Filme si amor in Balcani

Daca vipia asta va duce in pragul deznadejdii, dati-mi voie sa va dreg putin moralul si sa va anunt ca, in scurt timp, in perioada 18-20 august 2017, in Craiova va avea loc o noua editie a Divan Film Festival.

Anul trecut am avut inspiratia sa-mi misc oasele pana la locul din aer liber unde aveau loc proiectiile si am fost rasplatit cu un film balcanic, sarbesc, mai precis, Parada, la care am ras de am facut febra musculara la abdomen si care m-a facut sa ma intreb cand or fi dobandit vecinii nostri mai napastuiti o asa stiinta intr-ale cinematografiei.

Avand acestea in minte, sunt ferm hotarat sa ratez cat mai putine din peliculele balcanice care vor rula de data aceasta, atat la Cinema Inspire din cadrul Mercur Center, cat si in Centrul Vechi al Craiovei (aici atmosfera e unica, mai ales daca nu prindeti loc si va asezati pe unde apucati).

Tema de anul acesta este amorul, dar nu cel de factura hollywoodiana, ci acela balcanic, zgomotos, pasional sau cum o mai fi el, nu stiu sigur, astept sa ma lamureasca filmele din cadrul festivalului, la care, apropo, intrarea este libera.

Incepand cu 21 august 2017, aceasta caravana cinematografica isi va lua catrafusele in carutele cu coviltirisi se va muta la Portul Cultural Cetate, unde va poposi in perioada 21-26 august. In cazul in care sunteti la fel de nomado-aventurosi, e demn de stiut ca pe durata evenimentului, camparea este gratuita in Portul Cultural Cetate, iar inscrierile se pot face pe pagina de Facebook a Divan Film Festival.

Puteti gasi aici detalii despre filmele care vor rula in cadrul festivalului.

Despre trup si suflet la Craiova

Mai trec cateodata prin fata cinematografului Patria din Craiova si ma incearca tristetea: locul care mi-a hranit copilaria, adolescenta si o buna parte din varsta adulta pe care am acumulat-o pana acum imi pare dezolant, lipsit de cozile masive de spectatori de odinioara, avand rivali nemilosi in tehnologie si in sali de cinema mai moderne de altundeva din oras.

M-am intrebat uneori cat va mai supravietui si cum, iar o stire ce mi-a parvenit de curand imi da o solutie si speranta:

Testrol es lelekrol (Despre trup si suflet), un film produs in Ungaria si marele castigator al Festivalului International de Film de la Berlin va rula la cinematograful Patria din Craiova pe 1 si 2 iulie, de la ora 16:00, si pe 2 si 3 iulie, de la ora 18:00.

Antologiile de specialitate descriu aceasta pelicula ca fiind o poveste de dragoste atipica, subtila si amuzanta, intre doi introvertiti care descopera ca, noapte de noapte, au aceleasi vise.

Eu, unul, mi-am organizat deja traseul astfel incat sa ajung sa iau bilete si am o banuiala ca o sa stau iar la coada.

Ca pe vremuri.

 

Eterna si fascinanta Romanie

Chiar daca vipia nu prea va imbie sa iesiti din casa, daca nu e neaparata nevoie, va sfatuiesc sa va adunati curajul si sa va indreptati spre Muzeul de Arta din Craiova, unde, pana pe 14 iulie 2017, mai puteti inca vedea expozitia hARTA. Teritorii portabile, a artistului Cosmin Paulescu.

Ideea sa este o simplitate aproape ridicola: obiecte si medii pe care le stim din diverse arii ale existentei cotidiene, modelate insa dupa inimitabilul contur al tarisoarei noastre.

Nimic special, ati spune, cum am facut-o si eu, insa, parcurgand salile si intalnind alte si alte manifestari cartografice ale spatiului mioritic, apar niste conexiuni despre care banuiesc ca au fost dintru inceput intentia autorului, desi nu ni se ofera niciun indiciu ideatic.

Iata cateva dintre panseurile care mi s-au format mie in minte:

Aici m-a indurerat reamintirea faptului ca Romania verde e mutilata chiar si in acest moment, cand eu scriu si voi cititi aceste randuri.

Aici satira e prea evidenta sa mai insist asupra ei. Sau nu?

Aici m-am amuzat la gandul ca, spre deosebire de tabla de sah clasica, in Romania se pot ocoli rutele obisnuite de atingere a obiectivului.

Aici am gasit o veche meteahna romaneasca, aceea de a pasa responsabilitatea.

Aici am simtit si o vaga incantare ca, de bine, de rau, Romania este in Uniunea Europeana.

Nu in ultimul rand, aici mi-am adus aminte ce mi-au spus doi americani in timp ce calatoream impreuna cu trenul: Voi, romanii, aveti ceva ce noi am pierdut – voi inca va mai strangeti in jurul mesei la ocazii importante.

Frumusetea acestei expozitii este ca am aratat aceste poze cuiva, iar asocierile facute de respectivul au fost cu totul altele. Mergeti, asadar, si gasiti-le pe ale voastre.

Soare, vin si natura la Avincis

Acum o saptamana, prin bunavointa guvernului, care a mai dat o zi libera, si a celor de la Avincis, am trait o experienta campeneasca imbelsugata si reconfortanta.

Sositi pe domeniul Dobrusa cand soarele mangaia perpendicular pamantul, am fost intampinati cu un pahar de vin racoros (cum altfel?), iar privirea-mi curioasa a fost nevoita sa descrie un cerc pentru a cuprinde intregul peisaj, pe care l-am explorat in trei feluri.

Organizat, condusi de catre personalul documentat si amabil al domeniului, care ne-a oferit explicatii ample, dar accesibile, despre procesul tehnologic al obtinerii vinului, cu mici detalii care m-au convins a nu stiu cata oara, ca, daca vrem sa extindem aria semantica a cuvantului „arta”, oenologia e printre primele care isi face loc in cadrul ei. Tot cu aceasta ocazie, am aflat si cateva detalii de ordin arhitectonic, asupra carora voi reveni mai jos, pentru ca m-au incantat si mi-au dat speranta.

Alaturi de colegii de breasla blogger-istica m-am implicat activ intr-un amplu proiect fotografic, cu accente umoristice, si care a presupus mult contact cu solul.

De unul singur, m-am aventurat pe parcelele viticole (rog gazdele de la Avincis sa nu se alarmeze, am urmat doar carari inofensive) si m-am lasat invaluit de o liniste imaculata in unele momente, intrerupta din loc in loc de bazaiturile unor bondari hiperactivi.

Pe colina inverzita se remarca doua cladiri, diferite structural, fiecare intregind aparte farmecul domeniului. Conacul Dobrusa a fost restaurat cu grija si este intretinut cu migala, iar stilul neo-brancovenesc face o legatura indivizibila cu un trecut in care nu era pretuit doar functionalul, ci si esteticul.

De cealalta parte, crama propriu-zisa dovedeste o asa intelepciune a viziunii arhecturale, cum rar mi-a mai fost dat sa vad pe meleagurile mioritice, fiind conceputa in asa fel, incat sa se integreze reliefului si sa nu fie ca o excrescenta nenaturala, ci ca o prelungire a dealului pe care se gaseste. Iar pantele inverzite de pe cele doua parti sunt sursa de idei nastrusnice, fotografice, dar nu numai.

Si, pentru a da Cezarului ce-i al Cezarului, nu pot sa nu povestesc si despre vinul care m-a cucerit si alaturi de care m-am intors acasa: Domnul de Roua in Rosu. Sub acest nume pitoresc in sine se ascunde un cupaj de Cabernet Sauvignon (50%), Merlot (35%) si pretentiosul Pinot Noir (15%), care, spre deosebire de efectul pe care alte vinuri rosii l-au avut asupra cavitatii mele bucale, acesta n-a mai zabovit acele cateva secunde pentru a se face simtit, ci a actionat instantaneu cu un buchet incantator.

Multumesc colegului de la Comentarii barboase pentru imagini.

 

 

Eurovisionul lui 2017

Aceasta editie a Eurovisisonului a debutat intr-un mod bizar pentru mine, deoarece, tinuta fiind intr-o tara – Ucraina – care nu duce lipsa de frumuseti feminine, a fost prezentata de un trio, acceptabil ca prestatie, format exclusiv din barbati. Sa fie asta un semn ca tara vecina inca se afla intr-o stare retard patriarhala?

Incep melodiile si imi produc impresii dupa cum urmeaza:

Israel – ca sa intram in atmosfera gradul, melodia asta reuseste performanta sa nu exceleze la nimic.

Polonia – partea dreapta a rochiei are potential sa faca omenirea masculina fericita, daca se hotaraste sa cada si mai jos; prezenta violonistului trimite la Edvin Marton, vocea nu e rea, dar caile sunt batatorite, inclusiv piciorul a la Angelina Jolie, pe care il voi mai revedea de cateva ori in aceasta seara.

Belarus – multa dantela, in ton cu veselia pe care vor sa proiecteze cei doi interpreti, exagerata, stiind ca vin de la Lukasenko; simularea barcutei este simpatica, iar sarutul de la final autentic, spre deosebire de cvasi-violul facial pe care l-a comis romanul nostru.

Austria – un emul subtirel de Ed Sheeran, suit pe o semiluna; „Iata semnele islamizarii Europei!”, urla Marine Le Pen si olandezul blond cu coafura hilara.

Armenia – la mizanscena cam copiaza Frozen a Madonnei, ca si niste triluri, insa melodia mai dezmorteste concursul cu un aer mitico-manelistic, caruia eu, unul, nu ii rezist niciodata.

Olanda – trei reprezentante ale sexului frumos din sub-ramura Bridget Jones, cu o melodie pe care o uiti imediat ce se termina.

Moldova – un joc de scena senzational, o melodie antrenanta si un saxofon de exceptie; cred ca ma fac unionist.

Ungaria – o balada rap tiganeasca interpretata cu patos si care chiar imi spune o poveste; dupa moldoveni, acum ungurii, ce vecini meseriasi avem!

Italia – Interpretul incepe ca un yogin si apoi cheama o gorila cu papion pe scena; Eros Ramazzotti-ul asta obosit e cotat printre favoriti?!?!

Danemarca – prin strungareata iese o voce subtirica, paradoxal, daca ne uitam la altceva.

Portugalia – melodie de bar unde-o duci pe tipa ca sa-ti sporesti sansele; o voce frumoasa, dar de ce isi frange atat mainile?

Azerbaidjan – un spectacol psihedelic facut cu stil si o interpreta care scrie la tabla, tintind catre voturile profesorilor de rit vechi din Europa de Est.

Croatia – nu, nu ma convingeti sa fac glume pe seama gabaritului sau; citat de la MLM la inceputul melodiei, insa dualitatea interpretarii este seducatoare si sa speram ca nu e semn de personalitate bipolara.

Australia – Isaiah canta, nu dantuieste, iar australienii sunt incurabili, tot nu invata ca la Eurovision e nevoie de un dram de kitsch.

Grecia – Miss Eurovision si inca un picior afisat intru deliciul masculilor; melodie protapita, dar asistata de doi Adonisi despuiati pana la brau.

Spania – „Do it for Your Lover” este titlu cam dubios, insa relaxarea si camasile intepretilor fac melodia suportabila.

Norvegia – DJ Sith si acolitii sai meritau un interpret mai bun decat acel Grigore Lese care a incercat (si el!) sa il imite pe Ed Sheeran.

Marea Britanie – un titlu ilustrativ in contextul Brexit-ului – „Never Give up on You”; schema clasica de interpreta protapita, cu voce de calitate si o jelanie a figurii care tot la iesirea regatului din EU ma trimite cu gandul.

Cipru – tipul asta trage liniute pe scena; in privinta melodiei, o sa trag si eu o liniuta in dreptul ei.

Romania – romanii nu se dezmint, vor sa dea un tun, ba nu, doua, si la Eurovision; yodeling-ul merge cum merge, dar partenerul ce contributie are, ca eu n-o aud?

Germania – cea mai inalta artista din concurs si cea mai joasa atractivitate a vreunei melodii de anul acesta: ceva in genul anilor ’90, cand pana si Marea Britanie mai reusea sa castige Eurovisionul.

Ucraina – ucrainienii au cheltuit mult cu Eurovisionul si vor sa se asigure ca nu e nicio sansa, nici macar teroretica, sa il organizeze si la anul.

Belgia – o minora care, ca si Ilinca noastra, a avut nevoie de procura, sa iasa din tara de bastina; vocea e buna, dar tipa are un ton si o figura de parca o bate gandul sa-si cresteze venele.

Suedia – copiatul, practica frecventa anul acesta, se mai indreapta si catre Justin Timberlake; doar la mers, nu si la voce, prestanta sau orice altceva.

Bulgaria – Alooooo, Protectia Copilului, ce paziti? De fapt, stati asa, lasati-l sa cante, ca nu o face rau. Pun ramasag ca pe imberbul asta o sa-l voteze toti pustanii care reusesc sa sterpeleasca telefoanele parintilor.

Franta – sa mai luam si de la Indila, insa e de remarcat ca reprezentanta Frantei, reduta conservatorismului, presteaza in engleza; nu zicea Jean-Claude Junker ca limba lui Shakespeare nu o sa mai fie importanta in Europa?

Schimbarile de clasament, care l-au ocolit pe portughezul castigator, cel care a scuipat un pic mana care i-a dat premiul, m-au convins ca introducerea votului popular este o idee buna.

La final, va las cu gandurile unei persoane de pe Twitter:

I don’t care who won, I’ll be doing that Moldovan leg dance for the rest of my life.

 

 

 

 

 

 

Eurovision 2017 pe Twitter

Twitter-ul nu s-a dezmintit nici anul acesta, asa ca iata o selectie a poantelor avansate cu acest prilej, ca sa aveti cu ce sa va delectati pana imi descifrez notitele din timpul concursului:

Can you imagine if an alien landed now and we tried to explain Eurovision? Horse heads, gorillas and yodeling!

If you do not want to get angry when the UK gets no points at the Eurovision, do not expect the UK to get any points at the Eurovision.

Like Ruslana, many Ukrainians wear chainmail these days just in case Putin decides to invade a bit more.

Okay Europe, it’s time to decide which country’s TV infrastructure we want to bankrupt in 2018!

Lots of costumes and makeup and masks this year at Eurovision. Why not go in the opposite direction though? Forget trends, let’s see some boobs!

Watching Eurovision is like watching cricket for the first time: it makes no sense, but you know instinctively not to support the Aussies. (un englez)

Do these presenters think they’re at a speed dating event?

In Europe we don’t say „I love you”, we give you 12 points.

12 points to whichever country’s female presenter tells those 2 to cock off.

First Brexit, then Trump, now Eurovision. Nothing is sacred.

Portugal’s win makes sense when you remember that the world’s ending soon and this is the end credits music.

Eurovision voting for a guy who hates Eurovision is what 2017 is all about really, isn’t it?

Porti catre apa si suflet

O expozitie de fotografie de la Muzeul Olteniei Craiova, cu un subiect aproape banal – Fantanile Oltenieimi-a trezit niste paralele mentale nebanuite.

Colectia le apartine artistilor Dorian Delureanu si Cristian Bassa, care si-au propus sa cartografieze si sa redea fantanile de uz comunitare din regiunea Olteniei, insa poezia vizuala astfel rezultata depaseste simplul obiectiv etnografic.

Efectul fotografiilor se face simtit treptat, pe masura ce parcurgi cu privirea imagini similare, dar cu mici variatii de detalii.

Am distins doua mari directii simbolice:

Pe de o parte, ghizdurile surprinse in prim-plan, care se deschid ca niste guri prin care adancurile pamantului ne vorbesc si ne impartasesc darul fara de care nu am putea exista.

De cealalta, imaginile de ansamblu ale unei fantani pierdute intr-un peisaj natural sau vag antropic m-au trimis cu gandul la Japonia si la portile sufletului numite „torii”. O fantana este mai mult decat o simpla constructie, e o forma de sacru functional, ceva care reconciliaza nevoia fizica si comuniunea cu natura.

Sursa: www.muza-chan.net

Un avertisment: expozitia mai adasta in sala „Stefana Ciuceanu” a Muzeul Olteniei Craiova doar pana pe 31 martie 2017.

 

 

Expozitie Nationala de Vinuri la Craiova

Daca am vazut multa lume la targurile de carti, si mai multa la cele de haine, oare cat norod va veni la Expozitia Nationala de Vinuri care va avea loc la Craiova in 17 – 18 martie 2017 in foaierul Teatrului National „Marin Sorescu” din Craiova?

Eu prevad valuri, valuri de doritori in a gusta din varietatea de vinuri romanesti si straine, spumante si distilate pe care organizatorii le vor aduce pentru a facilita dialogul bahic intre producatori si public.

Intervalul orar intre care va puteti rasfata papilele gustative la fata locului este 10:00 – 18:00, iar dupa aceea veti fi ocupati sa gasiti loc pentru achizitii in camari si frigidere.

Ca sa nu zica amicul Daniel Botea ca nu i-am furat numai poza de articol, ci si poanta de final, inchei cu una doar derivata din a lui:

N-am cum sa nu vin si eu.

P.S. Daca mersul impleticit de dupa escapada la Expozitia Nationala de Vinuri va duce spre Muzeul de Arta, incercati, totusi, sa nu vizitati expozitia From Noche with Love de Noche Crist, pentru ca o sa va speriati ca ati dat-o in delirium tremens.

Colectia temporara gazduita de Palatul Jean Mihail pana pe 18 aprilie 2017 este socanta, dar suficient de adanca, sa merite deslusita cu mintea un pic mai treaza.

 

 

Reguli noi de gramatica pe Defileul Jiului

Se facea ca mergeam cu trenul, iar traseul acestuia a inclus si Defileul Jiului. Cum aceste mijloace de transport in comun romanesti au darul de a se opri din varii si numeroase motive, si acesta a poposit inopinat intre falnicii versanti impaduriti care strajuiesc curgerea acestui rau.

Indatoritori, cei din echipajul de bord al trenului au poposit intr-o halta care beneficia de serviciile unei toalete specifice, caracterizata de o impartire clara intre cele doua sexe.

Cu acest prilej, am descoperit o mostra de gramatica a genurilor atat de sublima, incat nu pot sa nu o impartasesc si cu altii:

20161017_141328

 

20161017_141337

Tot pe meleaguri romanesti, si tot in cursul unei calatorii cu trenul, am vazut o alta dihomotie de gen, de data aceasta originala din punct de vedere semantic: WC Barbati vs. WC Muieri.

Trenul n-a oprit, geamul era murdar, iar lumina crespusculara, asa ca n-am reusit sa le imortalizez.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (6)

degustare4

Nimeni nu-mi mai poate contesta calitatea de connaisseur (daca nu deplin, macar aspirant) dupa ce, participand la inca o editie a evenimentului Branzeturi cum se… cuVin, organizata de DictionarCulinar.ro si Asociatia Bloggerilor Olteni si desfasurata pe data de 3 noiembrie la Restaurantul Marmara din Craiova, m-am vazut in situatia de a ma reintalni cu vinurile Cramei Oprisor, cele care mi-au deschis apetitul pentru imperecheri (a se remarca pluralul, deci nu radeti prematur) culinare, alaturi de deja binecunoscutele branzeturi de la Delaco.

degustare2

Se cuvine sa precizez, insa, ca nu au fost exact aceleasi licori dezlegatoare de limba, ci alte sortimente, insa placerea sorbirii/mestecarii si a dialogului pe teme mai mult sau mai putin viticole au fost aceleasi, ba chiar au crescut simtitor.

Motivele variaza de la calitatea deosebita a produselor care au alunecat pe gatlej pana la discutiile informative, dar si amuzante cu acelasi dezinvolt Gabriel Cristea, reprezentantul Cramei Oprisor, secondat de Rebeca Didu, o delicata prezenta feminina, fapt care ne arata ca Romania este taramul egalitatii de sanse in orice domeniu.

Am ras mult, ni s-au povestit o multime de lucruri, insa, cum imi faceam mea culpa si cu alte ocazii, nu imi iau notite, asa ca va trebuie sa ma bazez pe memoria supusa delicioaselor injonctiuni bahice.

Astfel, am aflat ca un procent surprinzator de mare de crame folosesc recipiente de inox in locul traditionalelor butoaie de lemn, care, la randul lor, au o utilizare limitata, evaluata intr-un mod foarte practic: cu cat ii ia mai mult vinului sa atinga desavarsirea, cu atat este butoiul mai aproape de a-si da obstescul sfarsit.

degustare1

Mi-a fost greu sa ma decid asupra combinatiei preferate, dar viata e plina de alegeri dificile, asa ca m-am aplecat asupra perechii Brie – Ile de France – La Cetate Chardonnay.

Cu Brie – Ile de France m-am mai intalnit eu pe astfel de taramuri, dar am remarcat cu aceasta ocazie cat de cameleonica este aceasta branza moale, matasoasa, acoperita un mucegai nobil. De fiecare data genereaza trairi gustative diferite, in functie de cum o conduce partenerul de dans senzorial.

In cazul de fata a fost La Cetate Chardonnay, un vin alb, sec, amagitor prin modul cum isi dezvaluia calitatile la cateva secunde dupa ce facea o reverenta aromata in anticamera reprezentata de cavitatea bucala.

Intr-un final, ineditul exercitiu de a sintetiza intr-un cuvant ansamblul de senzatii, separate si ingemanate:

Brie – Ile de France – mladiere

La Cetate Chardonnay – amagire

Impreuna – alunecare

Sa mai fie oare nevoie de cateva zeci de degustari, ca sa merit tresele de connaisseur aspirant?

Nicio problema.

degustare3