Hai să m-ajutaţi cu programul pe februarie!

O primit o înştiinţare care mi-a dat peste cap tot programul din februarie. V-o redau cât mai fidel, ca să vă daţi seama de amploarea dilemei:

În luna februarie, patru spectacole, fiecare fericindu-ne cu câte o singură reprezentaţie, de la București și Cluj-Napoca, selectate în cadrul programului 11plus1 independent/ contemporan ajung la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova.

Pe 4 februarie, de la ora 18.00, este programat Nihil Sine Deo, coregrafia Daniel Alexandru Dragomir, un spectacol de dans contemporan care vorbește despre evoluția umanității. Interpreţii Ana Mihai, Anastasia Preotu, Andreea Vălean, Daniel Dragomir, Liviu Pieleanu și George Pleșca explorează, în spectacol, cele trei idei ce par a fi ingrediente din plămădirea noastră: Sexualitatea, Dorința de Zbor și Cucerirea.

Pe 11 februarie, pe scena sălii Studio va fi prezentat tot un spectacol de dans contemporan, care încearcă să definească sensibilitatea. Echivalent, coregrafia George Pleșca, este un joc constant ce ne va purta în schimburi brute de energie, dialoguri intime și tablouri duale. Folosindu-se de ei înșiși ca repere emoționale, dansatorii din echipa spectacolului își prelucrează limbajul, creând un flux ce capătă atât sensibilitate, cât și putere.

Ultima picătură (dans contemporan), imaginat de Maria Luiza Dimulescu, ajunge de la București, la Naționalul craiovean pe 18 februarie. Spectacolul este despre oameni. Oameni care, în aparență, seamănă cu noi și se comportă ca oricare dintre noi. Dar dedesubt, sub chipul comun, se poate găsi o femeie înfrântă, singură, o femeie despre care nu știe nimeni nimic, o femeie izolată, părăsită de speranță sau vise. Femei puternice care au răbdat până la ultima picătură, și au devenit mai puternice și mai strălucitoare după fiecare experiență.

Pe 25 februarie vedem Baladele memoriei, un spectacol de teatru-arhivă, prezentat de Reactor de Creație și Experiment din Cluj-Napoca, pe care Oana Stoica îl descrie astfel în Scena9:

Un spectacol-arhivă de istorii personale, cu trei actanţi live: actorii Oana Hodade, Doru Taloş şi un personaj real, Ionela Pop (68 ani) care se expune publicului cu curaj și delicatețe. Cei trei îşi explorează biografiile în timp ce manipulează aparate vechi (casetofoane, magnetofoane, pick-up-uri) care redau vocile altor personaje ce îşi povestesc vieţile. Baladele memoriei intră în seria scurtă de spectacole care recuperează trecutul, în special pe cel postcomunist, din perspectiva unor categorii sociale abandonate de stat (precum muncitorii deveniţi şomeri după închiderea fabricilor), nevoite să găsească mijloace de supravieţuire într-o perioadă convulsivă politic şi economic. Este aici un univers al sacoşelor de rafie, al traficului cu produse de peste graniţă, al dozatoarelor de sucuri şi buticurilor, al muncii la negru, fără protecţie socială – o poveste valabilă pentru milioane de oameni, striviţi social în trecerea peste noapte de la comunism la democraţie şi capitalism sălbatic.

Acum spuneţi voi, rogu-vă, cum să fac să realizez activităţile necesare subzistenţei şi să mai şi ajung la toate aceste spectacole?

Că de ajuns, o să ajung negreşit.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.