Eurovisionul lui 2019

Rusia

Iată că a trecut şi Eurovisionul lui 2019, fără niciun incident, pentru că autorităţile israeliene au luat înţeleapta hotărâre să nu organizeze concursul la Ierusalim, cum declara câştigătoarea plină de voioşie anul trecut.

Melodiile mi-au provocat impresiile după cum urmează:

Malta – o melodie care merita o voce mai bună, însă latura grafică a concursului se anunţă a fi spectaculoasă.

Albania – Aoleooo! Câte inele! Ceva mistic, dar slăbuţ.

Cehia – Take That mai coloraţi la veşminte şi la fel de fazi (Tata: Măcar nu au bărbi).

Germania – Două surori de la taţi diferiţi, fără doar şi poate, care se constituie într-o pledoarie pentru ménage à trois (cred că am fost singurul care m-am gândit la asta, pentru că Germania n-a primit NICIUN punct de la public).

Rusia – Sergei Lazarev, protagonistul celei mai tari puneri în scenă pe care am văzut-o vreodată la Eurovision (se întâmpla în 2016), încercând să repete isprava în stil mai patetic şi îmbrăcat în alb, ca Dima Bilan, doar, doar, o avea mai mult noroc.

Danemarca – Melodie minimală acceptabilă (sau folosită ca pauză de toaletă).

San Marino – Na, na, na-uri şi laringită.

Macedonia de Nord – aceleaşi oglinzi ca la Sergei Lazarev, dar folosite cu mai puţin stil; melodie proţăpită, era şi cazul să apară una.

Suedia – Din nou, interpret este un vajnic urmaş al lui Erik cel Roşu, dar asta e de fapt o laudă la adresa multiculturalismului suedez; doamnele care îl acompaniază la final fac toţii banii.

Slovenia – nu ştiu cum poate să reziste el, când ea îl fixează cu privirea şi cântă cu o voce de o monotonie înfricoşătoare.

Cipru – semi-porno cu Svarovski şi latex, în sfârşit ceva manelistic, aşa cum îmi place mie; avem şi dansatori Zorro, cea ce face kitsch-ul şi mai simpatic.

Olanda – voce bună, dar chiar să câştige nu îl văd (dar s-a întâmplat), deşi melodii ca asta am mai auzit cu duiumul.

Olanda

Grecia – Costume de Katy Perry, fără o voce la acelaşi nivel.

Israel – evreii, economi cum îi ştim, se asigură că nu mai dau bani şi la anul pentru organizarea Eurovisionului, dar nu pot să se facă de râs trimiţând un cântăreţ slab.

Norvegia – melodie de anii ’90, salvată din marea mediocrităţii de vocalizele spânului.

Marea Britanie – Neam cu Olanda la calităţile vocale, dar se mai şi mişcă pe scenă.

Islanda – Cântec cu personalitate, chiar dacă la ani lumină de gusturile mele, a unor puştani satanisto-punko-comunişti; în sfârşit, ceva să-ţi rămână în minte.

Islanda

Estonia – Melodie uitabilă.

Belarus – Cea mai tânără concurentă, fapt reflectat în caracterul apăsat adolescentin al melodiei.

Azerbaidjan – Interpretul e slab, dar găselniţa cu roboţii are premiul suprem pentru inventivitate la această ediţie a Eurovisionului.

Franţa – tezisme interesant livrate.

Italia – E greu să ignori ţinuta cocalaristică a interpretului, însă melodia are ritm şi acel ceva care prinde la public, mai ales după mesajul ală la care au sărit toţi depresivii reali sau închipuiţi.

Serbia – melodie proţăpită de relaxare.

Elveţia – Aoleoo! Cât roşu! Ştiţi bancul ală cu imposibilitatea manelelor în Ţara Cantoanelor? Nu mai e de actualitate, pentru că helveţii au demonstrat că pot să abordeze şi aşa ceva şi într-un mod chiar foarte agreabil, dar, hei, ăstea-s doar gusturile mele.

Australia – Statuia Libertăţii cu un decolteu neobrăzat, nişte triluri minunate şi un spectacol scenic irezistibil. Se pare că australienii au început să înţeleagă cum se vine la Eurovision.

Spania – nici mai mult, nici mai puţin decât Torero al lui Chayanne.

Bucata dedicată punctajelor n-a avut nimic special (mai puţin momentul câmd comentatorul român a spus că mergem la „Polanda”), însă mini-recitalul Madonnei mi-a confirmat ce mi-a spus un amic care a fost la un concert al ei în Bucureşti:

Nu mai ştie să cânte, dar o ţin din calculator.

Ne vedem la anul în Amsterdam, să vedem printre ce fumuri se mai cântă şi pe-acolo.

Italia

Eurovision 2019 pe Twitter

Acea agora virtuală numită Twitter nu s-a dezminţit în privinţa umorului nici cu ocazia Eurovisionului din 2019, deşi poantele au fost parcă mai agresive ca altă dată, după cum puteţi citi mai jos:

Is it an Eurovision tradition for the presenters to be cringey?

Extra points for having the balls to sing on the eye of Sauron (despre Albania).

Is there any truth in the rumour that based on recent poll results that Russia will get 130% in the UK public vote?

Denmark. Apparently the failed stockbroker look is de rigeur.

North Macedonia kind of reminds me of airplane food, bland and quite shite.

Belarus is such a poor country their staging is literally just the boxes they brought their shit over in Eurovision.

Lucius Malfoy out there living his best life after letting go of Voldemort (despre Franţa).

Everyone hoping on the Italy meme. Now, now, guys, we all know you’re suicidal, but save it for when your country does shit in the votes.

Looks like Serbia got that jewellery from Wokanda.

Get to the bloody voting, I’ve £25 on Grande Bretagne NIL Points.

And the twelve bombs go to Palestina.

Someone in Russian cyber-hacking bureau is in for the gulag.

UK last in the Eurovision Song Contest . Time for a referendum on Songexit I reckon.

I don’t even like Eurovision, why did I get so invested?

Am fost gurmand connaisseur şi mi-a plăcut – PoftiFest

Trecuse ceva timp de când nu mai fusesem la vreo degustare, aşa că mi-am spus să remediez această carenţă prin participarea la unul de scară largă – PoftiFest.

Organizat de UPI, companie de distribuţie în domeniul alimentar, având sediul şi depozitele în zona Craiovei, dar care îşi desfăşoară activitatea în peste 20 de judeţe din ţară, acesta a avut ca scop, evident, promovarea amplelor game de produse oferite de această firmă, însă modul în care s-a desfăşurat justifică pe deplin acel „Fest” din PoftiFest.

Numărul de persoane invitate a fost foarte mare, întrecut doar de incredibila varietate de bucate aflate la vedere. Iniţial am fost un pic debusolat, dar apoi am am aplicat exact sloganul celor de la UPI („Voinţă – Muncă – Determinare”), dar în sens invers.

Am fost determinat să încerc cât mai multe dintre bunătăţi, am muncit din coate, ca olteanu’, să-i fac loc prin mulţimea de doritori asemeni mie şi mi-am pus voinţa în grea cumpănă, străduindu-mă să nu încarc stomacul (mult) peste posibilităţile-i de extindere.

Dintre delicatese aş avea multe de menţionat, unele prin estetică, precum cele de mai sus, altele prin amintiri sau pur şi simplu gust, cum ar fi roata colosală de brânză Grana Padano de mai jos, din care m-am înfruptat precum Pantagruel al lui Rabelais sau Parpanghel al lui Budai-Deleanu:

Cu mare poftă!

Gâtlejul pe care se scurge mâncare se cere udat, aşa că am întreprins numeroase popasuri la standul celor de la Crama 1000 de chipuri din Dealu Mare, unde, ca un diletant conştiincios într-ale oenologiei, am început cele albe şi am simţit astfel explozia Tămâioasei româneşti, pentru ca, leit ca în episodul biblic al nunţii din Cana Galileii, la finalul şederii mele acolo, să apară un minunat Shiraz, vin care mă cucereşte pe unde mă duc şi îl încerc.

Colegii mai petrecăreţi şi cu anduranţă mai mare la sindrofii mi-au povestit şi ceva despre formaţii, muzică, dans, toate petrecute după chindii.

Dacă e pe-aşa, atunci nu pot decât să sper că PoftiFest o să aibă mai multe sezoane decât A Game of Thrones.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (9)

Acum aproape o saptamana mi-a suras sansa si m-am aflat printre aceia care au beneficiat de o degustare de vinuri asociate cu branza un pic mai altfel.

Evenimentul, si de data aceasta organizat de Asociatia Blogger-ilor Olteni si de DictionarCulinar.ro, a avut loc la Centrul de Limba si Cultura Poloneza din Craiova (un spatiu primitor si generos cu raspandirea cunostintelor despre aceasta tara, pe care va invit sa il vizitati), nu in vreun restaurant dintre cele multe si cochete ale urbei noastre.

Motivul pentru aceasta schimbare de decor a fost unul inedit si intemeiat: pe langa un commando de condeieri virtuali craioveni, deja harsiti intr-ale degustarii, la reuniunea bahica au participat si cativa soldati de la Contingentul Militar Polonez, afiliati Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” din cadrul Brigazii Multinationale Sud-Est, incartiruiti in Craiova.

Schimbul intercultural nu s-a oprit aici, pentru ca, daca vinurile au provenit de la reputata crama Samburesti, branzeturile erau din Polonia, fie sortimente internationale produse acolo, fie intru totul specifice patriei lui Henryk Sienkiewicz.

Ajuns aici, nu pot sa nu imi exprim incantarea fata de branza Oscypek, un fel de cascaval afumat cu o aroma minunata si o forma adorabila, pe care comeseanul polonez mi-a descris-o ca fiind originara din Muntii Tatra.

Paradoxal, aceasta preferata a mea nu a facut parte din combinatia favorita, care a reunit Chardonnay de Samburesti si branza Tilsit, nume cu o puternica rezonanta istorica, si mai vie pentru mine, care am vizionat grandiosul Voina i mir de curand.

Faimoasa versatilitate a Chardonnay-ului l-a ajutat sa se inteleaga cu textura branzei, iar gustul sau usor intepator, dovada vie a faptului care are stramos comun cu sampania, a presarat senzatii aparte pe limba-mi care clefaia incantata.

La intrebarea nerostita, dar staruitoare pe care o puteti avea: Cum sa nu te cherchelesti la un astfel de eveniment?, raspunsul este unul simplu – apa. Apa, neamestecata cu vin (Sacrilegiu!), de care noi am beneficiat de data aceasta prin bunavointa celor de la Aqua Carpatica.

Maestri de ceremonie au fost aceiasi veterani, Narcis si Alin Sintimbrean, care, iscusiti pedagogi intr-ale gastronomiei si vinificatiei, au tinut cont de prezenta masiva a unor neofiti si si-au structurat prezentarile intr-un mod foarte didactic, care mi-a relevat mie, celui care ma credeam tare stiutor, cate detalii importante mi-au scapat de-a lungul timpului.

Totodata, Magda Filary, coordonatoarea centrului si vechea noastra prietena, a demonstrat o tarie de caracter impresionanta: a reusit performanta ca, in timp ce traducea intr-un ritm alert povestile venite de la Narcis sau Alin, sa nu inghita in sec reproducand verbal toate deliciile catre care ne ghidau cei doi.

Pentru tovarasii de degustare polonezi, intalnirea s-a incheiat cu un mic chin tantalic, concretizat intr-o mica, prea mica sticla cu tuica de-a noastra, licoare cu care papilele lor gustative au rezonat ca ratatouille-ul oferit
in filmul cu acelasi nume personajului cu vocea lui Peter O’Toole .

Vin bun, branza buna, apa curata, oameni simpatici alaturi.

Epicur cam avea dreptate in privinta fericirii.

Cronica suprarealista a unei bucati de zi

O imagine suprarealista, cu un sutien avand cupele sfasiate, pe care am suprins-o mai demult si n-am stiut cum s-o folosesc.
Pana acum.

Am fost la ANAF sa platesc darile si

banii au zburat din aparatul de numarat

ca la manelisti.

Am fost la biblioteca sa iau un volum de

Gellu Naum, pentru ca e nascut in

aceeasi zi cu mine.

M-am asezat pe o banca si

un porumbel s-a pus pe

piciorul meu.

Am ajuns acasa si am

aflat ca am castigat

o branza.

Joci ce vrei, dar stii ce joci?

O sa incep cu o marturisire: cand eram mai tanar, simpla aparitie a doctorului Cristian Andrei la televizor imi provoca rasete sarcastice.

Nu stiu de ce; probabil vocea care imi parea exagerat de molcoma si ipochimenele pe care le consulta. Acum, insa, dupa ani in care am constatat (la mine si la altii) ce urmari nefaste pot avea obiceiurile proaste si sechelele nerezolvate, mi-am schimbat perspectiva si am receptat cu interes informatiile despre un proiect interesant si util care l-a adus si la Craiova.

Acesta se intituleaza Antrenat de Majorat, a avut loc la Colegiul National Carol I din Craiova si a constat intr-o discutie intre Cristian Andrei si 150 de liceeni, initial despre aspecte ale vietii de zi cu zi, dar care a atins problematica mai spinoasa decat ar parea a jocurilor.

Jocurile pot fi o metoda excelenta de a invata despre sine, despre lume sau despre luarea deciziilor si chiar si unul hulit precum poker-ul poate oferi lectii pretioase, asa cum reiese dintr-o prezentare foarte reusita de pe ted.com.

Insa exista o linie foarte fina, stravezie chiar, pe care, trecand-o, ajungi pe taramul dependentei, distructive, fie ca e vorba de alcool, droguri sau jocuri (de noroc sau pe calculator).

Fac aici o digresiune: ma poarta pasii destul de des prin zona porticului Unirea din Craiova, iar traseul pe care il strabat cuprinde si multe case de pariuri. O imagine pe care o revad de fiecare data cand trec este a adolescentului, fie incantat (probabil a castigat), fie abatut (probabil a pierdut), insa intotdeauna cu un aer usor debusolat.

De aceea, obiectivele pe care si le propune organizatia Joc responsabil prin acest proiect sunt binevenite si le redau pe indelete:

– sa abordeze adolescentii din mai multe perspective – jocuri, bani, prietenie, noroc – precursori care pot duce la tulburarea de control in privinta jocurilor de noroc;

– sa educe tinerii pentru a face alegerile potrivite, pentru a cunoaste riscurile implicarii in activitati care nu corespund nivelului lor de dezvoltare psiho-sociala si care le pot afecta evolutia ulterioara;

– sa contribuie la plamadirea unor adulti responsabili care, daca vor alege sa practice jocuri de noroc, o vor face in deplina cunostinta de cauza asupra riscurilor.

Adolescenta este perioada cand puii prin aripi si incep sa zboare din cuib, insa tot atat de adevarat este ca parintii inca mai au o influenta asupra modului cum se contureaza personalitatea tanarului, asa ca si lor le revin cateva sarcini de principiu:

– sa cunoasca indeaproape anturajul adolescentului;

– sa-si incurajeze copiii sa povesteasca despre locurile pe care le frecventeaza;

– sa apeleze la profesionisti din domeniul psiho-social si medical, pentru a solutiona eventuale excese.

Ca o concluzie, un paradox: a evita jocurile de noroc nu este o mostra de noroc.

Ci de alegere si de vointa.

Imaginile ii apartin lui Daniel Botea care, mai harnic fiind, chiar a participat la prezentarea interactiva Antrenat de Majorat.

 

Lecturi te miri unde

Era o vreme cand in Craiova era nevoie sa umpli cumva timpul intre doua spectacole de teatru. Acum, exista un asa noian de activitati care au legatura cu aceasta arta, incat lipsa timpului, nu suprabundenta lui, devine problema.

Asa constat, bunaoara, ca este cazul cu un nou si foarte interesant proiect al celor de la Teatrul National „Marin Sorescu”, intitulat Out of the Books.

Coordonat de regizorul Bobi Pricop (care ne-a oferit ineditele piese Profu’ de Religie si Autorul), programul ne ofera posibilitatea de a-i asculta pe diversi actori ai Nationalului craiovean lecturand din clasici ai literaturii universale in spatii neconventionale.

Iar cand spun „neconventionale”, nu exagerez cu nimic, dupa cum veti remarca din lista de mai jos:

Iulia Lazar va citi din Nora de James Joyce (joi, 15 noiembrie 2018, ora 22:00, Biergarten Craiova);

Sorin Leoveanu va citi din Micul Print de Antoine de Saint-Exupery (vineri, 16 noiembrie 2018, ora 19:00, Planetariu – Muzeul de Stiinte);

Romanita Ionescu va citi din Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga de Haruki Murakami (vineri, 16 noiembrie 2018, ora 21:00, sala de spinning 4moving – Metal Lemn Craiova);

Iulia Colan va citi din Flori pentru Algernon de Daniel Keyes (sambata, 17 noiembrie 2018, ora 17:00, Sera din Gradina Botanica);

George Albert Costea va citi din Justine de Marchizul de Sade (sambata, 17 noiembrie 2018, ora 20:00, hotelul-boutique 5 Continents);

Claudiu Bleont va citi Razboiul Lumilor de H.G. Wells (duminica, 18 noiembrie 2018, ora 20:30, transmisiune in direct din studioul Radio Oltenia Craiova).

Stiu ca deja va consultati frenetic agendele din telefoane, insa ar fi bine sa luati aminte si la ce spune cei de la Teatrul National „Marin Sorescu”:

Accesul la cele 6 reprezentatii Out of the books este liber și se va face în limita locurilor disponibile. Înscrierile se vor face doar in zilele de 12 și 13 noiembrie, exclusiv online, pe pagina oficială de Facebook a Teatrului Național Craiova.

O persoana se poate inscrie la un singur eveniment Out of the books, din cele sase.

Din imaginea de la inceputul articolului va puteti da seama la care dintre ele m-am hotarat sa merg, asa ca va rog, precum Catavencu pe Tipatescu, sa nu combateti prea rau.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (8)

Vinule, vinuţule,

De cand nu te-am mai vazut,

Multa vreme au trecut!

Mi-am permis sa il parafrazez putin pe Eminescu, pentru ca tot suntem in Anul Centenarului, iar eu am lipsit in ultima vreme, mai degraba nemotivat, de la degustarile organizate de Asociatia Blogger-ilor Olteni si DictionarCulinar.ro

Nu si acum, cand intamplarea a facut ca evenimentul sa corespunda exact viziunii mele asupra modului cum se cuvin sarbatoriti cei 100 de ani de la Marea Unire.

Asadar, la Casa Ghincea, fostul Han Hurezi, s-au reunit niste condeieri olteni (sau macar domiciliati in urbea Baniei), ca sa deguste vinuri din inima Moldovei, de la Domeniile Averesti, de langa Husi, si branzeturi internationale de la Delaco.

Unde mai pui ca salonul foarte stilat unde a avut loc fericita ingurgitare era decorat cu diverse copii de tablouri ale unor mari maestri clasici europeni.

O imbinare de autohton si cosmopolit pe care eu o vad a fi solutia pentru supravietuirea in urmatorii 100 de ani.

Prezentarea generala a Domeniilor Averesti a fost sustinuta de Romica Dumitru, de la care am aflat cateva detalii interesante despre conceptul de instalatie gravitationala de colectare a apei de ploaie, pe care l-am mai intalnit, culmea, in arida Iordanie, dovada ca ingeniozitatea umana are un filon comun.

Despre branzeturi ne-a vorbit Daniel (de la care am pozele), iar ghid in deslusirea tainelor vinurilor moldovene ne-a fost amicul Narcis, pe care l-am prins pentru intaiasi oara in aceasta postura, secondat de la fel de stiutoarea sa sotie, Lenuta.

O alta premiera e una cu care ma mandresc: senzatiile pe care le-am trait gustand vinurile au corespuns aluziilor enuntate de maestrul care ne calauzea si, fapt remarcabil, propriile-mi descrieri au nimerit exact vocabularul formularilor sale.

Reusita-mi in aceasta privinta a contribuit la preferinta pentru combinatia Feteasca Neagra Sec si branza Gouda, dar nu fost decisiva.

M-a impresionat, in primul rand, armonia gustativa pricinuita de ambelor delicii, untoase si consistente, care m-a indemnat sa le molfai impreuna si sa incalc regulile bunei cuviinte, icnind de placere in tot acest timp.

Feteasca Neagra Sec de Averesti este un vin rosu sec, mai bland cu taninurile decat confratii Merlot sau Cabernet Sauvingnon, iar asta il face adaptabil (ca romanu’ impartial), atat cu mancaruri mai grele, de banchet sadovenian, cat si pentru gustari lejere, de serata literara.

Gouda din gama Delaco D’Exceptie este o branza de origine olandeza, foarte populara in lume, si are un proces de fabricatie aparte, caracterizat si de o etapa de „spalare a casului”, in urma caruia rezulta un gust dulceag si o textura moale si elastica. Numele vine de la orasul eponim, care, amanunt simpatic, se pronunta „Hauda”, asa cum Van Gogh ar trebui pronuntat „Fan Hof”.

Provocarea de final imi cere sa fac un exercitiu de concizie, asa ca voi reda fiecare dintre elementele combinatiei preferate, dar si pe aceasta, ca ansamblu, printr-un singur cuvant:

Feteasca Neagra Sec de Averesti – Unt

Gouda de la Delaco D’Exceptie – Pace

Asociate – Alunecare

Românie, inchinam un pahar in cinstea ta!

Cate un pic pentru fiecare

Daca va intereseaza arta cam moderna, dar nu stiti foarte bine care, aveti la Muzeul de Arta din Craiova expozitia Ani de zile a artistului Florin Mitroi (curator – Erwin Kessler).

Consta in tablouri cu tematici si stilistici diferite, suficient de multe, incat sa gasiti ceva care sa va placa, indiferent de ce impresie va fac celelalte.

Preferatele mele au fost acelea care mi-au adus aminte de caligramele lui Guillame Apollinaire:

 

Nu mi-au displacut nici portretele in cheie expresionist-caricaturala:

 

 

 

Portretul de mai jos, fara a fi extraordinar in sine, este pus in valoare foarte pregnant:

 

O sala era dedicata unor schite macabre, dar care nu m-au atins deloc, asa ca va las doar o mostra:

La fel de fara impact mi s-au parut si naturile moarte cu obiecte ascutite si contondente, despre care pliantul informativ spune ca ar fi printre cele mai de seama ale artistului. Cred ca in Braila tablourile din sala asta ar face ravagii:

Expozitia salasuieste in Muzeul de Arta din Craiova in perioada 12 octombrie – 9 decembrie 2018.

Dupa-amiaza la muzeu

Daca pasii sau GPS-ul va poarta prin centrul Craiovei in perioada urmatoare, atunci musai sa faceti o vizita si la Muzeul de Arta, unde puteti vedea cele ce va voi prezenta mai jos.

La parter avem expozitia cu un titlu cam prea tautologic, Oglinzi oglindite, care se vrea a fi un duel artistic intre confratii din Oradea si cei din Bucuresti. Fiind arta moderna, emotia pur estetica nu este cea mai inalta virtute a acestei serii de lucrari, insa varietatea manifestarilor plastice mi-a trezit diverse asocieri, pe care vi se redau sub fiecare imagine, fara a va mentiona si titlul lor, provocandu-va sa mergeti voi insiva si sa le aflati.

Imaginea asta mi-a adus aminte ca si eu am fost fascinat de o ruina de tren, pe care am explorat-o in detaliu (puteti vedea rezultatele aici)

 

Nu stiu de ce, dar m-a trimis cu gandul la Inception.

 

Carpeta cu Rapirea din serai mi s-a cam jerpelit, dar pot sa o inlocuiesc linistit cu asta, iar textul e nepretuit.

 

Chintesenta actiunilor PSD-ului in momentul de fata.

 

Ma vad nevoit sa ma abat de la ce m-am angajat initial si sa va spun titlul: Rasarit de hamster in Berceni. Oricum l-ati lua, e stralucit.

La etaj avem o expozitie personala a lui Liviu Lazarescu, dintre ale carui lucrari mi-au atras atentia portretele unor personalitati ale culturii romane si universale, carora li se confera o aura supradimensionata metaforica, dar sugestiva pentru activitatea si trasaturile fiecaruia. Si aici va las pe voi sa ii identificati pe cei din imagini.

 

 

 

 

 

Inainte de a pleca, dupa ce, bineinteles, veti fi aruncat inca o privire catre capodoperele lui Constantin Brancusi, nu ezitati sa achizionati volumul Caricaturistul N. S. Petrescu-Gaina, editat de Paul Rezeanu. Are un pret modic (25 de lei), iar printre numeroasele caricaturi pe care le veti gasi in paginile sale sunt figuri marcante ale politicii si vietii publice din perioada ante- si interbelica.

In Anul Centenarului merita sa ne cunoastem si mai bine istoria, dar si sa ii coboram pe aceia care au contribuit la scrierea ei de pe piedestal, aducandu-i astfel mai aproape de noi.

 

Ion I.C. Bratianu si Titu Maiorescu