Diomira, Doroteea, Zaira, Zora, Zirma, Fedora, Ipazia, Valdrada, Zemrude, Aglaura, Ersilia, Smeraldina, Pirra, Adelma, Moriana, Eusapia, Bersabeea, Laudomia, Perinzia.
Nu pot sa scap de impresia ca Orasele invizibile ale lui Italo Calvino sunt de fapt iubiri pe care le-a incercat scriitorul italian, iubiri care l-au incantat, ranit sau nedumerit. Dar, pana sa gasesc pe cineva sa-mi confirme aceasta banuiala, am sa tratez cartea in stil clasic: ca pe o elegie inchinata universului urban.
Calvino potenteaza inteligent farmecul si oroarea pe care le degaja aceste orase, incrustandu-le intr-o poveste-rama a lui Marco Polo, exploratorul despre care se stie ceva, dar nu foarte multe, care e plasat in timp, dar nu foarte precis, care descrie multe locuri, nu toate veridice. Un personaj aureolat de ambiguitate, care nu e utilizat decat la nivel simbolistic si foarte putin istoric.
S-a opinat ca Orasele invizibile sunt ipostaze alegorice ale unor aspecte contemporane ale lumii urbane, precum poluarea, uniformizarea, amagirea indusa turistilor in constrast cu mizeria periferiilor sau dezvoltarea pe verticala ca rezultat al suprapopularii si segregarii. Nu e exclus, insa consider ca Italo Calvino a tintit mai sus sau, mai bine zis, mai in abstract. Dovada sta subordonarea fiecarui capitolas unei categorii precum „Orasele si dorinta”, Orasele si memoria”, „Orasele zvelte” sau ‘Orasele si semnele”.
Cele care mizeaza pe vizual sunt cele mai facile, dar nu va repeziti sa aplicati aceeasi perspectiva si celorlalte, pentru ca nu mai functioneaza. Metafizicul, conceptualul, semioticul trebuie angrenate pentru a patrunde Orasele invizibile in profunzimea lor. O opera grea, care te plaseaza parca intr-o visterie plina cu nestemate, din care poti lua atatea cate poti duce.
Revenind la numele de la inceput, daca Italo Calvino ar fi avut si o Pelendava in minte, oare cum ar fi scris despre ea?
