Daca mai demult va spuneam despre cum a evoluat relatia mea cu Amelie Nothomb, acum va voi prezenta pe cea cu Margaret Atwood.
Atractia a fost puternica de la prima intalnire – o femeie stapana pe ea, care stie ce vrea si stie cum sa obtina asta. S-a despartit de mine, lasandu-ma cu o dorinta ardenta de a o revedea.
Nu s-a intamplat imediat, dar cand soarta ne-a adus din nou impreuna prin intermediul lui The Handmaid’s Tale, senzatia a fost si mai puternica. N-a mai existat noutate, insa intensitatea trairii a compensat asta cu varf si indesat.
Romanul e o poveste distopica scrisa la persoana I, a unei femei dintr-o societate viitoare dominata de barbati si viciile lor, in care reprezentantele sexului frumos sunt impartite pe roluri, protagonistei noastre fiindu-i rezervat cel de prasila. Acest cadru scandalos se dezvaluie treptat, iar feminismul lui Atwood, presupunand ca autoarea a fost manata de asa ceva, n-are nimic socant. Pana la urma, in aceasta constructie fictiva, femeile sunt cele care sufera.
Scriitoarea canadiana m-a sedus fara mila prin capacitatea-i uluitoare de a reda zvacnirile interioare ale unei persoane care a pierdut totul si care nu mai traieste decat din amintiri si dintr-o plapanda scanteie de viata. Daca data trecuta m-a atras intr-un labirint de planuri narative, acum doar m-a purtat de mana prin fluxul constiintei eroinei; am urmat-o, insa, hipnotizat de mersu-i scriitoricesc unduitor, caruia nu i te poti opune.
Cand m-am despartit de aceasta scriitoare, am ramas in dilema: Cu The Handmaid’s Tale a vrut oare sa le dea o palma morala barbatilor de pretutindeni sau le-a oferit in cheie criptata un tratat de intelegere a femeii, cu dorintele, angoasele si calitatile ei unice?
Nu stiu, dar nu face nimic, asa am un pretext sa ma intalnesc din nou cu Margaret Atwood.
hmmmm, eu cartea n-am citit-o desi am auzit multe lucruri (pozitive) despre ea. in schimb, tot ce-am citit scris de Margaret Atwood, e remarcabil.
Hai ca ma facusi curios cu scrierea asta.
Pana cand citesc cartea ai de la mine o nominalizare dar si o leapsa de duca.
Mi-ar placea sa citesc raspunsul la tine pe blog, printr-un articol, sau macar printr-un comentariu la leapsa.
Spor lepsuitor!
Multumesc pentru nominalizare, promit sa dau curs acestei lepse, numai sa-mi spui daca are vreun termen limita :).
Nu are termen de expirare 🙂 Dar daca vrei un dead-line, Duminica ne intalnim la primul Craiova Blog Meet din 2014. Am lasat detalii in link-ul de la semnatura.