Delicatese la Divan Film Festival 2018

Ca sa mai risipim din gustul de fiere lasat de marsavia savarsita de agitatori si jandarmerie in Piata Victoriei, sa ne aducem aminte ca nu mai e mult si va incepe o noua editia a Divan Film Festival.

Ca si in alti ani, si aceasta aduce in Craiova si in Portul Cultural Cetate filme cu „ADN balcanic”, in 2018 sub deviza „Balcanii viseaza”.

Ce am remarcat uitandu-ma pe programul festivalului din 2018 este ca varietatea tematica este simtitor sporita.

De pilda, avem un SF sarbesc, intitulat Ederlezi Rising (regia Lazar Bodroza, 2018) care se anunta a fi un hibrid intre Solaris si Blade Runner; ramane de vazut daca se va ridica la inaltimea acestor doua mari puncte de referinta, dar curios m-a facut, incat e primul pe lista.

Tot aluzia la un nume greu m-a atras si catre A Balkan Noir (regia Drazen Kuljanin, 2017), care isi revendica influentele narative de la grandiosul Sin City.

Alte doua filme se anunta a fi cel putin interesante, avand in comun faptul ca sunt coproductii si ca, desi regiile le-au apartinut unor cineasti balcanici, depasesc spatiul european si proiecteaza povesti in tinuturi indepartate, dar de-a pururea fascinante: Aga (regia Milko Lavarov, 2018) ne poarta prin tundra siberiana, iar Land of Gods (regia Goran Paskaljevic, 2016) ne conduce pe versantii Muntilor Himalaya.

Divan Film Festival va avea loc in perioada 24 – 26 august in Craiova (Cinema Inspire si Teatrul de Vara din Parcul Romanescu) si in perioada 27 august – 1 septembrie in Portul Cultural Cetate.

O, tempora? O, mores? Mucles!

Atitudinea mea fata de stand up comedy este una ambivalenta: pe de o parte, o consider o forma mai joasa a artei dramaturgice, asadar nu prea demna de luat in seama din punct de vedere intelectual, insa, de pe alta parte, cand prind un numar bun, ma prapadesc de ras, incat ma dor muschii abdomenului mai rau decat dupa exercitii

Asa s-a intamplat cu numar al lui Micutzu (care raspunde numelui ca si Little John din gasca lui Robin Hood) despre prestatia lui Iohannis la dezbaterea cu Ponta. Desi toata tarasenia s-a incheiat favorabil, inca mai caut filmuletul si mai trag cate o runda de hohotit.

Ca urmare, am intampinat cu un entuziasm care m-a surprins si pe mine faptul ca Micutzu (pe numele sau adevarat Cosmin Nedelcu), impreuna cu alti doi confrati de acelasi calibru (verbal, in niciun caz corporal) – Dan Badea si  Catalin Bordea – descinde in Craiova cu spectacolul Stricam o generatie, la Sala Polivalenta, pe 7 octombrie 2018, la ora 20:00.

Titlul va intriga, nu-i asa?

Iata cum il argumenteaza cei trei comendiati:

Pentru ca lumea intotdeauna da vina pe ceva sau mai ales pe cineva cand e vorba de generatii si defectelor fara sa se gandeasca la faptul ca adolescentii – daca e sa se strice – se „strica” unii pe altii.

Pentru ca prin limbajul din spectacolele de stand up ni s-a tot spus ca stricam adolescentii si ca ii invatam sa injure, desi ei ne pot invata lejer sa vorbim mai porcos.

Pentru ca noi insine suntem o generatie stricata, ca toate generatiile care au fost inainte si care vor fi vreodata.

Pentru ca suntem mandri ca stricam generatii.

Asadar, daca vreti sa radeti si de altcineva, nu doar de Viorica Dancila, aveti ocazia sa ii vedeti pe Badea, Bordea si Micutzu la Craiova.

Biletele se pot achizitiona online de aici, dar si din reteaua magazinelor Flanco, Orange sau Vodafone.

Spectacolul nu este recomandat minorilor, ca sa nu-i strice, fireste. Ca urmare, asteptati-va sa vedeti foarte multi in sala.

Eurovisionul lui 2018

Danemarca

Eurovisionul lui 2018 a inceput cu niste semne rele: doua melodii autohtone frumoase, doua voci exceptionale, avand ca rezultat neagra presimtire ca o mare parte din melodiile din concurs o sa mi se para, prin comparatie, mai nasoale. Fapt care s-a si intamplat, de altfel. Iata impresiile despre fiecare in parte:

Ucraina – Accente emo-vampirice, dar tipul e prea agitat pentru unul care de-abia a iesit din cripta; n-am mai vazut pian in flacari pe undeva, candva?

Spania – un duet cum s-au mai vazut nenumarate la Eurovision, dar interpretat cu o expresivitate rar intalnita; culmea, ea are un decolteu generos, insa te atrage mai mult figura-i iluminata de zambet superb.

Slovenia – Hip Hop feminim cu ceva ce se vrea a fi atitudine; patriotismul lingvistic ex-iugoslav n-a murit, e bine mersi.

Lituania – Miss Eurovision protapita in mijlocul scenei; sentiment maxim.

Austria – Austriac negru (ia de-aci, Hitler!); melodie cu influente gospel, adica nu rea, dar care nu straluceste nici pe departe prin originalitate.

Estonia – niste dinti exagerat de frumosi, o voce in stil Cezat Ouatu, dar mai la locul ei, avand in vedere sexul interpretei; spectacolul vizual este magnific, iar melodia in italiana il acompaniaza in mod inaltator.

Estonia

Norvegia – Fostul castigator de Eurovision Alexander Rybak are ambitia sa-l egaleze pe Johnny Logan; vizual, spectacolul il pastiseaza pe al unui alt castigator, Mans Zelmerlow, iar Alexutzu, dragule, daca il imiti pe Bruno Mars si aduci din nou vioara, nu prea vad cum poti sa ai pretentii.

Portugalia – Portughezii fac doar ce stiu ei bine sa faca si le-a adus titlul anul trecut; de data aceasta in duet si cu o asezonare mai moderna, insa ulciorul nu merge de doua ori la apa.

Marea Britanie – Melodie tipica de Eurovision prin tematica, voce sau scenografie; ar fi trecut neobservata, daca n-ar fi fost incidentul cu individul care a patruns pe scena.

Serbia – Nenea cu barba si instrument traditional face toti banii; in rest, patriotism mistic balcanic.

Germania – Ed Sheeran teuton si nedus de mult la frizer; daca va plac clonele, e in regula.

Albania – Costumatie interesanta in fata, dubioasa in spate, de parca ar fi fost implicat si Botezatu pe-acolo; o voce polivalenta, care poate duce notele in diverse directii, insa melodia este uitabila.

Franta – Cica melodie e bine cotata la pariuri; tipa are acea voce frantuzeasca menita sa te unga pe suflet, insa tipul canta la chitara cu entuziasmul unui lautar care e la a treia nunta in aceeasi seara; nu poti sa castigi Eurovisionul cand rostesti „merci” de 100000000000 de ori, poate doar sa faci reclama la ciocalatelele alea delicioase.

Moldova

Cehia – Acest scolar ceh este echidistant: fura in egala masura de la Bruna Mars si Ed Sheeran, normal ca melodia suna bine, iar trompeta chiar senzational; coregrafia e de nota zece plus.

Danemarca – Vikingii nu mai prada pe coastele Europei, se limiteaza acum la a incerca sa fure voturi cu o melodie care mizeaza exclusiv pe patetismul barbilor interpretului si ortacilor sai.

Australia – visu-mi de a vedea Eurovisionul castigat de o tara de la antipozi se amana.

Finlanda – Il mai stiti pe Mr. T? Asta e nepoata-sa, dar nu ma intrebati cum de e alba; inca o melodie in dulcele stil clasic cu care Eurovisionul ne rasfata de ani buni; nazistele cu miscari lascive mi-au adus aminte ca trebuie sa fac cumva rost de Iron Sky 2: The Coming Race.

Bulgaria – Multiculturalism si multivocalism bulgaresc; ea are un costum de personaj malefic dintr-un film SF de categorie B spre C.

Moldova – In sfarsit, ceva manelistic! Cum de fac fratii nostri de peste Prut ca au niste puneri in scena senzationale de cativa ani incoace? Poate pentru ca nici nu le trece prin cap sa castige, ci doar sa se distreze.

Suedia – Ca sa nu ramana pe dinafara, Justin Timberlake si Justin Bieber se lasa si ei copiati de un suedez care nu doreste sa fie vazut prea mult, din decenta, probabil.

Ungaria – Linkin Park in maghiara; copiatul ia proportii legendare la editia asta de Eurovision.

Cipru

Israel – Mizanscena e delicios de kitschoasa, iar interpreta e condamnata la o auto-bascalie care strica orice aer proaspat ar fi putut emana in comparatie cu furaciunile anterioare.

Olanda – Dupa un inceput western, melodie devine rapid o versiune inferioara e Bon Jovi; care e faza cu negrii care danseaza de parca ar fi posedati, o sa iasa cumva Get Out 2?

Irlanda – O melodie cuminte din punct de vedere muzica, dar povestea spusa de cei doi dansatori e fix pentru adeptii Coalitiei pentru Familia Traditionala.

Cipru – Ce intrare! Ce picioare! O Beyonce mai filiforma care canta o melodie manelistica, dar slabuta (jocul de cuvinte e neintentionat), chiar si pentru gustul meu.

Italia – Italienii ne ajuta sa trecem la faza urmatoare printr-o melodie care nu te solicita deloc intelectual, desi se bazeaza cu platitudini socio-politice inserate computerizat.

Ca un facut, bataia ce mare a fost intre silueta si gabarit si a castigat Israel, iar interpreta cea rubiconda a tinut mortis sa precizeze: See you next year in Jerusalem!

Editia din 2019 a Eurovisionului va fi una periculoasa.

Israel

Eurovision 2018 pe Twitter

Twitter-ul a fost resuscitat de Donald Trump, insa momentul cand atinge zenitul este in noaptea Eurovisionului, iar 2018 n-a facut exceptie, asa ca iata inca o editie de colectie de poante adunate de peste aceasta retea sociala, sa aveti ce face pana imi redactez mazgaliturile proprii din timpul concursului:

Nobody cares how deep the lyrics of your ballad are. We wanna see lit shit. We want Russian grandmas baking cookies on stage, we want gays, we want strippers. That’s what Eurovision is REALLY about.

If Ireland doesn’t give us 12 points, they can fuck off thinking they’ll get any sort of Customs arrangement. (un englez)

I love how memeable Eurovision is.

Hello to all our friends in Europe. Please vote for Ireland. We’re not in World Cup this year and we could really do with a win.

If by some fluke Britain were ever to win and we had to find someone dull to do this interval music while votes are counted, it’d be Ed Cocking Sheeran wouldn’t it?

This interval section of Eurovision is the exact feeling of sitting in a club at 1 AM, wishing you were at home while all your wasted mates dance to shit music.

So 50% of the Eurovision vote comes from you on the phone, 50% from each country’s panel and the other 50% from Putin.

I hope that microphone thief is given the maximum penalty, which I presume is being forced to listen to Lithuania’s song on loop for eternity.

You don’t know cringe until you watch Eurovision presenters attempt comedy.

I hate this time in the Eurovision. Waiting for the voting. It’s like the time between getting the „we need to talk” text, and being told why you’re such a shitbag who needs to be dumped.

GDPR must have peaked. My husband just asked: “Wait, isn’t this Eurovision vote a massive data collection of phone numbers?!”. Yes, yes it is. (Bravo, Gabi!)

Cyprus is absolutely the girl who starts drama on a night out and ends up crying in the Uber home about how everyone is just jealous of her.

Next year we should send a Brexiteer and let them sit there as Europe shout WE’VE HAD ENOUGH OF YOU at them for 40 minutes.

Three things are certain in life – death, taxes and Greece and Cyprus giving each other 12 points.

Russia making their intentions clear with Moldova after sending them 12 points. I’d be afraid.

Can I enter Eurovision 2019 with a „Free Palestine” ballad?

I bloody love Eurovision with unbridled joy, not least because it reminds me the world makes no sense and it’s important to know that.

Economie la energie pentru o planeta mai vie

N-a fost nevoie de prea multa reflectie pentru a adera la initiativa Comisiei Europene, care poarta numele autoexplicativ Economie la energie.

De indata ce am aflat de o astfel de campanie am rememorat nenumaratele ocazii cand am stins eu insumi becurile din alte camere decat cea in care ne aflam. Nimic special, va pregatiti sa ziceti, insa nu ma aflam la mine acasa, ci la diversi cunoscuti sau prieteni.

Unii m-au privit cu acea intelegere binevoitoare pe care o acordam celor care au o doaga in plus/minus, altii s-au simtit iritati, dar binecrescuti fiind, nu au facut decat sa-mi arunce priviri piezise. Nimeni nu a contestat, insa, validitatea si utilitatea demersului meu.

Unul dintre motivele de mandrie ale familiei noastre este ca am avut dintotdeauna un singur televizor si am reusit sa nu ne strangulam reciproc, in conditiile in care gusturile ne variaza de la Primera Division la Mezzo. Economie la energie facem astfel din oficiu, insa mai e de mentionat ca, in fiecare seara, scosul din priza al acestui aparat care livreaza iluzia informarii este unul dintre ritualurile obligatorii, aproape pe acelasi plan cu spalatul pe dinti.

Nici vorba ca televizorul sa mearga degeaba cand nu e nimeni in camera sau privitorul da o raita pana la frigider.

Acelasi ritual include si rooter-ul de wireless, pe care il vaduvesc de sursele de energie cu o obstinatie exasperanta pentru oaspetii nostri ocazionali; fiul unei verisoare, care manevra smartphone-ul chiar si cand infigea furculita in spaghetti, a uzat de tot arsenalul sau de persuasiune si tot n-a reusit sa ma induplece sa ii acord privilegiul sa navigheze pe Internet in tura de noapte.

De curand am cumparat o masina de spalat noua, iar pretul nu mi s-a mai parut asa piperat cand mi-a cazut privirea pe performantele ei in materie de economie la energie.

Daca vi se pare ciudat ca nu amintesc nimic despre aerul conditionat, este pentru ca nu avem si nici nu-i ducem lipsa.

O metoda pur personala de a economisi energia este aceea ca nu folosesc fierul de calcat foarte des; mi se mai intampla sa pun pe mine o camasa scoasa aleatoriu din garderoba, cu speranta ca pliurile dobandite in dulap vor disparea de la sine. De mentionat ca elementele feminine din familia mea detesta aceasta practica.

Ca simplu cetatean, v-am prezentat simple metode prin care face subsemnatul economie la energie, insa, daca vreti idei mai dezvoltate si mai argumentate si sunteti din Mioveni sau Craiova, puteti participa la caravana campaniei propuse de Comisia Europeana, in perioada 3-6 mai, respectiv 9-13 mai 2018.

In final, va invit sa priviti imaginea de mai jos; vedeti pelicula aceea albastra care invaluie Pamantul?

Fara ea n-ar exista viata pe aceasta Planeta, asa ca avem o datorie fiecare dintre noi, de la vladica la opinca, de a o proteja.

Pororoca la Craiova

In Romania, raportul comedie – drama se manifesta dupa cum urmeaza:

Comedia este in politica.

Drama captureaza aproape tot terenul cinematografiei si se desfasoara in voie, mai lasand cand si cand comediei cate un dram de oxigen.

Din aceasta apetenta pentru suferinta s-a nascut si Pororoca, un film romanesc scris si regizat de Constantin Popescu, care prezinta povestea unui disparitiei unui copil si a cautarii frenetice din partea parintilor, care parcurg inevitabilul traseu vina – durere – furie – deznadejde.

Protagonistii sunt interpretati de Iulia Lumanare si Bogdan Dumitrache, fost actor al Teatrului din Craiova in perioada 2001 – 2003 si castigator al premiului pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la San Sebastian pentru rolul devastator din aceasta pelicula.

Pe langa sprijinul pe care il acord din oficiu productiilor romanesti, m-a atras si faptul ca regizorul este cel care a realizat secventa Porcul din Amintiri din Epoca de Aur, cea mai reusita si mai amuzanta a acelei initiative cinematografice.

In Craiova, Pororoca va rula la Cinema Patria si va avea trei proiectii: duminica (21 ianuarie) si luni (22 ianuarie) de la ora 17;45 si joi (25 ianuarie) de la ora 15:30.

 

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (7)

Vremurile zbuciumate necesita masuri drastice de escapism, asa ca am gasit de cuviinta sa aleg calea spre relaxare prin intermediul papilelor gustative, participand la deja venerabilul eveniment Branzeturi cu se… cuVin, ajuns la ditamai editia a XVIII-a, si organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro.

Cadrul in care s-a desfasurat aceasta degustare a vinurilor de la Casa de Vinuri Cotnari si a branzeturilor de la Delaco a fost restaurantul Excelsior. Atat de select este localul, incat a generat o provocare noua acestei editii: apreciat fiind de multa lume, era si foarte populat, astfel incat cele doua tabere de blogger-i si invitati, care s-au format ad-hoc, de o parte si de alta a salii, s-a iscat o intrecere in a-i atrage pe vorbitori cu intrebari mai mult mai putin inspirate si pertinente.

Intamplarea si norocul au facut ca tabara de care am apartinut sa il include si pe amicul Narcis, care traieste cu si pentru vinuri si care poarta cu el un bagaj incomensurabil de cunostinte si pasiune. Gratie lui, la capitolul posesie a oenologului George Malutan si a lui Alin Santimbrean am castigat zdrobitor si am mai si aflat felurite informatii, pe care alti colegi de breasla le-au notat constiinciosi, pe cand eu ma delectam ba c-o vorba, ba c-o bucatica de branza, ba c-o inghititura de vin.

Poza asta mi-aduce aminte de triumviratul marilor tenori Placido Domingo, Jose Carreras si Luciano Pavarotti.

Dintre aceste noutati, una mi-a ramas lipita de circumvolutiuni: cand se deschide o sticla de vin, este indicat ca exista chiar si un mod anume de desface capisonul care inveleste gatul sticlei si anume sub buza acesteia, nu doar cat sa scoata la lumina dopul. Motivul este unul de ordin igienic: in special la sticlele cu vinuri care sunt lasate la invechit, exista sanse sa apara si niscaiva mucegai care, la deschiderea incorecta se poate strecura in vin cand este turnat in pahare. Oroare! Oroare!

Pentru ca la degustare am ajuns ostenit dupa o zi de activitati lucrative, atentia mi-a fost capatata de cea mai reconfortanta imperechere (limba noastra-i o comoara, dar aici echivocul ne omoara) de vin si branza, adica Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova si Brie au Bleu.

Vinul este unul cu un nume care ma intoarce la inceputurile mele bahice, pe vremea cand puber fiind, primeam permisiunea de la ai mei sa gust putin, insa in versiunea celor de la Casa de Vinuri Cotnari avem o licoare revigoranta, de o superba culoare galben pai cu reflexe verzui. Cu un gust tamaduitor pentru spiritele obosite, iti strecoara o concentratie de alcool de 12,5% care, in combinatie cu numele ce degraba isca asocieri si controverse – Colocviu la Moscova – pe mine, unul, m-a facut sa-mi imaginez cum am o discutie barbateasca in compania unei sticle si a tatucai Putin:

– Vlad, baiete, ai de gand s-o lasi mai moale cu atacurile cibernetice?

– Cu tezaurul ala ce se mai aude?

– Ce-ai zice sa-i lasi pe Bashar al-Assad si King Jong-un din brate?

Concluzia: e asa buna Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova, ca trebuie consumata cu moderatie.

Brie au Bleu este o mai veche cunostinta a mea, o branza frantuzeasca de inspiratie nemteasca, care nu are intensitatea si asprimea unei veritabile branze cu mucegai albastru, iar acest caracter gustativ moderat a fost intr-o impecabila consonanta cu senzatia racoroasa imprimata de Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova.

In incheiere, ma supun din nou unui exercitiu de concizie si redau trairile senzoriale ale branzei si vinului alese, separat si ingemanate:

Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova – Racoare

Brie au Bleu – Masaj

Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova + Brie au Bleu – Revigorare

Lumina vine de la Rasarit, se spunea pe vremuri, iar acum nu pot decat sa accept marele adevar al acestui dicton: asa frumos straluceste paharul de Grasa de Cotnari, ca ti-e mai mare dragul sa-l privesti.

Multumesc KY Moments – Photography pentru imaginile mestesugit suprinse.

 

 

 

 

 

 

 

Tatici din Suedia

Daca vreti sa vedeti cum se descurca barbatii suedezi in postura de tatici, de la schimbat scutece la metamorfoze emotionale, aveti ocazia sa o faceti in cadrul expozitiei Swedish Dads, organizata de Ambasada Suedei, Europe Direct Craiova si Study in Sweden in perioada 28 septembrie – 12 octombrie 2017 si gazduita de Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova.

Mai jos aveti cateva poze care pe mine, unul, m-au convins sa merg negresit.

 

 

 

 

Jazz inauntru, Jazz afara

De regula, cand vine vorba de evenimente culturale, sunt ca un iepure cu urechile ciulite, sensible la orice stire din domeniu.

Acum, insa, ma vad nevoit sa recunosc: daca n-as fi vazut, intamplator, un articol al colegului de breasla bloggereasca Daniel Botea, as fi fost in stare sa ratez un proiect deosebit: Craiova Jazz Festival, care va avea loc in perioada 14 – 17 septembrie 2017.

Colegul mai sus amintit e mai disciplinat si mai riguros ca mine, asa ca va invit sa ii cititi articolul pentru a afla programul acestui festival in cele mai mici amanunte.

Eu o sa ma las in voia informarii creative si o sa va explic ce e cu titlul nitel dubios.

In primul rand, concertele din cadrul Craiova Jazz Festival vor avea loc atat in superba sala a Filamornicii Oltenia (a carei acustica mi-a fost laudata mai deunazi de catre un amic, impatimit al echipamentelor audio, dar si terifiant de exigent in materie de echipamente audio si sunete, in general), cat si la Teatrul de Vara din Parcul „Nicolae Romanescu”, adica veti putea inspira si oxigen proaspat, si muzica de calitate.

In al doilea rand, formatiile si solistii care vor concerta vin atat din Romania, cat si din Germania, Chile sau Cuba.

Vreti tambal? Ii aveti pe cei de la Ethnotic Project.

Vreti tamburine caraibiene? Ii aveti pe cei de la Ekue Band.

Daca printre voi, cititorii, exista vreunul caruia i s-a luminat finalul de saptamana afland despre Craiova Jazz Festival, atunci ziceti „Bogdaproste!”, cum am zis si eu cand mi-a iesit in cale articolul lui Daniel Botea.

O expozitie un pic mai altfel

Sambata e zi de recreere, iar daca nu stiti ce sa faceti in timpul celei care urmeaza, pe 2 septembrie 2017, am o idee irezistibila: Expozitia de pictura si mixed media de la Teatrul National „Marin Sorescu”, sala „Iata te uita!”, care se va desfasura incepand cu ora 9:00.

Am doua argumente care sa-mi sustina recomandarea.

Unul scurt: titlul expozitiei este COLOUR & INSANITY. Vad niste capete ridicandu-se ca la suricate.

Unul lung: expozitia nu este una conventionala, ci depaseste simpla plimbarea cu privirea asupra unor imagini, deoarece insisi cei doi creatori, Veronica si Magnus Svanström, nu sunt niste persoana conventionale si va propun urmatorul program:

9:00 – Deschiderea expozitiei

11:00 – 12:00 – Curs introductiv de limba suedeza. Participantii invata sa salute, sa se prezinte, cum sa exprime ora si alte cateva expresii uzuale esentiale.

16:00 – 17:00 – Mix & Match – gaseste creatia dupa titlu: participantii primesc titluri ale creatiilor prezentate in expozitie si au sarcina sa aloce corect fiecare titlu creatiei aferente.

17:00 – 18:00 – Demonstratie de scrapbooking – invata sa creezi o felicitare-sevalet. Publicul asista la o demonstratie in cadrul careia invata pas cu pas cum se realizeaza un astfel de obiect.

18:15 – Castigatorii concursului Mix & Match isi pot alege singuri premiile, care constau in creatii mixed media semnate de Veronica Svanström.

Vi ses där!