Tu-i neamu’ nevoii!, spunea Eminescu atunci cand avea nevoie de bani (situatie foarte frecventa in scurta si nefericita lui viata). Citind fragmentele in care Calinescu descrie cum cel mai mare poet pe care l-a dat neamul acesta (n-aveti decat sa ma faceti inchistat si comunist, dar eu nu-i zic altfel) se umilea, incercand totusi sa-si pastreze zambetul pe buze, te obliga sa reflectezi asupra caracterului implacabil al luptei pentru existenta.
Trecand intr-un alt registru, mai comic, melodia cvartetului Smiley, Alex, Don Baxter, Moga, imi place pentru ritmul care te acapareaza si pentru ca depaseste nivelul unui simplu hit de vara. Asa ca, in memoria Luceafarului nostru, ascultati-o si injurati cu glas tare, cu naduf, ca sa va racoriti si sa va simtiti mai bine:
TU-I NEAMU’ NEVOII!
