Lolita. Vladimir Nabokov. Cei pentru care cititul nu este doar o abilitate intelectuala deprinsa in primii ani de scoala au in minte asociate automat aceste nume. Povestea luxurianta a iubirii, foarte carnale chiar, dintre un tip de vreo 40 de ani, cu apucaturi de pedofil si o pubera cu un pronuntat caracter de… frivola, a scandalizat pe multi, a atras pe si mai multi si l-a facut pe autorul ei celebru si bogat. Am avut norocul sa citesc Lolita cand eram suficient de copt la minte incat sa savurez pe deplin rafinamentul lui Nabokov si am ramas cu un gust de veritabila ambrozie literara, care s-a reactivat pavlovian cand am vazut numele rusului pe coperta cartii Invitatie la esafod.
Cum la mine dorul comparatiei s-a facut o manie periculoasa careia nu ma pot sustrage, am sa spun ca acest roman seamana in esenta cu Procesul lui Kafka si are un moment la fel de neasteptat precum finalurile Povestirilor crude si insolite ale lui Viliers de l’Isle Adam. Asta nu inseamna ca Invitatie la esafod sufera la capitolul originalitate. Oricum ar fi, ultimele zile ale unui condamnat la moarte sunt un subiect cel putin generos.
In ce priveste stilul, nu e atat de dens si de cizelat ca al Lolitei, ci este mai aerisit si, m-as incumeta sa spun, mai pur. Invitatie la esafod degaja ultimele palpairi de idealism ale autorului sau. Ce se intampla in roman are prea putina importanta; exceptie face finalul. Spectacolul modului cum cuvintele zburda cu o indrazneala pe care numai un spirit liber le-o poate oferi e fascinant. Nu recurg de obicei la citate, dar acum n-am incotro: Din nou, ceasul batu cu posomoreala lui obisnuita. Timpul trecea in progresie aritmetica: opt. Gemuletul urat se dovedi accesibil apusului; pe peretele lateral se forma un paralelogram valvorat. Celula se umplu pana-n tavan de amurgul uleios care prezenta niste pigmenti neobisnuti.
Inca dinainte de a termina Invitatie la esafod, mintea mea prinsese gustul acestei libertati si produsese nu una, ci trei definitii ale literaturii:
Literatura este psihologie pentru to(n)ti.
Literatura este publicitate pentru idei.
Literatura este jurnalism de investigatie pentru suflet.
Pe langa Lolita, mi-a placut foarte mult Camera obscura.
Am citit Lolita.Nu m-a impresionat.Deşi,la cât mi-a lăudat-o un prieten,mă gândesc că n-am perceput-o eu cum trebuie.
Dacă ti-a plăcut Lolita,încearcă şi -Ada sau ardoarea-.Dacă ţi-a plăcut Lolita şi dacă te simţi cu mare poftă de citit,că are aproape 600 de pagini 😀
Oricum,ideea de bază e tot pedofilo-erotică.De fapt nu mai e pedofilă,că povestea de dragoste e între doi copii.Dar tot în stilul descriptiv al lui Nabukov.
Camera obscură iar nu prea mi-a plăcut.Deşi stilul lui de a scrie e de remarcat.
Procesul lui Kafka a fost bunicel,dar parca iar nu l-as baga in preferate.Dar la anul,clasa a XII,facem filosofie si profesorul a zis că după ce-l discutăm la oră,o sa-l văd altfel.
Sunt cam pe contra azi,nu? 😀
Daca la 16 ani ai deja la activ Procesul lui Kafka si mai multe carti de Nabokov, eu nu pot decat sa te felicit!
Dacă la anu’ o să-mi şi placă,o să ma felicit şi eu 😀