Pororoca la Craiova

In Romania, raportul comedie – drama se manifesta dupa cum urmeaza:

Comedia este in politica.

Drama captureaza aproape tot terenul cinematografiei si se desfasoara in voie, mai lasand cand si cand comediei cate un dram de oxigen.

Din aceasta apetenta pentru suferinta s-a nascut si Pororoca, un film romanesc scris si regizat de Constantin Popescu, care prezinta povestea unui disparitiei unui copil si a cautarii frenetice din partea parintilor, care parcurg inevitabilul traseu vina – durere – furie – deznadejde.

Protagonistii sunt interpretati de Iulia Lumanare si Bogdan Dumitrache, fost actor al Teatrului din Craiova in perioada 2001 – 2003 si castigator al premiului pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la San Sebastian pentru rolul devastator din aceasta pelicula.

Pe langa sprijinul pe care il acord din oficiu productiilor romanesti, m-a atras si faptul ca regizorul este cel care a realizat secventa Porcul din Amintiri din Epoca de Aur, cea mai reusita si mai amuzanta a acelei initiative cinematografice.

In Craiova, Pororoca va rula la Cinema Patria si va avea trei proiectii: duminica (21 ianuarie) si luni (22 ianuarie) de la ora 17;45 si joi (25 ianuarie) de la ora 15:30.

 

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (7)

Vremurile zbuciumate necesita masuri drastice de escapism, asa ca am gasit de cuviinta sa aleg calea spre relaxare prin intermediul papilelor gustative, participand la deja venerabilul eveniment Branzeturi cu se… cuVin, ajuns la ditamai editia a XVIII-a, si organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro.

Cadrul in care s-a desfasurat aceasta degustare a vinurilor de la Casa de Vinuri Cotnari si a branzeturilor de la Delaco a fost restaurantul Excelsior. Atat de select este localul, incat a generat o provocare noua acestei editii: apreciat fiind de multa lume, era si foarte populat, astfel incat cele doua tabere de blogger-i si invitati, care s-au format ad-hoc, de o parte si de alta a salii, s-a iscat o intrecere in a-i atrage pe vorbitori cu intrebari mai mult mai putin inspirate si pertinente.

Intamplarea si norocul au facut ca tabara de care am apartinut sa il include si pe amicul Narcis, care traieste cu si pentru vinuri si care poarta cu el un bagaj incomensurabil de cunostinte si pasiune. Gratie lui, la capitolul posesie a oenologului George Malutan si a lui Alin Santimbrean am castigat zdrobitor si am mai si aflat felurite informatii, pe care alti colegi de breasla le-au notat constiinciosi, pe cand eu ma delectam ba c-o vorba, ba c-o bucatica de branza, ba c-o inghititura de vin.

Poza asta mi-aduce aminte de triumviratul marilor tenori Placido Domingo, Jose Carreras si Luciano Pavarotti.

Dintre aceste noutati, una mi-a ramas lipita de circumvolutiuni: cand se deschide o sticla de vin, este indicat ca exista chiar si un mod anume de desface capisonul care inveleste gatul sticlei si anume sub buza acesteia, nu doar cat sa scoata la lumina dopul. Motivul este unul de ordin igienic: in special la sticlele cu vinuri care sunt lasate la invechit, exista sanse sa apara si niscaiva mucegai care, la deschiderea incorecta se poate strecura in vin cand este turnat in pahare. Oroare! Oroare!

Pentru ca la degustare am ajuns ostenit dupa o zi de activitati lucrative, atentia mi-a fost capatata de cea mai reconfortanta imperechere (limba noastra-i o comoara, dar aici echivocul ne omoara) de vin si branza, adica Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova si Brie au Bleu.

Vinul este unul cu un nume care ma intoarce la inceputurile mele bahice, pe vremea cand puber fiind, primeam permisiunea de la ai mei sa gust putin, insa in versiunea celor de la Casa de Vinuri Cotnari avem o licoare revigoranta, de o superba culoare galben pai cu reflexe verzui. Cu un gust tamaduitor pentru spiritele obosite, iti strecoara o concentratie de alcool de 12,5% care, in combinatie cu numele ce degraba isca asocieri si controverse – Colocviu la Moscova – pe mine, unul, m-a facut sa-mi imaginez cum am o discutie barbateasca in compania unei sticle si a tatucai Putin:

– Vlad, baiete, ai de gand s-o lasi mai moale cu atacurile cibernetice?

– Cu tezaurul ala ce se mai aude?

– Ce-ai zice sa-i lasi pe Bashar al-Assad si King Jong-un din brate?

Concluzia: e asa buna Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova, ca trebuie consumata cu moderatie.

Brie au Bleu este o mai veche cunostinta a mea, o branza frantuzeasca de inspiratie nemteasca, care nu are intensitatea si asprimea unei veritabile branze cu mucegai albastru, iar acest caracter gustativ moderat a fost intr-o impecabila consonanta cu senzatia racoroasa imprimata de Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova.

In incheiere, ma supun din nou unui exercitiu de concizie si redau trairile senzoriale ale branzei si vinului alese, separat si ingemanate:

Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova – Racoare

Brie au Bleu – Masaj

Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova + Brie au Bleu – Revigorare

Lumina vine de la Rasarit, se spunea pe vremuri, iar acum nu pot decat sa accept marele adevar al acestui dicton: asa frumos straluceste paharul de Grasa de Cotnari, ca ti-e mai mare dragul sa-l privesti.

Multumesc KY Moments – Photography pentru imaginile mestesugit suprinse.

 

 

 

 

 

 

 

Tatici din Suedia

Daca vreti sa vedeti cum se descurca barbatii suedezi in postura de tatici, de la schimbat scutece la metamorfoze emotionale, aveti ocazia sa o faceti in cadrul expozitiei Swedish Dads, organizata de Ambasada Suedei, Europe Direct Craiova si Study in Sweden in perioada 28 septembrie – 12 octombrie 2017 si gazduita de Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova.

Mai jos aveti cateva poze care pe mine, unul, m-au convins sa merg negresit.

 

 

 

 

Jazz inauntru, Jazz afara

De regula, cand vine vorba de evenimente culturale, sunt ca un iepure cu urechile ciulite, sensible la orice stire din domeniu.

Acum, insa, ma vad nevoit sa recunosc: daca n-as fi vazut, intamplator, un articol al colegului de breasla bloggereasca Daniel Botea, as fi fost in stare sa ratez un proiect deosebit: Craiova Jazz Festival, care va avea loc in perioada 14 – 17 septembrie 2017.

Colegul mai sus amintit e mai disciplinat si mai riguros ca mine, asa ca va invit sa ii cititi articolul pentru a afla programul acestui festival in cele mai mici amanunte.

Eu o sa ma las in voia informarii creative si o sa va explic ce e cu titlul nitel dubios.

In primul rand, concertele din cadrul Craiova Jazz Festival vor avea loc atat in superba sala a Filamornicii Oltenia (a carei acustica mi-a fost laudata mai deunazi de catre un amic, impatimit al echipamentelor audio, dar si terifiant de exigent in materie de echipamente audio si sunete, in general), cat si la Teatrul de Vara din Parcul „Nicolae Romanescu”, adica veti putea inspira si oxigen proaspat, si muzica de calitate.

In al doilea rand, formatiile si solistii care vor concerta vin atat din Romania, cat si din Germania, Chile sau Cuba.

Vreti tambal? Ii aveti pe cei de la Ethnotic Project.

Vreti tamburine caraibiene? Ii aveti pe cei de la Ekue Band.

Daca printre voi, cititorii, exista vreunul caruia i s-a luminat finalul de saptamana afland despre Craiova Jazz Festival, atunci ziceti „Bogdaproste!”, cum am zis si eu cand mi-a iesit in cale articolul lui Daniel Botea.

O expozitie un pic mai altfel

Sambata e zi de recreere, iar daca nu stiti ce sa faceti in timpul celei care urmeaza, pe 2 septembrie 2017, am o idee irezistibila: Expozitia de pictura si mixed media de la Teatrul National „Marin Sorescu”, sala „Iata te uita!”, care se va desfasura incepand cu ora 9:00.

Am doua argumente care sa-mi sustina recomandarea.

Unul scurt: titlul expozitiei este COLOUR & INSANITY. Vad niste capete ridicandu-se ca la suricate.

Unul lung: expozitia nu este una conventionala, ci depaseste simpla plimbarea cu privirea asupra unor imagini, deoarece insisi cei doi creatori, Veronica si Magnus Svanström, nu sunt niste persoana conventionale si va propun urmatorul program:

9:00 – Deschiderea expozitiei

11:00 – 12:00 – Curs introductiv de limba suedeza. Participantii invata sa salute, sa se prezinte, cum sa exprime ora si alte cateva expresii uzuale esentiale.

16:00 – 17:00 – Mix & Match – gaseste creatia dupa titlu: participantii primesc titluri ale creatiilor prezentate in expozitie si au sarcina sa aloce corect fiecare titlu creatiei aferente.

17:00 – 18:00 – Demonstratie de scrapbooking – invata sa creezi o felicitare-sevalet. Publicul asista la o demonstratie in cadrul careia invata pas cu pas cum se realizeaza un astfel de obiect.

18:15 – Castigatorii concursului Mix & Match isi pot alege singuri premiile, care constau in creatii mixed media semnate de Veronica Svanström.

Vi ses där!

Filme si amor in Balcani

Daca vipia asta va duce in pragul deznadejdii, dati-mi voie sa va dreg putin moralul si sa va anunt ca, in scurt timp, in perioada 18-20 august 2017, in Craiova va avea loc o noua editie a Divan Film Festival.

Anul trecut am avut inspiratia sa-mi misc oasele pana la locul din aer liber unde aveau loc proiectiile si am fost rasplatit cu un film balcanic, sarbesc, mai precis, Parada, la care am ras de am facut febra musculara la abdomen si care m-a facut sa ma intreb cand or fi dobandit vecinii nostri mai napastuiti o asa stiinta intr-ale cinematografiei.

Avand acestea in minte, sunt ferm hotarat sa ratez cat mai putine din peliculele balcanice care vor rula de data aceasta, atat la Cinema Inspire din cadrul Mercur Center, cat si in Centrul Vechi al Craiovei (aici atmosfera e unica, mai ales daca nu prindeti loc si va asezati pe unde apucati).

Tema de anul acesta este amorul, dar nu cel de factura hollywoodiana, ci acela balcanic, zgomotos, pasional sau cum o mai fi el, nu stiu sigur, astept sa ma lamureasca filmele din cadrul festivalului, la care, apropo, intrarea este libera.

Incepand cu 21 august 2017, aceasta caravana cinematografica isi va lua catrafusele in carutele cu coviltirisi se va muta la Portul Cultural Cetate, unde va poposi in perioada 21-26 august. In cazul in care sunteti la fel de nomado-aventurosi, e demn de stiut ca pe durata evenimentului, camparea este gratuita in Portul Cultural Cetate, iar inscrierile se pot face pe pagina de Facebook a Divan Film Festival.

Puteti gasi aici detalii despre filmele care vor rula in cadrul festivalului.

Despre trup si suflet la Craiova

Mai trec cateodata prin fata cinematografului Patria din Craiova si ma incearca tristetea: locul care mi-a hranit copilaria, adolescenta si o buna parte din varsta adulta pe care am acumulat-o pana acum imi pare dezolant, lipsit de cozile masive de spectatori de odinioara, avand rivali nemilosi in tehnologie si in sali de cinema mai moderne de altundeva din oras.

M-am intrebat uneori cat va mai supravietui si cum, iar o stire ce mi-a parvenit de curand imi da o solutie si speranta:

Testrol es lelekrol (Despre trup si suflet), un film produs in Ungaria si marele castigator al Festivalului International de Film de la Berlin va rula la cinematograful Patria din Craiova pe 1 si 2 iulie, de la ora 16:00, si pe 2 si 3 iulie, de la ora 18:00.

Antologiile de specialitate descriu aceasta pelicula ca fiind o poveste de dragoste atipica, subtila si amuzanta, intre doi introvertiti care descopera ca, noapte de noapte, au aceleasi vise.

Eu, unul, mi-am organizat deja traseul astfel incat sa ajung sa iau bilete si am o banuiala ca o sa stau iar la coada.

Ca pe vremuri.

 

Eterna si fascinanta Romanie

Chiar daca vipia nu prea va imbie sa iesiti din casa, daca nu e neaparata nevoie, va sfatuiesc sa va adunati curajul si sa va indreptati spre Muzeul de Arta din Craiova, unde, pana pe 14 iulie 2017, mai puteti inca vedea expozitia hARTA. Teritorii portabile, a artistului Cosmin Paulescu.

Ideea sa este o simplitate aproape ridicola: obiecte si medii pe care le stim din diverse arii ale existentei cotidiene, modelate insa dupa inimitabilul contur al tarisoarei noastre.

Nimic special, ati spune, cum am facut-o si eu, insa, parcurgand salile si intalnind alte si alte manifestari cartografice ale spatiului mioritic, apar niste conexiuni despre care banuiesc ca au fost dintru inceput intentia autorului, desi nu ni se ofera niciun indiciu ideatic.

Iata cateva dintre panseurile care mi s-au format mie in minte:

Aici m-a indurerat reamintirea faptului ca Romania verde e mutilata chiar si in acest moment, cand eu scriu si voi cititi aceste randuri.

Aici satira e prea evidenta sa mai insist asupra ei. Sau nu?

Aici m-am amuzat la gandul ca, spre deosebire de tabla de sah clasica, in Romania se pot ocoli rutele obisnuite de atingere a obiectivului.

Aici am gasit o veche meteahna romaneasca, aceea de a pasa responsabilitatea.

Aici am simtit si o vaga incantare ca, de bine, de rau, Romania este in Uniunea Europeana.

Nu in ultimul rand, aici mi-am adus aminte ce mi-au spus doi americani in timp ce calatoream impreuna cu trenul: Voi, romanii, aveti ceva ce noi am pierdut – voi inca va mai strangeti in jurul mesei la ocazii importante.

Frumusetea acestei expozitii este ca am aratat aceste poze cuiva, iar asocierile facute de respectivul au fost cu totul altele. Mergeti, asadar, si gasiti-le pe ale voastre.

Soare, vin si natura la Avincis

Acum o saptamana, prin bunavointa guvernului, care a mai dat o zi libera, si a celor de la Avincis, am trait o experienta campeneasca imbelsugata si reconfortanta.

Sositi pe domeniul Dobrusa cand soarele mangaia perpendicular pamantul, am fost intampinati cu un pahar de vin racoros (cum altfel?), iar privirea-mi curioasa a fost nevoita sa descrie un cerc pentru a cuprinde intregul peisaj, pe care l-am explorat in trei feluri.

Organizat, condusi de catre personalul documentat si amabil al domeniului, care ne-a oferit explicatii ample, dar accesibile, despre procesul tehnologic al obtinerii vinului, cu mici detalii care m-au convins a nu stiu cata oara, ca, daca vrem sa extindem aria semantica a cuvantului „arta”, oenologia e printre primele care isi face loc in cadrul ei. Tot cu aceasta ocazie, am aflat si cateva detalii de ordin arhitectonic, asupra carora voi reveni mai jos, pentru ca m-au incantat si mi-au dat speranta.

Alaturi de colegii de breasla blogger-istica m-am implicat activ intr-un amplu proiect fotografic, cu accente umoristice, si care a presupus mult contact cu solul.

De unul singur, m-am aventurat pe parcelele viticole (rog gazdele de la Avincis sa nu se alarmeze, am urmat doar carari inofensive) si m-am lasat invaluit de o liniste imaculata in unele momente, intrerupta din loc in loc de bazaiturile unor bondari hiperactivi.

Pe colina inverzita se remarca doua cladiri, diferite structural, fiecare intregind aparte farmecul domeniului. Conacul Dobrusa a fost restaurat cu grija si este intretinut cu migala, iar stilul neo-brancovenesc face o legatura indivizibila cu un trecut in care nu era pretuit doar functionalul, ci si esteticul.

De cealalta parte, crama propriu-zisa dovedeste o asa intelepciune a viziunii arhecturale, cum rar mi-a mai fost dat sa vad pe meleagurile mioritice, fiind conceputa in asa fel, incat sa se integreze reliefului si sa nu fie ca o excrescenta nenaturala, ci ca o prelungire a dealului pe care se gaseste. Iar pantele inverzite de pe cele doua parti sunt sursa de idei nastrusnice, fotografice, dar nu numai.

Si, pentru a da Cezarului ce-i al Cezarului, nu pot sa nu povestesc si despre vinul care m-a cucerit si alaturi de care m-am intors acasa: Domnul de Roua in Rosu. Sub acest nume pitoresc in sine se ascunde un cupaj de Cabernet Sauvignon (50%), Merlot (35%) si pretentiosul Pinot Noir (15%), care, spre deosebire de efectul pe care alte vinuri rosii l-au avut asupra cavitatii mele bucale, acesta n-a mai zabovit acele cateva secunde pentru a se face simtit, ci a actionat instantaneu cu un buchet incantator.

Multumesc colegului de la Comentarii barboase pentru imagini.

 

 

Eurovisionul lui 2017

Aceasta editie a Eurovisisonului a debutat intr-un mod bizar pentru mine, deoarece, tinuta fiind intr-o tara – Ucraina – care nu duce lipsa de frumuseti feminine, a fost prezentata de un trio, acceptabil ca prestatie, format exclusiv din barbati. Sa fie asta un semn ca tara vecina inca se afla intr-o stare retard patriarhala?

Incep melodiile si imi produc impresii dupa cum urmeaza:

Israel – ca sa intram in atmosfera gradul, melodia asta reuseste performanta sa nu exceleze la nimic.

Polonia – partea dreapta a rochiei are potential sa faca omenirea masculina fericita, daca se hotaraste sa cada si mai jos; prezenta violonistului trimite la Edvin Marton, vocea nu e rea, dar caile sunt batatorite, inclusiv piciorul a la Angelina Jolie, pe care il voi mai revedea de cateva ori in aceasta seara.

Belarus – multa dantela, in ton cu veselia pe care vor sa proiecteze cei doi interpreti, exagerata, stiind ca vin de la Lukasenko; simularea barcutei este simpatica, iar sarutul de la final autentic, spre deosebire de cvasi-violul facial pe care l-a comis romanul nostru.

Austria – un emul subtirel de Ed Sheeran, suit pe o semiluna; „Iata semnele islamizarii Europei!”, urla Marine Le Pen si olandezul blond cu coafura hilara.

Armenia – la mizanscena cam copiaza Frozen a Madonnei, ca si niste triluri, insa melodia mai dezmorteste concursul cu un aer mitico-manelistic, caruia eu, unul, nu ii rezist niciodata.

Olanda – trei reprezentante ale sexului frumos din sub-ramura Bridget Jones, cu o melodie pe care o uiti imediat ce se termina.

Moldova – un joc de scena senzational, o melodie antrenanta si un saxofon de exceptie; cred ca ma fac unionist.

Ungaria – o balada rap tiganeasca interpretata cu patos si care chiar imi spune o poveste; dupa moldoveni, acum ungurii, ce vecini meseriasi avem!

Italia – Interpretul incepe ca un yogin si apoi cheama o gorila cu papion pe scena; Eros Ramazzotti-ul asta obosit e cotat printre favoriti?!?!

Danemarca – prin strungareata iese o voce subtirica, paradoxal, daca ne uitam la altceva.

Portugalia – melodie de bar unde-o duci pe tipa ca sa-ti sporesti sansele; o voce frumoasa, dar de ce isi frange atat mainile?

Azerbaidjan – un spectacol psihedelic facut cu stil si o interpreta care scrie la tabla, tintind catre voturile profesorilor de rit vechi din Europa de Est.

Croatia – nu, nu ma convingeti sa fac glume pe seama gabaritului sau; citat de la MLM la inceputul melodiei, insa dualitatea interpretarii este seducatoare si sa speram ca nu e semn de personalitate bipolara.

Australia – Isaiah canta, nu dantuieste, iar australienii sunt incurabili, tot nu invata ca la Eurovision e nevoie de un dram de kitsch.

Grecia – Miss Eurovision si inca un picior afisat intru deliciul masculilor; melodie protapita, dar asistata de doi Adonisi despuiati pana la brau.

Spania – „Do it for Your Lover” este titlu cam dubios, insa relaxarea si camasile intepretilor fac melodia suportabila.

Norvegia – DJ Sith si acolitii sai meritau un interpret mai bun decat acel Grigore Lese care a incercat (si el!) sa il imite pe Ed Sheeran.

Marea Britanie – un titlu ilustrativ in contextul Brexit-ului – „Never Give up on You”; schema clasica de interpreta protapita, cu voce de calitate si o jelanie a figurii care tot la iesirea regatului din EU ma trimite cu gandul.

Cipru – tipul asta trage liniute pe scena; in privinta melodiei, o sa trag si eu o liniuta in dreptul ei.

Romania – romanii nu se dezmint, vor sa dea un tun, ba nu, doua, si la Eurovision; yodeling-ul merge cum merge, dar partenerul ce contributie are, ca eu n-o aud?

Germania – cea mai inalta artista din concurs si cea mai joasa atractivitate a vreunei melodii de anul acesta: ceva in genul anilor ’90, cand pana si Marea Britanie mai reusea sa castige Eurovisionul.

Ucraina – ucrainienii au cheltuit mult cu Eurovisionul si vor sa se asigure ca nu e nicio sansa, nici macar teroretica, sa il organizeze si la anul.

Belgia – o minora care, ca si Ilinca noastra, a avut nevoie de procura, sa iasa din tara de bastina; vocea e buna, dar tipa are un ton si o figura de parca o bate gandul sa-si cresteze venele.

Suedia – copiatul, practica frecventa anul acesta, se mai indreapta si catre Justin Timberlake; doar la mers, nu si la voce, prestanta sau orice altceva.

Bulgaria – Alooooo, Protectia Copilului, ce paziti? De fapt, stati asa, lasati-l sa cante, ca nu o face rau. Pun ramasag ca pe imberbul asta o sa-l voteze toti pustanii care reusesc sa sterpeleasca telefoanele parintilor.

Franta – sa mai luam si de la Indila, insa e de remarcat ca reprezentanta Frantei, reduta conservatorismului, presteaza in engleza; nu zicea Jean-Claude Junker ca limba lui Shakespeare nu o sa mai fie importanta in Europa?

Schimbarile de clasament, care l-au ocolit pe portughezul castigator, cel care a scuipat un pic mana care i-a dat premiul, m-au convins ca introducerea votului popular este o idee buna.

La final, va las cu gandurile unei persoane de pe Twitter:

I don’t care who won, I’ll be doing that Moldovan leg dance for the rest of my life.