Cronica suprarealista a unei bucati de zi

O imagine suprarealista, cu un sutien avand cupele sfasiate, pe care am suprins-o mai demult si n-am stiut cum s-o folosesc.
Pana acum.

Am fost la ANAF sa platesc darile si

banii au zburat din aparatul de numarat

ca la manelisti.

Am fost la biblioteca sa iau un volum de

Gellu Naum, pentru ca e nascut in

aceeasi zi cu mine.

M-am asezat pe o banca si

un porumbel s-a pus pe

piciorul meu.

Am ajuns acasa si am

aflat ca am castigat

o branza.

Joci ce vrei, dar stii ce joci?

O sa incep cu o marturisire: cand eram mai tanar, simpla aparitie a doctorului Cristian Andrei la televizor imi provoca rasete sarcastice.

Nu stiu de ce; probabil vocea care imi parea exagerat de molcoma si ipochimenele pe care le consulta. Acum, insa, dupa ani in care am constatat (la mine si la altii) ce urmari nefaste pot avea obiceiurile proaste si sechelele nerezolvate, mi-am schimbat perspectiva si am receptat cu interes informatiile despre un proiect interesant si util care l-a adus si la Craiova.

Acesta se intituleaza Antrenat de Majorat, a avut loc la Colegiul National Carol I din Craiova si a constat intr-o discutie intre Cristian Andrei si 150 de liceeni, initial despre aspecte ale vietii de zi cu zi, dar care a atins problematica mai spinoasa decat ar parea a jocurilor.

Jocurile pot fi o metoda excelenta de a invata despre sine, despre lume sau despre luarea deciziilor si chiar si unul hulit precum poker-ul poate oferi lectii pretioase, asa cum reiese dintr-o prezentare foarte reusita de pe ted.com.

Insa exista o linie foarte fina, stravezie chiar, pe care, trecand-o, ajungi pe taramul dependentei, distructive, fie ca e vorba de alcool, droguri sau jocuri (de noroc sau pe calculator).

Fac aici o digresiune: ma poarta pasii destul de des prin zona porticului Unirea din Craiova, iar traseul pe care il strabat cuprinde si multe case de pariuri. O imagine pe care o revad de fiecare data cand trec este a adolescentului, fie incantat (probabil a castigat), fie abatut (probabil a pierdut), insa intotdeauna cu un aer usor debusolat.

De aceea, obiectivele pe care si le propune organizatia Joc responsabil prin acest proiect sunt binevenite si le redau pe indelete:

– sa abordeze adolescentii din mai multe perspective – jocuri, bani, prietenie, noroc – precursori care pot duce la tulburarea de control in privinta jocurilor de noroc;

– sa educe tinerii pentru a face alegerile potrivite, pentru a cunoaste riscurile implicarii in activitati care nu corespund nivelului lor de dezvoltare psiho-sociala si care le pot afecta evolutia ulterioara;

– sa contribuie la plamadirea unor adulti responsabili care, daca vor alege sa practice jocuri de noroc, o vor face in deplina cunostinta de cauza asupra riscurilor.

Adolescenta este perioada cand puii prin aripi si incep sa zboare din cuib, insa tot atat de adevarat este ca parintii inca mai au o influenta asupra modului cum se contureaza personalitatea tanarului, asa ca si lor le revin cateva sarcini de principiu:

– sa cunoasca indeaproape anturajul adolescentului;

– sa-si incurajeze copiii sa povesteasca despre locurile pe care le frecventeaza;

– sa apeleze la profesionisti din domeniul psiho-social si medical, pentru a solutiona eventuale excese.

Ca o concluzie, un paradox: a evita jocurile de noroc nu este o mostra de noroc.

Ci de alegere si de vointa.

Imaginile ii apartin lui Daniel Botea care, mai harnic fiind, chiar a participat la prezentarea interactiva Antrenat de Majorat.

 

Lecturi te miri unde

Era o vreme cand in Craiova era nevoie sa umpli cumva timpul intre doua spectacole de teatru. Acum, exista un asa noian de activitati care au legatura cu aceasta arta, incat lipsa timpului, nu suprabundenta lui, devine problema.

Asa constat, bunaoara, ca este cazul cu un nou si foarte interesant proiect al celor de la Teatrul National „Marin Sorescu”, intitulat Out of the Books.

Coordonat de regizorul Bobi Pricop (care ne-a oferit ineditele piese Profu’ de Religie si Autorul), programul ne ofera posibilitatea de a-i asculta pe diversi actori ai Nationalului craiovean lecturand din clasici ai literaturii universale in spatii neconventionale.

Iar cand spun „neconventionale”, nu exagerez cu nimic, dupa cum veti remarca din lista de mai jos:

Iulia Lazar va citi din Nora de James Joyce (joi, 15 noiembrie 2018, ora 22:00, Biergarten Craiova);

Sorin Leoveanu va citi din Micul Print de Antoine de Saint-Exupery (vineri, 16 noiembrie 2018, ora 19:00, Planetariu – Muzeul de Stiinte);

Romanita Ionescu va citi din Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga de Haruki Murakami (vineri, 16 noiembrie 2018, ora 21:00, sala de spinning 4moving – Metal Lemn Craiova);

Iulia Colan va citi din Flori pentru Algernon de Daniel Keyes (sambata, 17 noiembrie 2018, ora 17:00, Sera din Gradina Botanica);

George Albert Costea va citi din Justine de Marchizul de Sade (sambata, 17 noiembrie 2018, ora 20:00, hotelul-boutique 5 Continents);

Claudiu Bleont va citi Razboiul Lumilor de H.G. Wells (duminica, 18 noiembrie 2018, ora 20:30, transmisiune in direct din studioul Radio Oltenia Craiova).

Stiu ca deja va consultati frenetic agendele din telefoane, insa ar fi bine sa luati aminte si la ce spune cei de la Teatrul National „Marin Sorescu”:

Accesul la cele 6 reprezentatii Out of the books este liber și se va face în limita locurilor disponibile. Înscrierile se vor face doar in zilele de 12 și 13 noiembrie, exclusiv online, pe pagina oficială de Facebook a Teatrului Național Craiova.

O persoana se poate inscrie la un singur eveniment Out of the books, din cele sase.

Din imaginea de la inceputul articolului va puteti da seama la care dintre ele m-am hotarat sa merg, asa ca va rog, precum Catavencu pe Tipatescu, sa nu combateti prea rau.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (8)

Vinule, vinuţule,

De cand nu te-am mai vazut,

Multa vreme au trecut!

Mi-am permis sa il parafrazez putin pe Eminescu, pentru ca tot suntem in Anul Centenarului, iar eu am lipsit in ultima vreme, mai degraba nemotivat, de la degustarile organizate de Asociatia Blogger-ilor Olteni si DictionarCulinar.ro

Nu si acum, cand intamplarea a facut ca evenimentul sa corespunda exact viziunii mele asupra modului cum se cuvin sarbatoriti cei 100 de ani de la Marea Unire.

Asadar, la Casa Ghincea, fostul Han Hurezi, s-au reunit niste condeieri olteni (sau macar domiciliati in urbea Baniei), ca sa deguste vinuri din inima Moldovei, de la Domeniile Averesti, de langa Husi, si branzeturi internationale de la Delaco.

Unde mai pui ca salonul foarte stilat unde a avut loc fericita ingurgitare era decorat cu diverse copii de tablouri ale unor mari maestri clasici europeni.

O imbinare de autohton si cosmopolit pe care eu o vad a fi solutia pentru supravietuirea in urmatorii 100 de ani.

Prezentarea generala a Domeniilor Averesti a fost sustinuta de Romica Dumitru, de la care am aflat cateva detalii interesante despre conceptul de instalatie gravitationala de colectare a apei de ploaie, pe care l-am mai intalnit, culmea, in arida Iordanie, dovada ca ingeniozitatea umana are un filon comun.

Despre branzeturi ne-a vorbit Daniel (de la care am pozele), iar ghid in deslusirea tainelor vinurilor moldovene ne-a fost amicul Narcis, pe care l-am prins pentru intaiasi oara in aceasta postura, secondat de la fel de stiutoarea sa sotie, Lenuta.

O alta premiera e una cu care ma mandresc: senzatiile pe care le-am trait gustand vinurile au corespuns aluziilor enuntate de maestrul care ne calauzea si, fapt remarcabil, propriile-mi descrieri au nimerit exact vocabularul formularilor sale.

Reusita-mi in aceasta privinta a contribuit la preferinta pentru combinatia Feteasca Neagra Sec si branza Gouda, dar nu fost decisiva.

M-a impresionat, in primul rand, armonia gustativa pricinuita de ambelor delicii, untoase si consistente, care m-a indemnat sa le molfai impreuna si sa incalc regulile bunei cuviinte, icnind de placere in tot acest timp.

Feteasca Neagra Sec de Averesti este un vin rosu sec, mai bland cu taninurile decat confratii Merlot sau Cabernet Sauvingnon, iar asta il face adaptabil (ca romanu’ impartial), atat cu mancaruri mai grele, de banchet sadovenian, cat si pentru gustari lejere, de serata literara.

Gouda din gama Delaco D’Exceptie este o branza de origine olandeza, foarte populara in lume, si are un proces de fabricatie aparte, caracterizat si de o etapa de „spalare a casului”, in urma caruia rezulta un gust dulceag si o textura moale si elastica. Numele vine de la orasul eponim, care, amanunt simpatic, se pronunta „Hauda”, asa cum Van Gogh ar trebui pronuntat „Fan Hof”.

Provocarea de final imi cere sa fac un exercitiu de concizie, asa ca voi reda fiecare dintre elementele combinatiei preferate, dar si pe aceasta, ca ansamblu, printr-un singur cuvant:

Feteasca Neagra Sec de Averesti – Unt

Gouda de la Delaco D’Exceptie – Pace

Asociate – Alunecare

Românie, inchinam un pahar in cinstea ta!

Cate un pic pentru fiecare

Daca va intereseaza arta cam moderna, dar nu stiti foarte bine care, aveti la Muzeul de Arta din Craiova expozitia Ani de zile a artistului Florin Mitroi (curator – Erwin Kessler).

Consta in tablouri cu tematici si stilistici diferite, suficient de multe, incat sa gasiti ceva care sa va placa, indiferent de ce impresie va fac celelalte.

Preferatele mele au fost acelea care mi-au adus aminte de caligramele lui Guillame Apollinaire:

 

Nu mi-au displacut nici portretele in cheie expresionist-caricaturala:

 

 

 

Portretul de mai jos, fara a fi extraordinar in sine, este pus in valoare foarte pregnant:

 

O sala era dedicata unor schite macabre, dar care nu m-au atins deloc, asa ca va las doar o mostra:

La fel de fara impact mi s-au parut si naturile moarte cu obiecte ascutite si contondente, despre care pliantul informativ spune ca ar fi printre cele mai de seama ale artistului. Cred ca in Braila tablourile din sala asta ar face ravagii:

Expozitia salasuieste in Muzeul de Arta din Craiova in perioada 12 octombrie – 9 decembrie 2018.

Dupa-amiaza la muzeu

Daca pasii sau GPS-ul va poarta prin centrul Craiovei in perioada urmatoare, atunci musai sa faceti o vizita si la Muzeul de Arta, unde puteti vedea cele ce va voi prezenta mai jos.

La parter avem expozitia cu un titlu cam prea tautologic, Oglinzi oglindite, care se vrea a fi un duel artistic intre confratii din Oradea si cei din Bucuresti. Fiind arta moderna, emotia pur estetica nu este cea mai inalta virtute a acestei serii de lucrari, insa varietatea manifestarilor plastice mi-a trezit diverse asocieri, pe care vi se redau sub fiecare imagine, fara a va mentiona si titlul lor, provocandu-va sa mergeti voi insiva si sa le aflati.

Imaginea asta mi-a adus aminte ca si eu am fost fascinat de o ruina de tren, pe care am explorat-o in detaliu (puteti vedea rezultatele aici)

 

Nu stiu de ce, dar m-a trimis cu gandul la Inception.

 

Carpeta cu Rapirea din serai mi s-a cam jerpelit, dar pot sa o inlocuiesc linistit cu asta, iar textul e nepretuit.

 

Chintesenta actiunilor PSD-ului in momentul de fata.

 

Ma vad nevoit sa ma abat de la ce m-am angajat initial si sa va spun titlul: Rasarit de hamster in Berceni. Oricum l-ati lua, e stralucit.

La etaj avem o expozitie personala a lui Liviu Lazarescu, dintre ale carui lucrari mi-au atras atentia portretele unor personalitati ale culturii romane si universale, carora li se confera o aura supradimensionata metaforica, dar sugestiva pentru activitatea si trasaturile fiecaruia. Si aici va las pe voi sa ii identificati pe cei din imagini.

 

 

 

 

 

Inainte de a pleca, dupa ce, bineinteles, veti fi aruncat inca o privire catre capodoperele lui Constantin Brancusi, nu ezitati sa achizionati volumul Caricaturistul N. S. Petrescu-Gaina, editat de Paul Rezeanu. Are un pret modic (25 de lei), iar printre numeroasele caricaturi pe care le veti gasi in paginile sale sunt figuri marcante ale politicii si vietii publice din perioada ante- si interbelica.

In Anul Centenarului merita sa ne cunoastem si mai bine istoria, dar si sa ii coboram pe aceia care au contribuit la scrierea ei de pe piedestal, aducandu-i astfel mai aproape de noi.

 

Ion I.C. Bratianu si Titu Maiorescu

De maine iesim in strada!

Nu, nu este un apel de a iesi la proteste, desi actuala guvernare este cea mai mizerabila dintre toate guvernarile mizerabile care s-au perindat la conducerea acestei tari si ne da motive cu fiecare zi ce trece.

Dimpotriva, este un indemn pasnic, sa mergem sa ne afundam in noianul de activitati care vor avea loc in cadrul proiectului Street Delivery Craiova pe Strada Popa Sapca, intre Galeria de Arta si Colegiul National „Carol I”, pe 7, 8 si 9 septembrie 2018.

Cand spun „noian” nu exagerez cu nimic, chiar acum stau si ma uit la programul intregului eveniment si habar nu am la ce activitati sa particip.

Sigur ma bag la un tur ghidat al cladirilor de patrimoniu de pe Calea Unirii, dar fir-ar.

Si piesele de teatru imi fac cu ochiul.

Instalatia aia interactiva de arhitctura ma face foarte curios.

Aveti programul mai jos, ca sa imi intelegeti dilemele decizionale.

Ne vedem in strada!

 

Delicatese la Divan Film Festival 2018

Ca sa mai risipim din gustul de fiere lasat de marsavia savarsita de agitatori si jandarmerie in Piata Victoriei, sa ne aducem aminte ca nu mai e mult si va incepe o noua editia a Divan Film Festival.

Ca si in alti ani, si aceasta aduce in Craiova si in Portul Cultural Cetate filme cu „ADN balcanic”, in 2018 sub deviza „Balcanii viseaza”.

Ce am remarcat uitandu-ma pe programul festivalului din 2018 este ca varietatea tematica este simtitor sporita.

De pilda, avem un SF sarbesc, intitulat Ederlezi Rising (regia Lazar Bodroza, 2018) care se anunta a fi un hibrid intre Solaris si Blade Runner; ramane de vazut daca se va ridica la inaltimea acestor doua mari puncte de referinta, dar curios m-a facut, incat e primul pe lista.

Tot aluzia la un nume greu m-a atras si catre A Balkan Noir (regia Drazen Kuljanin, 2017), care isi revendica influentele narative de la grandiosul Sin City.

Alte doua filme se anunta a fi cel putin interesante, avand in comun faptul ca sunt coproductii si ca, desi regiile le-au apartinut unor cineasti balcanici, depasesc spatiul european si proiecteaza povesti in tinuturi indepartate, dar de-a pururea fascinante: Aga (regia Milko Lavarov, 2018) ne poarta prin tundra siberiana, iar Land of Gods (regia Goran Paskaljevic, 2016) ne conduce pe versantii Muntilor Himalaya.

Divan Film Festival va avea loc in perioada 24 – 26 august in Craiova (Cinema Inspire si Teatrul de Vara din Parcul Romanescu) si in perioada 27 august – 1 septembrie in Portul Cultural Cetate.

O, tempora? O, mores? Mucles!

Atitudinea mea fata de stand up comedy este una ambivalenta: pe de o parte, o consider o forma mai joasa a artei dramaturgice, asadar nu prea demna de luat in seama din punct de vedere intelectual, insa, de pe alta parte, cand prind un numar bun, ma prapadesc de ras, incat ma dor muschii abdomenului mai rau decat dupa exercitii.

Asa s-a intamplat cu numar al lui Micutzu (care raspunde numelui ca si Little John din gasca lui Robin Hood) despre prestatia lui Iohannis la dezbaterea cu Ponta. Desi toata tarasenia s-a incheiat favorabil, inca mai caut filmuletul si mai trag cate o runda de hohotit.

Ca urmare, am intampinat cu un entuziasm care m-a surprins si pe mine faptul ca Micutzu (pe numele sau adevarat Cosmin Nedelcu), impreuna cu alti doi confrati de acelasi calibru (verbal, in niciun caz corporal) – Dan Badea si  Catalin Bordea – descind in Craiova cu spectacolul Stricam o generatie, la Sala Polivalenta, pe 7 octombrie 2018, la ora 20:00.

Titlul va intriga, nu-i asa?

Iata cum il argumenteaza cei trei comedianti:

Pentru ca lumea intotdeauna da vina pe ceva sau mai ales pe cineva cand e vorba de generatii si defectelor fara sa se gandeasca la faptul ca adolescentii – daca e sa se strice – se „strica” unii pe altii.

Pentru ca prin limbajul din spectacolele de stand up ni s-a tot spus ca stricam adolescentii si ca ii invatam sa injure, desi ei ne pot invata lejer sa vorbim mai porcos.

Pentru ca noi insine suntem o generatie stricata, ca toate generatiile care au fost inainte si care vor fi vreodata.

Pentru ca suntem mandri ca stricam generatii.

Asadar, daca vreti sa radeti si de altcineva, nu doar de Viorica Dancila, aveti ocazia sa ii vedeti pe Badea, Bordea si Micutzu la Craiova.

Biletele se pot achizitiona online de aici, dar si din retelele magazinelor Flanco, Orange sau Vodafone.

Spectacolul nu este recomandat minorilor, ca sa nu-i strice, fireste. Ca urmare, asteptati-va sa vedeti foarte multi in sala.

Eurovisionul lui 2018

Danemarca

Eurovisionul lui 2018 a inceput cu niste semne rele: doua melodii autohtone frumoase, doua voci exceptionale, avand ca rezultat neagra presimtire ca o mare parte din melodiile din concurs o sa mi se para, prin comparatie, mai nasoale. Fapt care s-a si intamplat, de altfel. Iata impresiile despre fiecare in parte:

Ucraina – Accente emo-vampirice, dar tipul e prea agitat pentru unul care de-abia a iesit din cripta; n-am mai vazut pian in flacari pe undeva, candva?

Spania – un duet cum s-au mai vazut nenumarate la Eurovision, dar interpretat cu o expresivitate rar intalnita; culmea, ea are un decolteu generos, insa te atrage mai mult figura-i iluminata de zambet superb.

Slovenia – Hip Hop feminim cu ceva ce se vrea a fi atitudine; patriotismul lingvistic ex-iugoslav n-a murit, e bine mersi.

Lituania – Miss Eurovision protapita in mijlocul scenei; sentiment maxim.

Austria – Austriac negru (ia de-aci, Hitler!); melodie cu influente gospel, adica nu rea, dar care nu straluceste nici pe departe prin originalitate.

Estonia – niste dinti exagerat de frumosi, o voce in stil Cezat Ouatu, dar mai la locul ei, avand in vedere sexul interpretei; spectacolul vizual este magnific, iar melodia in italiana il acompaniaza in mod inaltator.

Estonia

Norvegia – Fostul castigator de Eurovision Alexander Rybak are ambitia sa-l egaleze pe Johnny Logan; vizual, spectacolul il pastiseaza pe al unui alt castigator, Mans Zelmerlow, iar Alexutzu, dragule, daca il imiti pe Bruno Mars si aduci din nou vioara, nu prea vad cum poti sa ai pretentii.

Portugalia – Portughezii fac doar ce stiu ei bine sa faca si le-a adus titlul anul trecut; de data aceasta in duet si cu o asezonare mai moderna, insa ulciorul nu merge de doua ori la apa.

Marea Britanie – Melodie tipica de Eurovision prin tematica, voce sau scenografie; ar fi trecut neobservata, daca n-ar fi fost incidentul cu individul care a patruns pe scena.

Serbia – Nenea cu barba si instrument traditional face toti banii; in rest, patriotism mistic balcanic.

Germania – Ed Sheeran teuton si nedus de mult la frizer; daca va plac clonele, e in regula.

Albania – Costumatie interesanta in fata, dubioasa in spate, de parca ar fi fost implicat si Botezatu pe-acolo; o voce polivalenta, care poate duce notele in diverse directii, insa melodia este uitabila.

Franta – Cica melodie e bine cotata la pariuri; tipa are acea voce frantuzeasca menita sa te unga pe suflet, insa tipul canta la chitara cu entuziasmul unui lautar care e la a treia nunta in aceeasi seara; nu poti sa castigi Eurovisionul cand rostesti „merci” de 100000000000 de ori, poate doar sa faci reclama la ciocalatelele alea delicioase.

Moldova

Cehia – Acest scolar ceh este echidistant: fura in egala masura de la Bruna Mars si Ed Sheeran, normal ca melodia suna bine, iar trompeta chiar senzational; coregrafia e de nota zece plus.

Danemarca – Vikingii nu mai prada pe coastele Europei, se limiteaza acum la a incerca sa fure voturi cu o melodie care mizeaza exclusiv pe patetismul barbilor interpretului si ortacilor sai.

Australia – visu-mi de a vedea Eurovisionul castigat de o tara de la antipozi se amana.

Finlanda – Il mai stiti pe Mr. T? Asta e nepoata-sa, dar nu ma intrebati cum de e alba; inca o melodie in dulcele stil clasic cu care Eurovisionul ne rasfata de ani buni; nazistele cu miscari lascive mi-au adus aminte ca trebuie sa fac cumva rost de Iron Sky 2: The Coming Race.

Bulgaria – Multiculturalism si multivocalism bulgaresc; ea are un costum de personaj malefic dintr-un film SF de categorie B spre C.

Moldova – In sfarsit, ceva manelistic! Cum de fac fratii nostri de peste Prut ca au niste puneri in scena senzationale de cativa ani incoace? Poate pentru ca nici nu le trece prin cap sa castige, ci doar sa se distreze.

Suedia – Ca sa nu ramana pe dinafara, Justin Timberlake si Justin Bieber se lasa si ei copiati de un suedez care nu doreste sa fie vazut prea mult, din decenta, probabil.

Ungaria – Linkin Park in maghiara; copiatul ia proportii legendare la editia asta de Eurovision.

Cipru

Israel – Mizanscena e delicios de kitschoasa, iar interpreta e condamnata la o auto-bascalie care strica orice aer proaspat ar fi putut emana in comparatie cu furaciunile anterioare.

Olanda – Dupa un inceput western, melodie devine rapid o versiune inferioara e Bon Jovi; care e faza cu negrii care danseaza de parca ar fi posedati, o sa iasa cumva Get Out 2?

Irlanda – O melodie cuminte din punct de vedere muzica, dar povestea spusa de cei doi dansatori e fix pentru adeptii Coalitiei pentru Familia Traditionala.

Cipru – Ce intrare! Ce picioare! O Beyonce mai filiforma care canta o melodie manelistica, dar slabuta (jocul de cuvinte e neintentionat), chiar si pentru gustul meu.

Italia – Italienii ne ajuta sa trecem la faza urmatoare printr-o melodie care nu te solicita deloc intelectual, desi se bazeaza cu platitudini socio-politice inserate computerizat.

Ca un facut, bataia ce mare a fost intre silueta si gabarit si a castigat Israel, iar interpreta cea rubiconda a tinut mortis sa precizeze: See you next year in Jerusalem!

Editia din 2019 a Eurovisionului va fi una periculoasa.

Israel