Intelepciune de la piramide

Gandirea-egipteana-anticaOcazional, ma indrept catre monumente ale spiritului uman care au de partea lor timpul. Nu vorbim de zeci sau sute de ani, ci de milenii. Nimeni nu poate obiecta impotriva a o mie de ani, nu?

De data aceasta, am ales Egiptul. Despre fascinatia pe care o exercita aceasta civilizatie straveche s-ar putea vorbi mult, foarte mult, cel mai mult.

Le stim piramidele, le stim templele, le stim statuile, dar le stim ideile? Avand aceasta interogatie in minte, m-am cufundat in lectura volumului Gandirea egipteana antica.

Cartea este o antologie de texte sapientiale, dar nu numai, elaborata de reputatul orientalist Constantin Daniel, care semneaza si notele de subsol si studiile introductive. Pentru ca vorbim de editia a doua a unei lucrari care a aparut initial in perioada comunista, aceste studii accenteaza un pic prea mult conceptul luptei de clasa (asa cum se impunea atunci), insa sunt atat consistente in intregul lor, incat acest mic neajuns trece neobservat.

Textele egiptene, insa, au constituit pentru mine o surpriza formidabila. Da, abunda in formule de adresare zeilor, in sine ermetice cititorului modern, dar in ansamblu prezinta idei coerente si practice, care vizeaza comportamentul in diverse situatii, incat pot foarte bine fi asociate cu Panciatantra indiana, Principele lui Machiavelli sau mai neaosele Invataturi ale lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie.

Am descoperit, insa, si aspecte care m-au surprins prin ineditul lor. De exemplu, Sfatuirea unui suflet deznadajduit cu sufletul sau este o veritabila expresie poetica a depresiei. Oricat de nasol ar fi de citit, forma repetitiva a acestui poem are o forta estetica mega-argheziana:

Blestemat e numele meu,

E scarbos ca un cuib de cioara,

Ca un cuib de gasca in mlastina.

***

Blestemat e numele meu,

E puhav ca malul din balta

Si ca pescarul murdar de noroi.

[…]

Cu cine sa mai stau de vorba acum?

Oamenii sunt cuprinsi de rautate,

Se fura intre ei in tot locul.

***

Cu cine sa mai stau de vorba acum?

Cand tot obrazul omenesc se ascunde,

Un om se teme sa priveasca la altul.

Insa nu asa vreau sa termin prezentarea acestei carti, ci printr-un alt citat, de data aceasta din Intelepciunea lui Ani, care m-a incantat, pentru ca este un superb omagiu adus mamei:

Da de doua ori mai multa paine mamei tale si intreab-o cum ii merge. Ea a avut multe greutati cu tine… Dupa lunile tale (de zamislire), dupa ce te-ai nascut tu, ea te-a purtat iarasi pe grumazul ei si vreme de trei ani au fost tatele ei in gura ta. Ea nu s-a scarbit de murdaria ta, nu s-a scarbit si nu a spus: „Ce-o sa fac eu acuma?”. Ea te-a dus la scoala, cand ai invatat scrierea si in fiecare zi a venit ea (la scoala), cu paine si bere din casa ei.

Cand vei fi un tanar, atunci iti vei lua o femeie si cand vei avea casa ta, atunci indreapta-ti ochiul (mintii tale) catre felul in care te-a nascut mama ta si cum te-a crescut ea in toate.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru inca o portie de intelepciune din vremuri imemoriale.

 

 

 

 

 

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.