Din dragoste de carte

Daca Jean-Claude Carriere (cineast francez de renume si co-scenarist la Cet obscut objet de desir sau Le charme discret de la bourgeoisie) sau Umberto Eco (pe asta il stiti sigur, pentru ca il citesc multi, inclusiv snobii) s-ar fi apucat separat sa dea o serie de interviuri despre trecutul, prezentul si viitorul cartilor, nu le-ar fi iesit asa de bine cum le-a iesit impreuna in Nu sperati ca veti scapa de carti.

Volumul reuneste discutii-ricoseu ale celor doi oameni de cultura, discret starnite de catre moderatorul Jean Phillipe de Tonnac; spun ricoseu, pentru ca, desi pornind de la cate un subiect sintetizat in titlul capitolului respectiv, eruditia lui Carriere si Eco poarta firul ideilor intr-un ametitor, dar irezistibil traseu prin istorie, religie si filosofie.

Multe subiecte sunt atinse, unele inaccesibile, precum pasiunea bibliofila a celor doi, pe care un cititor obisnuit poate nu o intelege si gusta, altele nevralgice, precum fundamentele marilor religii, pe care un cititor angajat afectiv le poate respinge. Oricum, e greu sa nu gasesti macar o frantura, o idee, ceva de care mintea sa ti se agate si sa iti provoace acea pornire de a inchide cartea, de a reflecta asupra celor citite, apoi de a o deschide din nou, de a reciti acel pasaj si asa mai departe.

Pentru mine, interesant a fost si sa urmaresc manifestarile personalitatilor celor doi participanti la colocviu. Carriere activeaza in lumea filmului, astfel ca multe din exemplele sale vin din acest domeniu, felul de a se exprima face mult apel la vizual, iar bogatia informatiilor (pe care eu am inteles-o si ca pe o forma de aparare impotriva intelectului coplesitor al interlocutorului) da impresia unui documentar care se deruleaza cu repeziciune.

Inainte de toate, chiar inainte de a fi scriitorul pe care il admira multi, Umberto Eco e semiotician, asa ca, in multe interventii ale sale, se vede aplecarea catre a vedea dincolo de forma, a patrunde miezul lucrurilor si a le extrage sensurile, iar printre randuri intregi de inteligenta in stare pura, strecoara si cate o ironie de om care a vazut si facut destule la viata lui.

Concluzia volumului Nu sperati ca veti scapa de carti este optimista, dar, decat sa o redau sec, prefer sa o exprim intr-un mod al meu, al unei persoane adapate si la izvorul culturii de consum.

Cartilor mari, carora le devine din ce in ce mai greu sa-si croiasca drum in noianul de zgomot, superficialitate si tehnologie dezumanizanta al noului mileniu, le transmit acelasi mesaj precum cel al lui Optimus Prime din finalul Transformers:

WE ARE HERE. WE ARE WAITING.

P.S. Le multumesc celor de la libraria online Libris ca m-au ajutat sa imi intaresc sperantele in viitorul cartii.

4 Comentarii

  1. Sunt covins ca le stii si tu, dar hai sa-ti dau cateva exemple: Codul lui da Vinci, Alchimistul, aiurelile scrise de personalitati precum Mihaela Radulescu etc.

    Reply

Lasa un comentariu.