E greu sa gasesti un mix bun

Pentru mine, umorul in literatura are ca extreme pe Wodehouse si Jerome K. Jerome, pe de o parte, si Chuck Palahniuk, pe de alta. Primii sunt exponentii umorului englezesc, fin si sec, celalalt e un american deprimant, acid si spumos.

Cand l-am descoperit pe Tom Sharpe, recomandarile de pe coperta il dadeau ca revendicand-se din traditia englezilor mai sus amintiti. Inceputul romanului Alternativa Wilt mi-a intarit aceasta impresie, smulgandu-mi cateva zambete, nu mai mult, dar, pe parcurs, lucrurile iau o intorsatura neasteptata si cat se poate de placuta.

Din a doua jumatate a cartii, gagurile se inmultesc, situatiile absurde, dar cu un haz nebun, iau amploare, iar hohotele mele de ras, avand in vedere ca mai am obiceiul sa citesc in aer liber si in locuri publice, au atras atentia unor destui trecatori, care, in sinea lor, mi-au pus diagnostice psihiatrice deloc magulitoare.

Daca asteptati sa aflati intriga acestei carti, asteptati degeaba. Am mai multe motive sa fiu atat de ciufut: unu la mana – e al doilea roman dintr-o serie si are personaje care deja erau introduse, deci si eu am avut dificultati in privinta asta; doi la mana – trama narativa e o ploaie de situatii care se succed cu o viteza ametitoare si m-as incurca si pe mine si pe voi; trei la mana – v-as strica toata placerea, singuri trebuie sa descoperiti si sa ii gustati savoarea.

La final, Tom Sharpe se deplasase dinspre confratii englezi pana la jumatatea drumului cu Palahniuk. E greu sa gasesti un mix bun, dar Alternativa Wilt e o super exceptie.

Asa ca, ori mergeti pe incredere si o cititi, ori veti pierdeti o distractie pe cinste. Alegerea va apartine :P!

Lasa un comentariu.