Cum m-am apucat de citit?

Cateva dintre cartile al caror nivel de recitire era de la 5 in sus

Prima data cand am vazut provocarea prietenilor de la Libris, m-am gandit ca voi cadea prada acelei erori cognitive care ne face sa confundam memoria cu imaginatia, adica o sa-mi creez mental o poveste care sa pretinda ca merge inapoi pe firul numarului consistent de ani care s-au scurs de la debutul trainicei mele relatii cu lectura.

Insa n-a fost asa. Momentul cand m-am apucat de citit si modul cum s-a intamplat imi apar cu o claritate care nu lasa loc de indoiala.

Am avut parinti intelepti, care nu s-au ostenit sa ma invete sa scriu si sa citesc inainte de a merge la scoala, astfel ca nimic nu mi-a alterat fiorii dobandirii acestor abilitati. Odata cu deprinderea buchisitului, doamna invatatoare a gasit de cuviinta sa ne duca sa vizitam o tipografie, ca sa vedem cu ochii nostri cum se nasc cartile.

Chiar si acum imi revin mental franturi din acea vizita: masinile gigantice pentru mine, prichindelul, mirosul de cerneala tipografica si tacanitul operatiunii de imprimare. Printre suvenirurile pe care le-am primit atunci se numara si o cartulie tiparita, asa cum se facea pe vremuri, cu mai multe pagini pe o coala imensa, care, supusa unui origami anume, rezulta in succesiunea fireasca a filelor.

Ajuns acasa, am procedat la asamblarea si decuparea cartuliei si am contribuit la legarea ei. Era o realizare rudimentara, dar a fost prima pe care am citit-o independent de supervizarea mamei, prima pe care am lecturat-o din proprie initiativa si prima poveste al carei talc mi s-a dezvaluit fara intermedierea vreunui adult.

Candva, cartea asta despre Pacala avea si coperte

Atunci s-a aprins o scanteie a carei flacara arde si astazi fara a fi amenintata de vantul suierator al tehnologiei.

Ciudat este ca nu imi aduc aminte cu claritate ce s-a intamplat apoi. Cert este ca lumea bibliotecii parintilor s-a deschis in fata ochilor mei si am inceput sa descopar carti noi: intai basme si snoave, apoi carti de beletristica si istorie.

Cititul a devenit asa important pentru mine, ca m-a predispus la actiuni subversiv-neigienice: cand eram fortat sa dorm dupa-amiaza, puneam cartea sub perna, iar cand maturii evacuau camera, o scoateam si ma reintorceam in universu-mi imaginar; la masa citeam cu inversunare si mama poate depune marturie ca, afundat in peripetiile lui Old Shatterhand sau ale lui Scatiu si Babusca, imi intindeam mana in farfuria cu cartofi prajiti chiar si cand aceasta era goala de ceva vreme.

Daca imi inspecteaza cineva biblioteca, poate data cartile copilariei, perioada cand au fost citite si numarul reluarii lecturilor cu mai multa precizie decat testul Carbon 14.

Cum m-am apucat de citit? Mai potrivit ar fi sa ma intrebati:

Cum am inceput sa traiesc?

Filiera franceza

Articol ce raspunde provocarii Libris, cu ocazia editiei a XIV-a a Targului International de Carte si Muzica Libris, Brasov.

Lasa un comentariu.