Cate un pic pentru fiecare

Daca va intereseaza arta cam moderna, dar nu stiti foarte bine care, aveti la Muzeul de Arta din Craiova expozitia Ani de zile a artistului Florin Mitroi (curator – Erwin Kessler).

Consta in tablouri cu tematici si stilistici diferite, suficient de multe, incat sa gasiti ceva care sa va placa, indiferent de ce impresie va fac celelalte.

Preferatele mele au fost acelea care mi-au adus aminte de caligramele lui Guillame Apollinaire:

 

Nu mi-au displacut nici portretele in cheie expresionist-caricaturala:

 

 

 

Portretul de mai jos, fara a fi extraordinar in sine, este pus in valoare foarte pregnant:

 

O sala era dedicata unor schite macabre, dar care nu m-au atins deloc, asa ca va las doar o mostra:

La fel de fara impact mi s-au parut si naturile moarte cu obiecte ascutite si contondente, despre care pliantul informativ spune ca ar fi printre cele mai de seama ale artistului. Cred ca in Braila tablourile din sala asta ar face ravagii:

Expozitia salasuieste in Muzeul de Arta din Craiova in perioada 12 octombrie – 9 decembrie 2018.

Jazz-ul si meandrele memoriei

Saptamana trecuta am beneficiat de privilegiul de a participa la trei dintre cele patru seri ale Craiova Jazz Festival, despre care v-am anuntat aici, rezultatul fiind un mozaic de senzatii mnemonice si emotional-cognitive pe care vreau sa le recreez, tot cu ajutorul memoriei, descriindu-vi-le in randurile urmatoare.

Marturisesc ca spectacolul din prima seara ma interesa cel mai mult, pentru ca stiam ca voi avea ocazia de a-l asculta pe Nello Salza, trompetist care a lucrat cu maestrul Ennio Morricone. Astfel, mi-am dat seama cat inseamna coloana sonora pentru un film. Dupa numai cateva secunde, eram deja transportat in The Good, The Bad and the Ugly, in The Hateful Eight, in Nuovo Cinema Paradiso, dar si in La vita e bella sau Ultimo tango a Parigi. Minunat lucru este memoria, daca are materie prima pe care sa lucreze!

In a doua seara, am constatat ca memoria e sora buna cu imaginatia, deoarece ariile de muzicuta ale lui Gianluca Littera, acompaniat de trupa-i de artisti dedicati, imi generau fel si fel de proiectii cinematografice ad-hoc. De la strada prafuita a unui western am trecut prin suspansul unui film noir si am ajuns chiar pana la o exuberanta de tip La La Land.

In ultima seara, cea care a incheiat acest minunat festival, am gustat din nou din amintirea cinematografica, lasandu-ma invaluit de magia unui American in Paris de George Gershwin, potentata  de un Gialuca Littera dezlantuit in mijlocul intregii orchestre a Filarmonicii Oltenia, dirijata de Walter Attanasi, cu a sa daruire molipsitoare.

Dar bonusul a fost ca am experimentat si acea stare de extaz care justifica includerea muzicii in cea mai mare parte a ritualurilor religioase, prin intermediul unei melodii de Bruno Mars, careia instrumentele si vocile de pe scena i-au imprimat o verva care i-a ridicat in picioare pe multi dintre spectatori, printre care si subsemnatul.

Craiova Jazz Festival a fost un vis frumos, care s-a intamplat aievea.

Il astept cu ochii, urechile si mintea deschise pe cel de la anul.

Fotografiile sunt luate din albumele realizate de doi frati intr-ale blogging-ului, Daniel si Adrian.

Craiova invaluita de jazz

Enumeram la un moment dat toate evenimentele care capata traditie si care recomanda Craiova pentru o viitoare (si mai consistenta) candidatura la titlul de Capitala Culturala Europeana si am omis sa mentionez Craiova Jazz Festival, asa ca imi fac mea culpa si o sa ma spun ca nu mai e mult si incepe o noua editie.

Craiova Jazz Festival 2018 va avea loc de 12 pana pe 15 septembrie la Filarmonica „Oltenia” si ar cam fi cazul sa va rezervati serile, pentru ca in fiecare dintre acestea se anunta spectacole deosebite.

Pe 12 septembrie, iivom audia pe cei de la Nello Sanza Ensemble, condus de Nello Sanza, un trompetist care a colaborat cu insusi Ennio Morricone pentru The Hateful Eight sau cu Nicola Piovani pentru La vita e bella. Nu stiu despre voi, dar, pentru mine, ideea de a ma apropia asa mult de un Oscar este irezistibila.

Pe 13 septembrie, vom putea asculta o trupa numita Gianluca Littera Double Breath Quartet, din randul carei se va distinge un instrument micut, dar seducator – muzicuta.

Pe 14 septembrie, Flavio Boltro BBB Trio se va demonstra cum se poate realiza o fuziune jazz-rock-electronic.

In incheiere, pe 15 septembrie, are loc spectacolul Attansasi & Friends, sub bagheta dirijorului Walter Attanasi si cu participarea Orchestrei Simfonice si Coralei Academice a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova.

Pretul unui bilet este suficient de mic (30 de lei) incat sa faca impardonabila imaginea unui sali care nu e arhiplina.

Pentru copii incepe scoala, pentru adulti incepe scoala copiilor, insa, si pentru unii, si pentru altii, incepe Craiova Jazz Festival 2018, iar asta nu poate fi decat motiv de bucurie.

Dupa-amiaza la muzeu

Daca pasii sau GPS-ul va poarta prin centrul Craiovei in perioada urmatoare, atunci musai sa faceti o vizita si la Muzeul de Arta, unde puteti vedea cele ce va voi prezenta mai jos.

La parter avem expozitia cu un titlu cam prea tautologic, Oglinzi oglindite, care se vrea a fi un duel artistic intre confratii din Oradea si cei din Bucuresti. Fiind arta moderna, emotia pur estetica nu este cea mai inalta virtute a acestei serii de lucrari, insa varietatea manifestarilor plastice mi-a trezit diverse asocieri, pe care vi se redau sub fiecare imagine, fara a va mentiona si titlul lor, provocandu-va sa mergeti voi insiva si sa le aflati.

Imaginea asta mi-a adus aminte ca si eu am fost fascinat de o ruina de tren, pe care am explorat-o in detaliu (puteti vedea rezultatele aici)

 

Nu stiu de ce, dar m-a trimis cu gandul la Inception.

 

Carpeta cu Rapirea din serai mi s-a cam jerpelit, dar pot sa o inlocuiesc linistit cu asta, iar textul e nepretuit.

 

Chintesenta actiunilor PSD-ului in momentul de fata.

 

Ma vad nevoit sa ma abat de la ce m-am angajat initial si sa va spun titlul: Rasarit de hamster in Berceni. Oricum l-ati lua, e stralucit.

La etaj avem o expozitie personala a lui Liviu Lazarescu, dintre ale carui lucrari mi-au atras atentia portretele unor personalitati ale culturii romane si universale, carora li se confera o aura supradimensionata metaforica, dar sugestiva pentru activitatea si trasaturile fiecaruia. Si aici va las pe voi sa ii identificati pe cei din imagini.

 

 

 

 

 

Inainte de a pleca, dupa ce, bineinteles, veti fi aruncat inca o privire catre capodoperele lui Constantin Brancusi, nu ezitati sa achizionati volumul Caricaturistul N. S. Petrescu-Gaina, editat de Paul Rezeanu. Are un pret modic (25 de lei), iar printre numeroasele caricaturi pe care le veti gasi in paginile sale sunt figuri marcante ale politicii si vietii publice din perioada ante- si interbelica.

In Anul Centenarului merita sa ne cunoastem si mai bine istoria, dar si sa ii coboram pe aceia care au contribuit la scrierea ei de pe piedestal, aducandu-i astfel mai aproape de noi.

 

Ion I.C. Bratianu si Titu Maiorescu

De maine iesim in strada!

Nu, nu este un apel de a iesi la proteste, desi actuala guvernare este cea mai mizerabila dintre toate guvernarile mizerabile care s-au perindat la conducerea acestei tari si ne da motive cu fiecare zi ce trece.

Dimpotriva, este un indemn pasnic, sa mergem sa ne afundam in noianul de activitati care vor avea loc in cadrul proiectului Street Delivery Craiova pe Strada Popa Sapca, intre Galeria de Arta si Colegiul National „Carol I”, pe 7, 8 si 9 septembrie 2018.

Cand spun „noian” nu exagerez cu nimic, chiar acum stau si ma uit la programul intregului eveniment si habar nu am la ce activitati sa particip.

Sigur ma bag la un tur ghidat al cladirilor de patrimoniu de pe Calea Unirii, dar fir-ar.

Si piesele de teatru imi fac cu ochiul.

Instalatia aia interactiva de arhitctura ma face foarte curios.

Aveti programul mai jos, ca sa imi intelegeti dilemele decizionale.

Ne vedem in strada!

 

Delicatese la Divan Film Festival 2018

Ca sa mai risipim din gustul de fiere lasat de marsavia savarsita de agitatori si jandarmerie in Piata Victoriei, sa ne aducem aminte ca nu mai e mult si va incepe o noua editia a Divan Film Festival.

Ca si in alti ani, si aceasta aduce in Craiova si in Portul Cultural Cetate filme cu „ADN balcanic”, in 2018 sub deviza „Balcanii viseaza”.

Ce am remarcat uitandu-ma pe programul festivalului din 2018 este ca varietatea tematica este simtitor sporita.

De pilda, avem un SF sarbesc, intitulat Ederlezi Rising (regia Lazar Bodroza, 2018) care se anunta a fi un hibrid intre Solaris si Blade Runner; ramane de vazut daca se va ridica la inaltimea acestor doua mari puncte de referinta, dar curios m-a facut, incat e primul pe lista.

Tot aluzia la un nume greu m-a atras si catre A Balkan Noir (regia Drazen Kuljanin, 2017), care isi revendica influentele narative de la grandiosul Sin City.

Alte doua filme se anunta a fi cel putin interesante, avand in comun faptul ca sunt coproductii si ca, desi regiile le-au apartinut unor cineasti balcanici, depasesc spatiul european si proiecteaza povesti in tinuturi indepartate, dar de-a pururea fascinante: Aga (regia Milko Lavarov, 2018) ne poarta prin tundra siberiana, iar Land of Gods (regia Goran Paskaljevic, 2016) ne conduce pe versantii Muntilor Himalaya.

Divan Film Festival va avea loc in perioada 24 – 26 august in Craiova (Cinema Inspire si Teatrul de Vara din Parcul Romanescu) si in perioada 27 august – 1 septembrie in Portul Cultural Cetate.

O, tempora? O, mores? Mucles!

Atitudinea mea fata de stand up comedy este una ambivalenta: pe de o parte, o consider o forma mai joasa a artei dramaturgice, asadar nu prea demna de luat in seama din punct de vedere intelectual, insa, de pe alta parte, cand prind un numar bun, ma prapadesc de ras, incat ma dor muschii abdomenului mai rau decat dupa exercitii.

Asa s-a intamplat cu numar al lui Micutzu (care raspunde numelui ca si Little John din gasca lui Robin Hood) despre prestatia lui Iohannis la dezbaterea cu Ponta. Desi toata tarasenia s-a incheiat favorabil, inca mai caut filmuletul si mai trag cate o runda de hohotit.

Ca urmare, am intampinat cu un entuziasm care m-a surprins si pe mine faptul ca Micutzu (pe numele sau adevarat Cosmin Nedelcu), impreuna cu alti doi confrati de acelasi calibru (verbal, in niciun caz corporal) – Dan Badea si  Catalin Bordea – descind in Craiova cu spectacolul Stricam o generatie, la Sala Polivalenta, pe 7 octombrie 2018, la ora 20:00.

Titlul va intriga, nu-i asa?

Iata cum il argumenteaza cei trei comedianti:

Pentru ca lumea intotdeauna da vina pe ceva sau mai ales pe cineva cand e vorba de generatii si defectelor fara sa se gandeasca la faptul ca adolescentii – daca e sa se strice – se „strica” unii pe altii.

Pentru ca prin limbajul din spectacolele de stand up ni s-a tot spus ca stricam adolescentii si ca ii invatam sa injure, desi ei ne pot invata lejer sa vorbim mai porcos.

Pentru ca noi insine suntem o generatie stricata, ca toate generatiile care au fost inainte si care vor fi vreodata.

Pentru ca suntem mandri ca stricam generatii.

Asadar, daca vreti sa radeti si de altcineva, nu doar de Viorica Dancila, aveti ocazia sa ii vedeti pe Badea, Bordea si Micutzu la Craiova.

Biletele se pot achizitiona online de aici, dar si din retelele magazinelor Flanco, Orange sau Vodafone.

Spectacolul nu este recomandat minorilor, ca sa nu-i strice, fireste. Ca urmare, asteptati-va sa vedeti foarte multi in sala.

Eurovisionul lui 2018

Danemarca

Eurovisionul lui 2018 a inceput cu niste semne rele: doua melodii autohtone frumoase, doua voci exceptionale, avand ca rezultat neagra presimtire ca o mare parte din melodiile din concurs o sa mi se para, prin comparatie, mai nasoale. Fapt care s-a si intamplat, de altfel. Iata impresiile despre fiecare in parte:

Ucraina – Accente emo-vampirice, dar tipul e prea agitat pentru unul care de-abia a iesit din cripta; n-am mai vazut pian in flacari pe undeva, candva?

Spania – un duet cum s-au mai vazut nenumarate la Eurovision, dar interpretat cu o expresivitate rar intalnita; culmea, ea are un decolteu generos, insa te atrage mai mult figura-i iluminata de zambet superb.

Slovenia – Hip Hop feminim cu ceva ce se vrea a fi atitudine; patriotismul lingvistic ex-iugoslav n-a murit, e bine mersi.

Lituania – Miss Eurovision protapita in mijlocul scenei; sentiment maxim.

Austria – Austriac negru (ia de-aci, Hitler!); melodie cu influente gospel, adica nu rea, dar care nu straluceste nici pe departe prin originalitate.

Estonia – niste dinti exagerat de frumosi, o voce in stil Cezat Ouatu, dar mai la locul ei, avand in vedere sexul interpretei; spectacolul vizual este magnific, iar melodia in italiana il acompaniaza in mod inaltator.

Estonia

Norvegia – Fostul castigator de Eurovision Alexander Rybak are ambitia sa-l egaleze pe Johnny Logan; vizual, spectacolul il pastiseaza pe al unui alt castigator, Mans Zelmerlow, iar Alexutzu, dragule, daca il imiti pe Bruno Mars si aduci din nou vioara, nu prea vad cum poti sa ai pretentii.

Portugalia – Portughezii fac doar ce stiu ei bine sa faca si le-a adus titlul anul trecut; de data aceasta in duet si cu o asezonare mai moderna, insa ulciorul nu merge de doua ori la apa.

Marea Britanie – Melodie tipica de Eurovision prin tematica, voce sau scenografie; ar fi trecut neobservata, daca n-ar fi fost incidentul cu individul care a patruns pe scena.

Serbia – Nenea cu barba si instrument traditional face toti banii; in rest, patriotism mistic balcanic.

Germania – Ed Sheeran teuton si nedus de mult la frizer; daca va plac clonele, e in regula.

Albania – Costumatie interesanta in fata, dubioasa in spate, de parca ar fi fost implicat si Botezatu pe-acolo; o voce polivalenta, care poate duce notele in diverse directii, insa melodia este uitabila.

Franta – Cica melodie e bine cotata la pariuri; tipa are acea voce frantuzeasca menita sa te unga pe suflet, insa tipul canta la chitara cu entuziasmul unui lautar care e la a treia nunta in aceeasi seara; nu poti sa castigi Eurovisionul cand rostesti „merci” de 100000000000 de ori, poate doar sa faci reclama la ciocalatelele alea delicioase.

Moldova

Cehia – Acest scolar ceh este echidistant: fura in egala masura de la Bruna Mars si Ed Sheeran, normal ca melodia suna bine, iar trompeta chiar senzational; coregrafia e de nota zece plus.

Danemarca – Vikingii nu mai prada pe coastele Europei, se limiteaza acum la a incerca sa fure voturi cu o melodie care mizeaza exclusiv pe patetismul barbilor interpretului si ortacilor sai.

Australia – visu-mi de a vedea Eurovisionul castigat de o tara de la antipozi se amana.

Finlanda – Il mai stiti pe Mr. T? Asta e nepoata-sa, dar nu ma intrebati cum de e alba; inca o melodie in dulcele stil clasic cu care Eurovisionul ne rasfata de ani buni; nazistele cu miscari lascive mi-au adus aminte ca trebuie sa fac cumva rost de Iron Sky 2: The Coming Race.

Bulgaria – Multiculturalism si multivocalism bulgaresc; ea are un costum de personaj malefic dintr-un film SF de categorie B spre C.

Moldova – In sfarsit, ceva manelistic! Cum de fac fratii nostri de peste Prut ca au niste puneri in scena senzationale de cativa ani incoace? Poate pentru ca nici nu le trece prin cap sa castige, ci doar sa se distreze.

Suedia – Ca sa nu ramana pe dinafara, Justin Timberlake si Justin Bieber se lasa si ei copiati de un suedez care nu doreste sa fie vazut prea mult, din decenta, probabil.

Ungaria – Linkin Park in maghiara; copiatul ia proportii legendare la editia asta de Eurovision.

Cipru

Israel – Mizanscena e delicios de kitschoasa, iar interpreta e condamnata la o auto-bascalie care strica orice aer proaspat ar fi putut emana in comparatie cu furaciunile anterioare.

Olanda – Dupa un inceput western, melodie devine rapid o versiune inferioara e Bon Jovi; care e faza cu negrii care danseaza de parca ar fi posedati, o sa iasa cumva Get Out 2?

Irlanda – O melodie cuminte din punct de vedere muzica, dar povestea spusa de cei doi dansatori e fix pentru adeptii Coalitiei pentru Familia Traditionala.

Cipru – Ce intrare! Ce picioare! O Beyonce mai filiforma care canta o melodie manelistica, dar slabuta (jocul de cuvinte e neintentionat), chiar si pentru gustul meu.

Italia – Italienii ne ajuta sa trecem la faza urmatoare printr-o melodie care nu te solicita deloc intelectual, desi se bazeaza cu platitudini socio-politice inserate computerizat.

Ca un facut, bataia ce mare a fost intre silueta si gabarit si a castigat Israel, iar interpreta cea rubiconda a tinut mortis sa precizeze: See you next year in Jerusalem!

Editia din 2019 a Eurovisionului va fi una periculoasa.

Israel

Eurovision 2018 pe Twitter

Twitter-ul a fost resuscitat de Donald Trump, insa momentul cand atinge zenitul este in noaptea Eurovisionului, iar 2018 n-a facut exceptie, asa ca iata inca o editie de colectie de poante adunate de peste aceasta retea sociala, sa aveti ce face pana imi redactez mazgaliturile proprii din timpul concursului:

Nobody cares how deep the lyrics of your ballad are. We wanna see lit shit. We want Russian grandmas baking cookies on stage, we want gays, we want strippers. That’s what Eurovision is REALLY about.

If Ireland doesn’t give us 12 points, they can fuck off thinking they’ll get any sort of Customs arrangement. (un englez)

I love how memeable Eurovision is.

Hello to all our friends in Europe. Please vote for Ireland. We’re not in World Cup this year and we could really do with a win.

If by some fluke Britain were ever to win and we had to find someone dull to do this interval music while votes are counted, it’d be Ed Cocking Sheeran wouldn’t it?

This interval section of Eurovision is the exact feeling of sitting in a club at 1 AM, wishing you were at home while all your wasted mates dance to shit music.

So 50% of the Eurovision vote comes from you on the phone, 50% from each country’s panel and the other 50% from Putin.

I hope that microphone thief is given the maximum penalty, which I presume is being forced to listen to Lithuania’s song on loop for eternity.

You don’t know cringe until you watch Eurovision presenters attempt comedy.

I hate this time in the Eurovision. Waiting for the voting. It’s like the time between getting the „we need to talk” text, and being told why you’re such a shitbag who needs to be dumped.

GDPR must have peaked. My husband just asked: “Wait, isn’t this Eurovision vote a massive data collection of phone numbers?!”. Yes, yes it is. (Bravo, Gabi!)

Cyprus is absolutely the girl who starts drama on a night out and ends up crying in the Uber home about how everyone is just jealous of her.

Next year we should send a Brexiteer and let them sit there as Europe shout WE’VE HAD ENOUGH OF YOU at them for 40 minutes.

Three things are certain in life – death, taxes and Greece and Cyprus giving each other 12 points.

Russia making their intentions clear with Moldova after sending them 12 points. I’d be afraid.

Can I enter Eurovision 2019 with a „Free Palestine” ballad?

I bloody love Eurovision with unbridled joy, not least because it reminds me the world makes no sense and it’s important to know that.

Economie la energie pentru o planeta mai vie

N-a fost nevoie de prea multa reflectie pentru a adera la initiativa Comisiei Europene, care poarta numele autoexplicativ Economie la energie.

De indata ce am aflat de o astfel de campanie am rememorat nenumaratele ocazii cand am stins eu insumi becurile din alte camere decat cea in care ne aflam. Nimic special, va pregatiti sa ziceti, insa nu ma aflam la mine acasa, ci la diversi cunoscuti sau prieteni.

Unii m-au privit cu acea intelegere binevoitoare pe care o acordam celor care au o doaga in plus/minus, altii s-au simtit iritati, dar binecrescuti fiind, nu au facut decat sa-mi arunce priviri piezise. Nimeni nu a contestat, insa, validitatea si utilitatea demersului meu.

Unul dintre motivele de mandrie ale familiei noastre este ca am avut dintotdeauna un singur televizor si am reusit sa nu ne strangulam reciproc, in conditiile in care gusturile ne variaza de la Primera Division la Mezzo. Economie la energie facem astfel din oficiu, insa mai e de mentionat ca, in fiecare seara, scosul din priza al acestui aparat care livreaza iluzia informarii este unul dintre ritualurile obligatorii, aproape pe acelasi plan cu spalatul pe dinti.

Nici vorba ca televizorul sa mearga degeaba cand nu e nimeni in camera sau privitorul da o raita pana la frigider.

Acelasi ritual include si rooter-ul de wireless, pe care il vaduvesc de sursele de energie cu o obstinatie exasperanta pentru oaspetii nostri ocazionali; fiul unei verisoare, care manevra smartphone-ul chiar si cand infigea furculita in spaghetti, a uzat de tot arsenalul sau de persuasiune si tot n-a reusit sa ma induplece sa ii acord privilegiul sa navigheze pe Internet in tura de noapte.

De curand am cumparat o masina de spalat noua, iar pretul nu mi s-a mai parut asa piperat cand mi-a cazut privirea pe performantele ei in materie de economie la energie.

Daca vi se pare ciudat ca nu amintesc nimic despre aerul conditionat, este pentru ca nu avem si nici nu-i ducem lipsa.

O metoda pur personala de a economisi energia este aceea ca nu folosesc fierul de calcat foarte des; mi se mai intampla sa pun pe mine o camasa scoasa aleatoriu din garderoba, cu speranta ca pliurile dobandite in dulap vor disparea de la sine. De mentionat ca elementele feminine din familia mea detesta aceasta practica.

Ca simplu cetatean, v-am prezentat simple metode prin care face subsemnatul economie la energie, insa, daca vreti idei mai dezvoltate si mai argumentate si sunteti din Mioveni sau Craiova, puteti participa la caravana campaniei propuse de Comisia Europeana, in perioada 3-6 mai, respectiv 9-13 mai 2018.

In final, va invit sa priviti imaginea de mai jos; vedeti pelicula aceea albastra care invaluie Pamantul?

Fara ea n-ar exista viata pe aceasta Planeta, asa ca avem o datorie fiecare dintre noi, de la vladica la opinca, de a o proteja.