Hirsuții de la Soare Răsare

Am derulat de curând un mic sondaj de opinie în mediul virtual, menit a chestiona modul cum este privită civilizația din insulele arhipelagului nipon de către compatrioții și cunoscuții mei.

Pe Facebook (atât deschis, cât și în privat) și pe Whatsapp am primit următoarele răspunsuri (le selectez puțin, pentru evita redundanța și supraîncărcarea textului):

Budism Zen, tehnologie (de mai multe ori), femei mature îmbrăcate în școlărițe, izolare, excepționalism, samurai (de cele mai multe ori, inclusiv cel întruchipat de Tom Cruise), temple, disciplină (de mai multe ori), onoare, muncă, loialitate, tradiție, origami, shogun, sakura, haiku, Fuji, seppukku (de mai multe ori, de la aceeași persoană, ceea ce ar trebui să-i dea de gândit), ikebana, sake, Akihabara, Fushimi Inari, Kinkakuji, studiourile Ghibli (vezi ce am scris aici), austeritate, ikigai, gheișe (surprinzător, doar de două ori), bukkake, Anri Okita.

Respondenții au fost în număr de 32 și, după cum puteți observa, nimeni nu a menționat populația Ainu din Hokkaido.

Pentru a elimina orice suspiciune de condescendență din partea mea, îmi declar eu însumi neștiința – în afară de acest nume și de localizarea lor în acea insulă nordică a Japoniei, nu mi-era cunoscut nimic despre această populație ancestrală a Țării Soarelui Răsare.

Un gol care se poate umple cu lucrarea Misterioasa populație Ainu din Japonia a unuia dintre cei mai reputați specialiști români în istoria acelor meleaguri – Octavian Simu.

Cărturar de modă veche, însă departe de a fi prăfuit în atitudine și cu un condei excelent (are la activ inclusiv o reușită incursiune pe tărâmul romanescului – Herghelia verde), specialistul elaborează o monografie fără pretenții de exhaustivitate, dar și fără cusur a acestui grup uman, care, cu toate injoncțiunile și influențele la care a fost supus de-a lungul timpului, și-a păstrat cultura materială și imaterială, fiind un exemplu viu al modului cum era structurată și funcționa societatea umană în vremuri preistorice.

Lectura cărții lui Octavian Simu are darul de a pune la încercare mentalitățile contemporane.

Militantele feministe ar detesta condiția net inferioară a sexului slab în societatea Ainu, cu toate cele care survin ca urmare a acesteia, de la tatuajele faciale la faptul că, după naștere, bărbatul era acela care zăcea în lăuzie, căci el era acela care pierduse o parte din spiritul vital pentru a aduce pe lume un copil!

Iubitorii de animale ar fi oripilați la descrierea tratamentului aplicat puilor de urs ținuți captivi în vedere sacrificării în cadrul celei mai importante sărbători Ainu.

În același timp, apărătorii drepturilor minorităților ar protesta vehement împotriva asimilării forțate la care au fost supuși de cuceritorii mongoloizi, care i-au dislocat treptat din toate teritoriile lor și care i-au obligat la a se cantona în insula Hokkaido.

Susținătorii eliminării pedepsei cu moarte ar fi încântați să audă că aceasta nu exista în societatea Ainu, deloc pașnică în sine, nici chiar pentru crimă, iar purtătorii moderni de barbă ar vedea în podoabele faciale ale acelor vajnici bărbați niște modele demne de urmat (nu întâmplător, unul dintre cele mai importante elemente de recuzită zilnică era sprijinul pentru mustață, utilizat în momentul când posesorul dădea ceva pe gât).

Nu în ultimul rând, aceia care adoră civilizația clasică a Japoniei (despre care puteți citi în detaliu în superbul volum al lui Paul Varley) ar privi-o pe cea Ainu cu dispreț.

Ca unul care are oarece practică în lectura și interpretarea acestei neîntrecute povești care este istoria, am reușit să țin toate cele de mai sus în echilibru și am avut parte de o experiență fascinantă, pe care o pot compara cu acea vizită neplanificată la un muzeu de etnografie din Florența, unde am rămas aproape la fel de uimit în fața esteticii societăților așa-zis primitive pe cât o făcusem în fața sculpturilor lui Michelangelo sau a porților de bronz ale lui Ghiberti.

Sper ca imaginile de mai jos să vă facă să înțelegeți măcar un crâmpei din această fascinație.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că au adăugat cea de-a patra mare insulă niponă în arhipelagul cunoștințelor mele.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.