Călătorind pe meridianele literaturii – Spania traumatizată

Următorul popas al peregrinării mele literare este o Spanie sângerândă după Războiul Civil.

Patru povestiri ale lui Alberto Mendez compun volumul intitulat Floarea-soarelui oarbă şi toate au ca punct de convergenţă (pe lângă legăturile biografice pe care le descoperi treptat) înfrângerea.

Pentru învinşi este mai dureroasă şi se manifestă pe tot spectrul fizic-psihic, însă nici învingătorii nu sunt scutiţi de urmările unui conflict care a rupt Spania în două şi ale cărui cicatrici mai ustură când sunt atinse de condei.

Autorul îşi demonstrează această teză aproape sistematic, dar fără a ne supune la vreun moment repetitiv. Deşi nuvela care dă şi titlul cărţii este cea mai complexă şi suscită cel mai intens angajament emoţional, fiecare dintre celelalte te întristează într-un fel anume.

Alberto Mendez impresionează prin dualitatea scriiturii: pe de o parte, are o precizie realistă în redarea acţiunilor şi spaţiilor fizice, pe de alta, te loveşte constant cu metafore dureroase sau surprinzătoare sau lirice. E ca şi cum ceva din tehnica narativă a lui Mario Vargas Llosa s-ar întâlni cu poezia prozei lui Gabriel Garcia Marquez.

Floarea-soarelui oarbă este încă o demonstraţie a istoriei mici, a modului cum evenimente descrise frust în enciclopedii au distrus destine, omorât speranţe şi alterat vieţi.

De acum încolo, când o să văd un spaniol râzând (ceea ce nu e o raritate), o să mă întreb:

Oare ştie?

Oare îşi mai aduce aminte?

P.S. Mulţumesc celor de la librăria online Libris pentru o excursie la memorialul durerii Spaniei.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.