín manifestă o îndrăzneală egalată doar de dexteritatea sa scriitoricească.

Această Madonă are un discurs dur şi neliniştit, departe de imaginile diafane pe care ni le-a lăsat Rafael. Mai mult de-atât, nu este nici pe departe protagonistă în acele evenimente epocale, care vor schimba faţa lumii, ci este un martor depărtat, căreia nu i se spun prea multe, care este un pion protejat, dar şi neglijat.

Aici am simţit şi o revanşă istorică pe care scriitorul o ia în numele mamei Mântuitorului, dar şi al femeilor pe care lumea masculină a apostolilor le-a condamnat la o condiţie inferioară în secolele care au urmat.

Fecioara Maria rămâne însă mamă. Una plină de obidă, însă mamă, fără doar şi poate, iar persistenţa acestui suprem sentiment în amalgamul de stări negative pe care i le simţim este partea cea mai înălţătoare a romanului.

Care nu ne face, însă, vreo concesie şi ne propune un final neaşteptat şi iconoclast şi care încununează tot fluxul conştiinţei Marie pe care îl parcursesem până atunci.

Ca zugrav al epocii istorice, Colm Tóibín are o mână sigură, de artist care se ştie atât de sigur pe capacităţile sale evocatoare, încât face uz de minimul de detalii pentru a ne transporta în perioada respectivă, mizând şi faptul că locurile, costumele şi relieful sunt ferm întipărite în mentalul colectiv.

Aş fi curios cum ar juca-o Maia Morgenstern pe această Fecioară Maria a lui
Colm Tóibín. Am o bănuială că ar fi ceva diferit de cea din filmul lui Mel Gibson.

P.S. Mulţumesc celor de la librăria online Libris pentru vocea unei mame suferinde.

Lasa un comentariu.