Oltenia Eterna Terra Turistica

Există două categorii principale de călătorii pe care îmi place să le întreprind:

Călătoriile în locuri importante, în care s-a scris istoria, în care sunt opere de artă care îți taie respirația, în care natura a lucrat în moduri nemaivăzute.

Călătoriile în locuri din apropierea orașului în care locuiesc, în destinații mici, dar pitorești, unde descopăr bijuterii de artă sau umanitate.

Pentru această din urmă categorie, dar și pentru cea dintâi, mi-am notat în calendar că, între 6 și 8 martie 2020, la Centrul Multifuncțional Craiova, va avea loc o nouă ediție a Târgului de Turism al Olteniei.

Ca de fiecare dată, evenimentul reunește o varietate de expozanți, de la firme de turism la instituții publice din domeniu și de la proprietari de pensiuni și hoteluri la reprezentanți de asociații culturale.

Târgul de Turism al Olteniei este organizat de PS Multiservices.

În paralel, în aceeași perioadă, va avea loc și HoReCa Expo Oltenia, care va reuni furnizori de echipamente, produse, accesorii și servicii din această industrie, dar și reprezentanți de hoteluri, baruri, cafenele care își desfășoară activitatea preponderent în această regiune a țării.

HoReCa Expo Oltenia este organizat de PS Multiservices în parteneriat cu Primăria Craiova.

Așadar, la Târgul de Turism al Olteniei pot face rost de oferte pentru prima categorie de călătorii, idei pentru cea de-a doua și, de ce nu, câteva delicatese, precum felia de pâine cu zacuscă pe care mi-a întins-o însuși Mircea Dinescu acum câțiva ani.

O zacuscă de te lingeai pe degete, dar nu mai bună decât cea facută de mama.

Poza cu vederea aeriană asupra standului pantagruelic este șterpelită de la amicul Daniel Botea.

Să avem grijă de mama noastră

Multinaționalele. Corporațiile.

Unii le văd drept sperietori și adevăratele personaje negative ale vremurilor noastre.

Alții le privesc precum factori de educare și dezvoltare a unei comunități.

Cinematografia și mass-media contribuie copios la prima dintre aceste ipostaze, și refuz să cred că nu e vreun sâmbure de adevăr în toate acestea, însă mai dau câteodată și de exemple referitoare la cel de-al doilea rol și, cum sunt adeptul dictonului Sine ira et studio, îmi zic că merită răspândite.

După cum știm, fără a ne dori asta, mai sunt localități în România în care nu există apă curentă pentru locuitori, care sunt nevoiți să coboare și de trei sau patru ori pe zi până la cea mai apropiată fântână, pentru a-și asigura necesarul pentru gospodărie.

Comuna Mischii (formată din satele Mischii, Călinești și Gogoșești) era până mai deunăzi în aceeași situație, însă, prin proiectul H2O – Helping to Obtain Water, sătenii au primit ajutor în a fora patru fântâni de mare adâncime.

Proiectul H2O – Helping to Obtain Water este finanțat de Fundația Coca-Cola, prin The New World Program, în parteneriat cu Global Water Challenge (GWC), și implementat de Asociația CSR Nest și Asociația Today’s Future.

Pe lângă partea practică, nu lipsește indispensabila componentă educativă, care a presupus organizarea unor seminarii adresate unui număr de 40 de elevi de la Școala Gimnazială „Alecsandru Nicolaid” din Mischii, având ca temă prevenirea risipei și poluării apei și utilizarea în mod responsabil a acesteia.

Între altele, elevilor li s-a prezentat Decalogul unui comportament responsabil față de apă, pe care vi-l redau mai jos, ca o umilă metodă de a-mi face mea culpa că petrec prea mult timp la duș:

Schimbă obiceiurile de acasă!

Aruncă deșeurile în mod corespunzător!

Nu arunca medicamentele la întâmplare!

Nu arunca deșeuri menajere în sistemul de canalizare!

Economisește apa!

Utilizează în mod responsabil plasticul!

Implică-te la școală sau la locul de muncă!

Implică-te în acțiuni de ecologizare!

Schimbarea vine de la tine!

Fii un cetățean implicat!

Nu stau rău în privința preceptelor de mai sus, însă știu și că e loc de mai bine, motiv pentru care voi citi din scoarță-n scoarță broșura informativă editată în cadrul proiectului, disponibilă aici.

***

The New World Program reprezintă un parteneriat între Fundația Coca-Cola și Global Water Challenge, care încurajează participarea societății civile la crearea de soluții inovatoare, incluzive și sustenabile, pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite de Organizația Națiunilor Unite. De la lansarea sa, în anul 2014, The New World Program a sprijinit 66 de proiecte din 21 de țări din Orientul Mijlociu, Africa și Eurasia.

Fundația Coca-Cola reprezintă divizia globală de acțiuni filantropice a The Coca-Cola Company. De la înființarea sa, în anul 1984, Fundația Coca-Cola a oferit granturi în valoare de peste 1 miliard de dolari, cu scopul de a sprijini inițiative comunitare sustenabile pe întreg globul.

Înființată ]n anul 2006, Global Water Challenge (GWC) reprezintă o coaliție de organizații de top, care și-au luat angajamentul de a îndeplini obiectivul sustenabil și realizabil de a oferi acces general la apă potabilă provenită din surse sigure și la servicii de igienă (WASH). Până în prezent, prin parteneriatele public-private ale GWC, peste 1 milion de oameni au acces la apă curată.

Mai multe detalii despre proiect găsiți aici.

Imaginile din timpul seminariilor au fost surprinse de Daniel Botea.

PCR, el mândria noastră e!

De când mă ştiu, campania electorală pentru alegerile prezidenţial a avut un aer maniheic, iar turul al doilea, cel puţin, a fost un veritabil câmp al Armageddonului, pe care se înfruntau variantele de Viitor Luminos şi Viitor Întunecat ale acestei ţări frumoase şi oropsite.

Acum, însă, situaţia este inedită, ceea ce n-ar fi rău în sine, dacă n-ar fi şi exasperant de anostă.

Ca urmare, de cum am primit chemarea de a lua parte la lucrările PCR – Partidul Comedianţilor Români – am sărit de parcă m-ar fi chemat Bill Gates să mă facă moştenitor.

Cum aş fi putut, de altfel, să ratez ocazia de a adera la mişcarea iniţiată de figuri marcante ale eşichierului umoristic românesc, precum Bordea şi Micutzu?

Secondaţi de Cortea Nelu, Bucălae Radu şi Adrian George, ciraci de vază într-ale comediei de-a-n-picioarelea (de-acolo de unde sunteţi, domnule Pruteanu, sper că sunteţi mândru), cei doi promit să ia la refec pe aceia care spun tot baliverne, dar le livrează drept adevăruri, adică pe politicieni.

Marea Mişcare de Dezmorţire a Campaniei Electorale începe pe 4 şi 5 noiembrie 2019, la Sala Palatului, în Bucureşti, pentru a continua apoi la Craiova (7 noiembrie), Timişoara (9 noiembrie), Cluj-Napoca (10 noiembrie), Bacău (15 noiembrie), Braşov (17 noiembrie), Galaţi (8 decembrie) şi Iaşi (13 decembrie).

Turneul Partidul Comedianţilor Români este produs de Headline Management şi Sublime, iar biletele se pot procura de pe www.sublime.ro.

IT-iştii se şcolesc la Craiova

Două lucruri merg în Craiova de minune – cultura şi IT-ul.

Despre primul nu mai prididesc a vă vorbi cât e ziulica de lungă, iar despre al doilea ştiţi şi voi, e imposibil să n-aveţi un amic care e IT-ist cu toate trăsăturile, bune şi mai puţin bune, de rigoare.

Aşa că mă văd pus în inedita situaţie de a vă anunţa şi un eveniment din acest domeniu care e pretutindeni în vieţile noastre.

GDG DevFest este o conferinţă organizată de GDC Craiova şi Şcoala Informală de IT şi dedicată dezvoltatorilor de tehnologii Android, Web şi Cloud (cum vă spuneam, cam pe unde ne ducem traiul în prezent), care se va desfăşura la Craiova, la Prestige Boutique Hotel pe 16 noiembrie 2019 şi va reuni experţi de seamă.

Bineînţeles că o să mă întrebaţi cum pot atribui eu, neştiutorul, asemenea etichete.

Vă invit să intraţi pe site-ul evenimentului – devfest.gdgcraiova.dev – şi să citiţi mini-biografiile celor care vor ţine prezentările. N-oi şti eu programare, dar cosmopolitismul acelei liste şi descrierile fiecărui vorbitor sunt argumente solide să particip chiar şi eu, deşi n-aş înţelege decât o câtime din materialul prezentat.

Pentru că există un număr limitat de locuri gratuite pentru studenţi (oferite pe principiul „primul venit, primul servit”), nu vă mai reţin şi vă îndemn să mergeţi la codul sursă (he he, deja mă pricep!) şi să vă asiguraţi din timp participarea la GDC DevFest, ediţia 2019.

Sponsori ai acestui eveniment sunt iQuest, D&S Global Solutions, Caphyon și BRD.

Ce mai e şi cu Banksy ăsta?

La Bucureşti, în interiorul Arcului de Triumf, în perioada 30 iulie şi 27 octombrie 2019, se găseşte expoziţia The Art of Banksy, adică reproduceri ale creaţiilor acelui artist care a rupt gura târgului cu lucrarea care s-a autodistrus parţial.

Artistul n-a recunoscut expoziţia ca autorizată, organizatorii au ripostat mediatic, însă, scuturandu-ne de toată această tevatură cu iz de marketing al scandalului, pot să vă spun că merită să o vedeţi.

Nu numai că locul unde este amplasată este inedit şi nu mă pot gândi la o asociere mai potrivită între aerul hieratic al monumentului şi iconoclasmul şi impertinenţa lucrărilor lui Banksy, dar mesajele sunt percutante, chiar dacă am întrezărit în el dorinţa ardentă de a şoca, proprie oricărui artist.

Orice, indiferent să nu rămâi.

Mai jos aveţi câteva mostre ale diatribelor sale:

Şi, tot aşa cum personajul istoric satirizat mai sus spunea că nu există argument mai bun împotriva democraţiei decât o discuţie de cinci minute cu alegătorul de rând, tot aşa am constatat că nu există validare mai bună pentru viziunea lui Banksy asupra societatăţii actuale decât frunzărirea caietului de impresii de la finalul expoziţiei. Nu-l rataţi, e un deliciu!

De asemenea, pentru că traseul vă va purta până la punctul de belvedere de pe Arcul de Triumf, luaţi aminte la traficul rutier pulsatil care se desfăşoară pe bulevardul care merge de la monument spre Casa Scânteii (aşa îmi place să îi spun, că doar însuşi Pablo Neruda a cântat-o într-un poem al său, iar denumirea cea nouă – Casa Presei Libere – mi se pare orwelliană de-a dreptul). Veţi constata că trăim într-o lume pe amfetamine.

Pentru mine, expoziţia lui Banksy a venit ca o interesantă urmare a vizitei pe care o făcusem cu doar o zi înainte în atelierul artistului florentin Clet, renumit la rându-i pentru modul cum exploatează şi vandalizează cu stil indicatoarele rutiere.

Se pare că viitorul democraţiei, ca şi al artei, este în stradă.

Eurovisionul lui 2019

Rusia

Iată că a trecut şi Eurovisionul lui 2019, fără niciun incident, pentru că autorităţile israeliene au luat înţeleapta hotărâre să nu organizeze concursul la Ierusalim, cum declara câştigătoarea plină de voioşie anul trecut.

Melodiile mi-au provocat impresiile după cum urmează:

Malta – o melodie care merita o voce mai bună, însă latura grafică a concursului se anunţă a fi spectaculoasă.

Albania – Aoleooo! Câte inele! Ceva mistic, dar slăbuţ.

Cehia – Take That mai coloraţi la veşminte şi la fel de fazi (Tata: Măcar nu au bărbi).

Germania – Două surori de la taţi diferiţi, fără doar şi poate, care se constituie într-o pledoarie pentru ménage à trois (cred că am fost singurul care m-am gândit la asta, pentru că Germania n-a primit NICIUN punct de la public).

Rusia – Sergei Lazarev, protagonistul celei mai tari puneri în scenă pe care am văzut-o vreodată la Eurovision (se întâmpla în 2016), încercând să repete isprava în stil mai patetic şi îmbrăcat în alb, ca Dima Bilan, doar, doar, o avea mai mult noroc.

Danemarca – Melodie minimală acceptabilă (sau folosită ca pauză de toaletă).

San Marino – Na, na, na-uri şi laringită.

Macedonia de Nord – aceleaşi oglinzi ca la Sergei Lazarev, dar folosite cu mai puţin stil; melodie proţăpită, era şi cazul să apară una.

Suedia – Din nou, interpret este un vajnic urmaş al lui Erik cel Roşu, dar asta e de fapt o laudă la adresa multiculturalismului suedez; doamnele care îl acompaniază la final fac toţii banii.

Slovenia – nu ştiu cum poate să reziste el, când ea îl fixează cu privirea şi cântă cu o voce de o monotonie înfricoşătoare.

Cipru – semi-porno cu Svarovski şi latex, în sfârşit ceva manelistic, aşa cum îmi place mie; avem şi dansatori Zorro, cea ce face kitsch-ul şi mai simpatic.

Olanda – voce bună, dar chiar să câştige nu îl văd (dar s-a întâmplat), deşi melodii ca asta am mai auzit cu duiumul.

Olanda

Grecia – Costume de Katy Perry, fără o voce la acelaşi nivel.

Israel – evreii, economi cum îi ştim, se asigură că nu mai dau bani şi la anul pentru organizarea Eurovisionului, dar nu pot să se facă de râs trimiţând un cântăreţ slab.

Norvegia – melodie de anii ’90, salvată din marea mediocrităţii de vocalizele spânului.

Marea Britanie – Neam cu Olanda la calităţile vocale, dar se mai şi mişcă pe scenă.

Islanda – Cântec cu personalitate, chiar dacă la ani lumină de gusturile mele, a unor puştani satanisto-punko-comunişti; în sfârşit, ceva să-ţi rămână în minte.

Islanda

Estonia – Melodie uitabilă.

Belarus – Cea mai tânără concurentă, fapt reflectat în caracterul apăsat adolescentin al melodiei.

Azerbaidjan – Interpretul e slab, dar găselniţa cu roboţii are premiul suprem pentru inventivitate la această ediţie a Eurovisionului.

Franţa – tezisme interesant livrate.

Italia – E greu să ignori ţinuta cocalaristică a interpretului, însă melodia are ritm şi acel ceva care prinde la public, mai ales după mesajul ală la care au sărit toţi depresivii reali sau închipuiţi.

Serbia – melodie proţăpită de relaxare.

Elveţia – Aoleoo! Cât roşu! Ştiţi bancul ală cu imposibilitatea manelelor în Ţara Cantoanelor? Nu mai e de actualitate, pentru că helveţii au demonstrat că pot să abordeze şi aşa ceva şi într-un mod chiar foarte agreabil, dar, hei, ăstea-s doar gusturile mele.

Australia – Statuia Libertăţii cu un decolteu neobrăzat, nişte triluri minunate şi un spectacol scenic irezistibil. Se pare că australienii au început să înţeleagă cum se vine la Eurovision.

Spania – nici mai mult, nici mai puţin decât Torero al lui Chayanne.

Bucata dedicată punctajelor n-a avut nimic special (mai puţin momentul câmd comentatorul român a spus că mergem la „Polanda”), însă mini-recitalul Madonnei mi-a confirmat ce mi-a spus un amic care a fost la un concert al ei în Bucureşti:

Nu mai ştie să cânte, dar o ţin din calculator.

Ne vedem la anul în Amsterdam, să vedem printre ce fumuri se mai cântă şi pe-acolo.

Italia

Eurovision 2019 pe Twitter

Acea agora virtuală numită Twitter nu s-a dezminţit în privinţa umorului nici cu ocazia Eurovisionului din 2019, deşi poantele au fost parcă mai agresive ca altă dată, după cum puteţi citi mai jos:

Is it an Eurovision tradition for the presenters to be cringey?

Extra points for having the balls to sing on the eye of Sauron (despre Albania).

Is there any truth in the rumour that based on recent poll results that Russia will get 130% in the UK public vote?

Denmark. Apparently the failed stockbroker look is de rigeur.

North Macedonia kind of reminds me of airplane food, bland and quite shite.

Belarus is such a poor country their staging is literally just the boxes they brought their shit over in Eurovision.

Lucius Malfoy out there living his best life after letting go of Voldemort (despre Franţa).

Everyone hoping on the Italy meme. Now, now, guys, we all know you’re suicidal, but save it for when your country does shit in the votes.

Looks like Serbia got that jewellery from Wokanda.

Get to the bloody voting, I’ve £25 on Grande Bretagne NIL Points.

And the twelve bombs go to Palestina.

Someone in Russian cyber-hacking bureau is in for the gulag.

UK last in the Eurovision Song Contest . Time for a referendum on Songexit I reckon.

I don’t even like Eurovision, why did I get so invested?

Am fost gurmand connaisseur şi mi-a plăcut – PoftiFest

Trecuse ceva timp de când nu mai fusesem la vreo degustare, aşa că mi-am spus să remediez această carenţă prin participarea la unul de scară largă – PoftiFest.

Organizat de UPI, companie de distribuţie în domeniul alimentar, având sediul şi depozitele în zona Craiovei, dar care îşi desfăşoară activitatea în peste 20 de judeţe din ţară, acesta a avut ca scop, evident, promovarea amplelor game de produse oferite de această firmă, însă modul în care s-a desfăşurat justifică pe deplin acel „Fest” din PoftiFest.

Numărul de persoane invitate a fost foarte mare, întrecut doar de incredibila varietate de bucate aflate la vedere. Iniţial am fost un pic debusolat, dar apoi am am aplicat exact sloganul celor de la UPI („Voinţă – Muncă – Determinare”), dar în sens invers.

Am fost determinat să încerc cât mai multe dintre bunătăţi, am muncit din coate, ca olteanu’, să-i fac loc prin mulţimea de doritori asemeni mie şi mi-am pus voinţa în grea cumpănă, străduindu-mă să nu încarc stomacul (mult) peste posibilităţile-i de extindere.

Dintre delicatese aş avea multe de menţionat, unele prin estetică, precum cele de mai sus, altele prin amintiri sau pur şi simplu gust, cum ar fi roata colosală de brânză Grana Padano de mai jos, din care m-am înfruptat precum Pantagruel al lui Rabelais sau Parpanghel al lui Budai-Deleanu:

Cu mare poftă!

Gâtlejul pe care se scurge mâncare se cere udat, aşa că am întreprins numeroase popasuri la standul celor de la Crama 1000 de chipuri din Dealu Mare, unde, ca un diletant conştiincios într-ale oenologiei, am început cele albe şi am simţit astfel explozia Tămâioasei româneşti, pentru ca, leit ca în episodul biblic al nunţii din Cana Galileii, la finalul şederii mele acolo, să apară un minunat Shiraz, vin care mă cucereşte pe unde mă duc şi îl încerc.

Colegii mai petrecăreţi şi cu anduranţă mai mare la sindrofii mi-au povestit şi ceva despre formaţii, muzică, dans, toate petrecute după chindii.

Dacă e pe-aşa, atunci nu pot decât să sper că PoftiFest o să aibă mai multe sezoane decât A Game of Thrones.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (9)

Acum aproape o saptamana mi-a suras sansa si m-am aflat printre aceia care au beneficiat de o degustare de vinuri asociate cu branza un pic mai altfel.

Evenimentul, si de data aceasta organizat de Asociatia Blogger-ilor Olteni si de DictionarCulinar.ro, a avut loc la Centrul de Limba si Cultura Poloneza din Craiova (un spatiu primitor si generos cu raspandirea cunostintelor despre aceasta tara, pe care va invit sa il vizitati), nu in vreun restaurant dintre cele multe si cochete ale urbei noastre.

Motivul pentru aceasta schimbare de decor a fost unul inedit si intemeiat: pe langa un commando de condeieri virtuali craioveni, deja harsiti intr-ale degustarii, la reuniunea bahica au participat si cativa soldati de la Contingentul Militar Polonez, afiliati Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” din cadrul Brigazii Multinationale Sud-Est, incartiruiti in Craiova.

Schimbul intercultural nu s-a oprit aici, pentru ca, daca vinurile au provenit de la reputata crama Samburesti, branzeturile erau din Polonia, fie sortimente internationale produse acolo, fie intru totul specifice patriei lui Henryk Sienkiewicz.

Ajuns aici, nu pot sa nu imi exprim incantarea fata de branza Oscypek, un fel de cascaval afumat cu o aroma minunata si o forma adorabila, pe care comeseanul polonez mi-a descris-o ca fiind originara din Muntii Tatra.

Paradoxal, aceasta preferata a mea nu a facut parte din combinatia favorita, care a reunit Chardonnay de Samburesti si branza Tilsit, nume cu o puternica rezonanta istorica, si mai vie pentru mine, care am vizionat grandiosul Voina i mir de curand.

Faimoasa versatilitate a Chardonnay-ului l-a ajutat sa se inteleaga cu textura branzei, iar gustul sau usor intepator, dovada vie a faptului care are stramos comun cu sampania, a presarat senzatii aparte pe limba-mi care clefaia incantata.

La intrebarea nerostita, dar staruitoare pe care o puteti avea: Cum sa nu te cherchelesti la un astfel de eveniment?, raspunsul este unul simplu – apa. Apa, neamestecata cu vin (Sacrilegiu!), de care noi am beneficiat de data aceasta prin bunavointa celor de la Aqua Carpatica.

Maestri de ceremonie au fost aceiasi veterani, Narcis si Alin Sintimbrean, care, iscusiti pedagogi intr-ale gastronomiei si vinificatiei, au tinut cont de prezenta masiva a unor neofiti si si-au structurat prezentarile intr-un mod foarte didactic, care mi-a relevat mie, celui care ma credeam tare stiutor, cate detalii importante mi-au scapat de-a lungul timpului.

Totodata, Magda Filary, coordonatoarea centrului si vechea noastra prietena, a demonstrat o tarie de caracter impresionanta: a reusit performanta ca, in timp ce traducea intr-un ritm alert povestile venite de la Narcis sau Alin, sa nu inghita in sec reproducand verbal toate deliciile catre care ne ghidau cei doi.

Pentru tovarasii de degustare polonezi, intalnirea s-a incheiat cu un mic chin tantalic, concretizat intr-o mica, prea mica sticla cu tuica de-a noastra, licoare cu care papilele lor gustative au rezonat ca ratatouille-ul oferit
in filmul cu acelasi nume personajului cu vocea lui Peter O’Toole .

Vin bun, branza buna, apa curata, oameni simpatici alaturi.

Epicur cam avea dreptate in privinta fericirii.

Cronica suprarealista a unei bucati de zi

O imagine suprarealista, cu un sutien avand cupele sfasiate, pe care am suprins-o mai demult si n-am stiut cum s-o folosesc.
Pana acum.

Am fost la ANAF sa platesc darile si

banii au zburat din aparatul de numarat

ca la manelisti.

Am fost la biblioteca sa iau un volum de

Gellu Naum, pentru ca e nascut in

aceeasi zi cu mine.

M-am asezat pe o banca si

un porumbel s-a pus pe

piciorul meu.

Am ajuns acasa si am

aflat ca am castigat

o branza.