Îmbrățișați un copac

Ați îmbrățișat vreodată un copac?

Ați încercat să îl cuprindeți cu brațele?

V-ați plimbat mâinile pe scoarța sa?

De la mama am învățat că un astfel de gest îți prilejuiește o stare greu de descris în cuvinte.

Rămurosul de Gaetano Mollo oferă argumente că prin tulpina unui copac palpită viața, nu doar la nivel biologic, ci una pe care o putem recunoaște.

Nu aplecați urechea la laudele conform cărora Rămurosul are asemănari cu Micul Prinț. Suntem, totuși, departe de profunzimea capodoperei lui Antoine de Saint-Exupery, însă nuvela lui Mollo are o calitatea incontestabilă.

Etapele evoluției personajului eponim, de la mlădiță la falnic arbore, trecând prin deslușirea sensului vieții până la depășirea traumelor pricinuite de pierderea celor dragi sunt impecabil integrate specificului natural al personajului, în același mod în care trăirile lui Gregor Samsa ca gândac gigantic au o dezgustătoare acuratețe.

Astfel, Rămurosul poate fi o terapie alegorică pentru omul modern, ca și un subtil apel ecologist, cu șanse mai mari să convingă pe cineva decât patetismul studiat al Gretei Thunberg.

Cel mai peremptoriu argument în favoarea eficacității prozei lui Gaetano Mollo este modul în care personajele care compun microcosmosul Rămurosului, cu nume transparente, se materializează în narațiunea pe care o urmărim: Clara, Radiosul sau Roza.

Această multiplă personificare contribuie la paradoxul remarcabil că percepem această viață ca fiind într-o necontenită schimbare, deși, fizic vorbind, este imobilă.

Rămurosul m-a convins că în fiecare copac este un univers cu o sacralitate egală cu a noastră, așa că vă îndemn și pe voi:

Îmbrățișați un copac.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru viața care izvorăște din rădăcini și ajunge până la frunze.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.