Cum sa gadili gamer-ul din tine

Nu stiu daca Steven Spielberg mai poate face vreun film mare, care sa se imprime in mentalul colectiv, precum bicicleta zburatoare cu ET pe clar de luna.

Dar stiu sigur ca Steven Spielberg nu poate face filme proaste.

Chiar si The Post, asa plin de clisee cum este, tot tine interesul treaz si propune o interpretare magnifica a lui Meryl Streep.

Si mai apasat se simte aceasta calitate a regizorului cand se aventureaza pe taramul SF-ului, iar Ready Player One mi-a adus aminte de poanta aia a lui Steve Martin de la finalul unei ceremonii de decernare a Oscarurilor, pe care nu o sa o mai repet si aici.

Filmul este un iures continuu, o cursa ametitoare care penduleaza intre planul real, distopic, si cel virtual, colorat si exuberant, precum si un potop de referinte culturale pe care le-am adunat ca pe niste monezi dintr-un joc pe calculator, cu aviditatea unui gamer inrait, constient fiind ca n-am ajuns decat la 50%.

Despre poveste aflati voi din oceanul de recenzii si stiri de pe Internet, asa ca o sa concentrez pe impresii.

In primul rand, un adjectiv derivat din substantivul care incheie fraza anteriora: impresionanta. Asa as caracteriza abilitatea lui Spielberg de a adopta si integra tehnologii deja prezente sau preconizat viitoare, precum dronele, recunoasterea faciala sau ochelarii care ne transporta intr-o realitate alternativa si de a le face vehicule pentru deplasarea unei naratiuni palpitante si incantatoare din punct de vedere vizual.

Da, sentimentalismele sunt la locul lor, morala e cat se poate de solida, deoarece Spielberg e si un iscusit om de afaceri si joaca foarte bine pe cartea produsului care se poate vinde oriunde.

Cea mai importanta traire pe care mi-a declansat-o, insa, Ready Player One este cea pe care activat-o asemeni madlenei lui Proust sau, ca sa ramanem in registrul stilistic al ludicului, ca un power-up care iti creste skill-ul numit memorie.

Chiar din timpul vizionarii si mult timp dupa, am rememorat jocurile pe calculator care mi-au incantat copilaria, adolescenta si viata adulta; da, am facut si de-astea si, chiar daca ma uit cu oarece dezaprobare la cei care isi mananca orele pe Candy Crash Saga, recunosc ca aceasta forma de divertisment a avut o influenta semnificativa asupra personalitatii mele.

Asa am gasit un prilej sa enumar toate jocurile care m-au marcat in vreun fel; daca nu va intereseaza lista asta, mergeti direct la concluzia articolului:

Starcraft (si Brood War)

Homeworld

Planescape Torment

Sanitarium

Broken Sword 1 si 2

Diablo 1 si 2

Alpha Centauri

Nox

Fallout

Portal

Windosill

Richard & Alice

Revenant

Syberia 1 si 2

Septerra Core

Gemini Rue

Deus Ex

Machinarium

Doodle God

Gorky 17

Tropico

Mortal Kombat

Half-Life

Rollcage

Wolfenstein 3D

Her Story

Virtua Fighter 2

Botanicula

Captain Claw

The Dig

Heroes of Might and Magic 3

Prince of Persia: The Sand of Time

Warcraft 2 si 3

Hobo

Raptor

I Have No Mouth and I Must Scream

Jazz Jackrabbit 2

Command & Conquer: Red Alert

Loom

Papers, Please

To The Moon

Star Wars: Knights of the Old Republic

Beneath a Steel Sky

Ground Control

Electricman 2 HS

Indiana Jones and The Fate of Atlantis

Incoming

That Gravity Game

Blood 2

Age of Empires 1 si 2

Star Wars Episode 1: Racer

Still Life

The Curse of the Monkey Island

Bomberman

Worms Armaggedon

Samsara

Lords of the Realm 2

Kingpin

Shogun: Total War

Medieval: Total War

Gem Grab

Omikron: The Nomad Soul

Drawfender

Pana sa apucati sa ziceti ceva, o sa parafrazez o replica din Tom and Jerry:

Yeah, I’ve wasted a lot of time in my life…

BUT I’M HAPPY!

Lasa un comentariu.