Furisatul urii in suflet

Un spectacol de Ioana Paun, dupa un text de Smaranda Nicolau si o investigatie jurnalistica de Laura Stefanut, sustinut de Ilinca Manolache, cu insertii de muzica live compusa de Diana Miron, pe o scena in mijlocul careia troneaza un acvariu cu pestii vii.

Duminica, 29 octombrie 2017, ora 17:00, la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, Sala „Studio”.

Intrarea libera (in limita locurilor disponibile).

Fac un experiment, iar voi, cei care cititi aceste randuri, sunteti participantii.

Vreau sa aflu cati dintre voi sunt convinsi doar de primul paragraf si cele doua fraze conexe care ii urmeaza sa vina la spectacolul Calul alb.

Ipoteza mea este ca macar 50% dintre voi au atentia focalizata deja.

Sa mai adaugam ca aceasta reprezentatie porneste de la procesul care s-a finalizat prin condamnarea tortionarului comunist Ioan Ficior, insa merge mai departe si „se deschide spre chestiuni mai generale ale constiintei umane […] precum ura, manipularea, prefabricarea istoriei sau perspectivismul”.

Ajuns aici, preconizez ca 75% dintre voi sunt numai ochi si urechi.

Mai mentionez si ca spectacolul va fi urmat de o dezbatere moderata de istoricul si activistul Mihai Bumbes, fondatorul asociatiei „Militia spirituala”.

La finalul acestei stimulari in trepte, mizez pe o rata a atentiei voastre de 99%.

Parfum de arta

Asa cum standurile de cosmetice din magazine ofera mostre de parfum, tot asa am primit si eu de la prietenii de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova cateva imagini din prima serie de spectacole, cele din octombrie 2016, din cadrul proiectului 11plus1 independent/contemporan.

Doua sunt din piesa MaRó de Szekely Csaba, regizata de Andi Gherghe, iar celelalte doua din Me, Myself and I, elaborat de Carla Waltner.

Nu va spun despre ce sunt sau cand sunt. Dupa ce le veti fi adulmecat, veti fi sedusi de parfumul artei si le veti cauta de buna voie.

 

 

 

 

Craiova mai sparge un zid

Ca teatru din belsug avem la Craiova v-am mai spus si o sa va mai tot spun, insa un teatru mai altfel, unul care sa sparga cel de-al patrulea zid, cel cu spectatorul, nu prea am avut pana acum.

Un baros imaginar si plin de curaj va narui si aceasta ultima bariera pe 28, 29 si 30 septembrie 2017 la Casa de Cultura a Studentilor din Craiova, unde va avea loc piesa de teatru imersiv R + J (Romeo si Julieta) de nu mai spun cine, sa nu va jignesc.

Ce inseamna mai precis teatru imersiv?

Dupa cum s-au exprimat cei din trupa TUBE, care au fost semi-zgarciti cu detaliile, asa cum se cuvine pentru a starni interesul (fapt pe care l-au reusit in ceea ce ma priveste), in piesa regizata de Florin Paraschivu, spectatorii sunt liberi sa exploreze diverse spatii in care are loc actiunea: camera Julietei, salonul Casei Capulet, gradina si balconul Julietei (apropo, am avut un coleg care spunea ca scena lui preferata din Romeo si Julieta e scena balcoanelor), o strada laturalnica din Verona, biserica calugarului Lorenzo, cripta Capulet, camera lui Paris sau spiteria unde se comercializeaza etnobotanice vintage cu potential ucigator.

Si ca veni vorba de zidul acela care se naruie ca ale Ierihonului in fata trambitelor celeste, e mentionat ca actorii sunt studenti ai Departamentului de Arte Dramatice, dar si amatori, iar aceasta aventurare a unor laici pe taramul teatrului e un semn ca si in Craiova incolteste acea dorinta de a da culoare vietii.

R + J (Romeo si Julieta) va fi un spectacol cu acces gratuit, iar spectatorii isi vor confirma prezenta pe 28, 29 si 30 septembrie, accesand pagina de Facebook a trupei TUBE si confirmand participarea la unul dintre evenimente. De asemenea se poate face o rezervare telefonica sau prin SMS la numarul de telefon 0760 711 145.

Sursa imagini: Pagina de Facebook a trupei TUBE

 

Cum iti dai seama ca ai imbatranit?

Posibile raspunsuri:

Incepe sa te ia nervul sciatic de fiecare data cand se schimba vremea.

Nu mai rezisti in club pana la 5 dimineata, iar daca te incapatanezi sa o faci, ai nevoie de perfuzii doua zile dupa aceea.

Ajungi sa vezi la acelasi teatru pe unde iti faci veacul din adolescenta o alta punere in scena a aceleiasi piese pe care ai vazut-o impreuna cu niste colegi de liceu care acum sunt rataciti prin toate colturile lumii si isi iau copiii de la scoala.

Nu ma indoiesc ca lista poate continua, insa acest din urma raspuns se pliaza pe senzatia pe care mi-au oferit-o cei de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, care, pe 22 si 23 septembrie 2017 (in ambele zile de la ora 19:00) deschid o noua stagiune cu spectacolul Gaitele de Alexandru Kiritescu.

Aceasta piesa de o amara si, pe alocuri ,hilara luciditate asupra naturii umane mi-e cunoscuta din versiunea televizata sau din cea anteriora a teatrului craiovean, iar acum ma pregatesc sa o redescopar in versiunea propusa de regizorul Alexandru Boureanu si scenografa Andreea Negrila.

In distributie ii regasim pe Tamara Popescu, Costinela Ungureanu, Petra Zurba, Alina Mangra, Romanita Ionescu, Geni Macsim, Raluca Paun, Catalin Vieru, Alex Calangiu, Nicolae Vicol, Ioana Andone, Catalin Miculeasa, Ioana Vicol si Romana Vicol.

Ca un supliment pentru nostalgia care m-a cuprins este amanuntul ca doamna Tamara Popescu care, in versiunea anterioara juca rolul Wandei, daca nu ma inseala memoria (din motive invocata inca din titlu), aici apare in ipostaze celei dintai dintre „gaite”, partitura care odinioara i-a revenit regretatei Iosefina Stoia.

Da, am imbatranit, dar, avand acest teatrul alaturi de mine, pot spune ca am imbatranit frumos.

 

 

 

Marti, doua ceasuri bune

V-am mai spus si acum ceva timp despre 11plus1 independent/contemporan, proiect al celor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, care va debuta din octombrie 2018.

Am primit de curand detalii de la prietenii de la teatru si va spun raspicat: te lingi pe pleoape de curiozitate!

O necesitate care se impune in legatura cu aceasta stagiune 2017-2018 este ca ziua de marti trebuie arvunita incepand de luna urmatoare, pentru ca ni se vor oferi, succesiv, 6 spectacole de dans contemporan si 6 de teatru independent, pe care o sa le enumar mai jos, pentru simplul motiv ca imi face mie, unuia, placere sa le trec in revista si sa ma supun la deliciul anticipatiei.

Ca manifestatii dansante avem:

Me, Myself and I – concepul si coregrafia: Carla Waltner, scenografia: Inocentiu Ieremia;

Doua femei contemporane – coproductie LINOTIP, Centru independent coregrafic si Centrul National al Dansului, Bucuresti;

When Darkness Becomes Light – Contemporary Creative Dreamers, regia: Dragomir Daniel Alexandru.

Lay(ers) – Asociatia pentru Teatru si Carte (PETEC), produs de George Apostu Bacau, in colaborare cu Trois C-L Luxembourg;

Lasa-ma sa om – Teatru FiX, coregrafia: Beatrice Volbea;

The Great Scheme of Things – A Puzzle by Fierbinteanu, spectacol realizat de Gabriela si Cristian Fierbinteanu.

Ca manifestatii teatrale avem:

MaRó de Szekely Csaba – regia Andi Gherghe, scenografia: Adrian Ganea;

Habemus bebe de Elena Vadareanu – regia: Robert Balan;

Pe jumatate cantec de Crista Bilciu – productie independenta Teatrul de Foc, regia si scenografia: Crista Bilciu;

Refractie – un spectacol produs de Rodica Buzoianu;

O femeie, adaptare dupa Peter Esterhazy – spectacol al Trupei Țais, conceptul si regia: Andreea Gavriliu;

Omul-Perna de Martin McDonagh – realizat de Fundatia Calea Victoriei in parteneriat cu Teatrul Act, regia: Eugen Gyemant.

Si acum o sa va mai impartasesc ceva: pe aceasta din urma piesa am vazut-o mai demult, iar acum nu ma ajuta sinapsele sa gasesc niste elogii suficient de puternice la adresa ei.

Ce mai reuseste, totusi, creierul meu la ora asta tarzie cand scriu aceste randuri este sa faca un calcul:

Daca Omul-Perna a fost aleasa in rand cu restul spectacolelor, nu inseamna cumva ca si acestea vor fi de la exceptionale in sus?

 

 

 

 

 

Semne bune toamna are

Desi, oficial, este pauza in activitatea prietenilor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, se pare ca acestia nu prididesc in a-si extinde activitatea. Aceasta concluzie mi s-a conturat in timp, iar o noua stire lansata dintr-acolo vine sa o consolideze.

Iata ce spun prietenii cei de la Teatrul din Craiova:

Odata cu inceperea stagiunii 2017-2018, Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova lanseaza proiectul 11plus1 independent/contemporan, in cadrul caruia, pe parcusul lunilor, vom vedea in urbea noastra coregrafi, dansatori profesionisti, actori si regizori cu suflu nou, care vor pune in scena reprezentatii menite sa ne anime si sa ne incante simturile.

Primele doua evenimente vor avea lor in luna octombrie a anului 2017, iar aceasta fasta perioada va dura pana in mai 2018, rastimp in care ne vom mai delecta cu alte 6 spectacole de teatru independent si 6 spectacole de dans contemporan.

Iar daca aceste randuri sunt citite de cineva care care chiar isi desfasoara activitatea intr-unul dintre aceste domenii, partea frumoasa este ca ei insisi se pot inscrie pentru a face parte din acest proiect.

Conditiile de participare presupun faptul ca spectacolele nu trebuie sa aiba in distributie  actori ai Teatrului National „Marin Sorescu”, cele de teatru trebuie sa apartina unor companii independente, iar cele de dans pot fi atat productii independente, cat si ale unor institutii publice.

Termenul limita pentru a depune aceste candidaturi este 15 august 2017, iar adresa la care se va livra zapisul virtual de inscriere este pr@tncms.ro.

Talentul Balcanilor se aduna in Banie

Daca v-am prins oftand ca Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova va lua obisnuita pauza de vara, atunci am o stire care sigur va va descreti fruntile:

In perioada 28 iunie – 1 iulie 2017, aici va avea loc evenimentul intitulat Theater Networking Talents, adica un festival care se adreseaza tinerilor regizori de teatru, absolventi in anul universitar 2017 sau care se afla in ultimul an de studiu, din Romania, Bulgaria sau Serbia. Participantii vor comparea in fata juriului si a publicului cu o productie de licenta sau disertatie, realizata in cadrul universitatilor de provenienta sau in parteneriat cu o institutie de spectacol.

Prietenii de la teatru mi-au pus la dispozitie cea mai buna metoda sa va conving ca e un eveniment de neratat – lista spectacolelor care vor avea loc. Asadar, iata pentru ce e nevoie sa va faceti loc in program:

Anna, de Teodora Marceta, dupa Lev Tolstoi, regia Ivana Janosev – Academia de Arte din Novi Sad (Serbia);

Edmond, de David Mamet, regia Andrei Dinu – UBB Cluj (Romania), in colaborare cu Teatrul Municipal Baia Mare;

Ei, si, dupa Eugen Ionescu, regia Andreea Ciocirlan, scenografia Florentina Burcea – UNATC Bucuresti (Romania);

Eling si Kjell Bjarne, de Ingvar Ambjarnsen, regia David Alic – Academia de Arte din Novia Sad (Serbia);

Film, de Annie Baker, regia Serban-Marius Fleancu, scenografia Madalina Sandu – UNATC Bucuresti (Romania);

Hotel Europa, de Goran Stefanovski, regia Andrei Raicu, scenografia Mihaela Popescu si Livia Visanescu – UAT Targu-Mures in cadrul 9G la Teatrul National din Bucuresti (Romania);

Krmeci kas, regia Milja Mazarak – Universitatea de Arte din Belgrad (Serbia);

Niciodata n-am fost la Bagdad, de Abel Neves, regia Pasca Teofil – UBB in colaborare cu Teatrul Municipal „Aurelia Manea” din Turda (Romania);

Sandros, de Katalin Thuroczy, regia Cristi Avram – Universitatea Nationala de Arte „George Enescu” din Iasi, in colaborare cu Teatrul National „Vasile Alecsandri” din Iasi (Romania);

Three, dupa Walter Skykes, regia Elitsa Yovcheva, scenografia Alexandra Yotkovska – Academia Nationala de Teatru si Film din Sofia (Bulgaria).

De ce zambiti asa larg? Am facut eu vreo gluma?

Un artist prin vocea altuia

Incerc sa nu pierd nicio ocazie de a intra in contact sau de a ma expune la monumente imateriale ale trecutului, iar pe data de 26 mai 2017, la ora 17:00, la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, mi se ofera inca o una pe care ma voi face luntre si punte sa nu o ratez.

Tristele si Ponticele lui Ovidiu, aceste elegii ale pribegiei si instrainarii care, paradoxal, au pus spatiul nostru geografic pe hartile antichitatii, vor prinde glas prin intermediul vocii lui Emil Boroghina.

Artistul caruia ii datoram „Festivalul Shakespeare” ne mai face un cadou, imprumutandu-si timbrul vocal aparte unor versuri care au o varsta de aproape milenii, dupa ce a daruit acest recital si spectatorilor din Chisinau, anul acesta, pe 22 martie.

Numai gandul ca voi fi purtat in acea lume indepartata temporal, dar apropiata fizic, imi starneste dorinta de a reciti un roman deosebit, pe care il recomand fara sovaiala, in ciuda controversei care il invaluie pe autor: Dumnezeu s-a nascut in exil de Vintila Horia.

Mai exista spatiu privat?

Acum ceva timp va spuneam despre un proiect international de toata frumusetea, intitulat Plurality of Privacy in Five Minute Plays, la care Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova a participat cu o bucata dramaturgica pe atat de scurta, pe atat de percutanta in emotiile pe care le infatiseaza si pe care le declanseaza.

Piesa Spatiu privat, care are premiera joi, 18 mai 2017, de la ora 17:00, la sala „I.D. Sirbu”, reuneste toate contributiile din acest proiect intr-un spectacol regizat de Richard St. Peter (S.U.A.), cu o scenografie de Lia Dogaru si in interpretarea actorilor Mirela Cioaba, Anca Dinu, Gina Calinoiu, Ioana-Florentina Manciu, Valentin Mihali, Catalin Miculeasa si Theodora Balan.

E greu sa scrii o piesa de teatru, dar mi se pare o provocare suplimentara sa fii limitat la o durata si un spatiu care lui Cehov nu i-ar fi ajuns nici macar sa descrie o livada cu visini, asa ca simt nevoia sa ii mentionez pe toti creatorii de dramaturgie minimala implicati, inclusiv tara de provenienta, pentru a sublinia unitatea omenirii in fata unui pericol comun: atentatul asupra vietii private.

Supraveghere statala de Marioan Hosseini (Suedia)

Esentialul este invizibil pentru ochi de Simona Hamer (Slovenia)

Sanctuar interior de Rebecca Gilman (S.U.A.)

Goliti-va buzunarele de David Greig (Marea Britanie)

Proiect Deburkanizare de Rachida Lamrabet (Belgia)

Calitate, incredere de Csaba Szekely (Ungaria)

Hotmigrants de Paco Bezerra (Spania)

Adevarul si numai adevarul de Mihaela Michailov (Romania).

 

Daca neuronii ar avea glas

Marea dezmortire de dupa frigul inopinat care a lovit Romania beneficiaza de un ajutor nesperat la Craiova, in persoana regizorului Radu Afrim, care foloseste scena Teatrului National „Marin Sorescu” pentru a-si desfasura talentul in piesa Daca am gandi cu voce tare.

Recunosc ca nu m-am intalnit pana acum cu Radu Afrim din punct de vedere artistic, asa ca nu il cunosc, insa prietenii de la teatru da si declara ca textul dramaturgic scris de autorul bosniac Adnan Lugonic ii e foarte mult pe plac, incluzand prostituate, homosexuali, taximetristi, tineri derutati, invatatori comunisti, batrani de tara, sotul care lucreaza prea mult, sotia-mama casnica, toti apasati de singuratate, frica si negare. Mai pluteste in aer si spectrul unui alt personaj pe care il cunoscusera toti si care, cum zicea un umorist pe vremuri, s-a sinucis putin. Cica ar mai fi si o urma de speranta, dar eu am mari indoieli.

Aceasta fauna umana diversa este intruchipata de actorii: Constantin Cicort, Tamara Popescu, Marian Politic, Romanita Ionescu, Eugen Titu, Claudiu Mihail, Alex Calangiu, Raluca Paun, George Albert Costea, Dragos Macesanu si Costinela Ungureanu.

Stiti vorba aceea: „Ce-i in gusa si-n capusa”?

Pe 5 si 6 mai 2017, la ora 19:00, am sansa s-o vedem pusa in practica.

Asta daca nu cumva aveti vreun amic care face deliciul grupului aplicand-o permanent.