N-am citit cartea Trainspotting de Irvine Welsh, dar am vazut filmul, care mi-a facut o impresie buna, asa ca, atunci cand am dat pe un raft de Porno, scrisa de acelasi autor, am luat-o.
Am avut surprinderea sa constat ca e mai groasa decat ma asteptam, adica are vreo 600 de pagini. Dat fiind stilul autorului, se reduce la vreo 400 de citit efectiv, pentru ca din 3 in 3 cuvinte apar expresii gen p**a mea sau mui*tul cutare.
Cartea are ca protagonisti tot pe cei din Trainspotting, daca ii mai tineti minte, ca eu nu imi mai amintesc decat de Ewan McGregor si de super amuzantul si paranoicul Robert Carlyle, dupa 10 ani de la acele patanii. Unul dintre ei vine cu ideea sa faca un film porno si intreaga carte se invarte in jurul acestei initiative intelectuale. Narativul e format din filtrele interioare ale celor mai importante personaje, care interactioneaza intre ele, un fel de Ma numesc Rosu cu escroci, drogati si curve, aceste atribute fiind, in cele mai multe dintre cazuri, la pachet. Dintre aceste voci, am remarcat-o pe cea a paranoicului si pe a unei tipe asemanatoare Curvettei in zilele ei bune.
Dimensiunea cartii ii aduce cel mai mare neajuns. Fara a fi scrisa nasol, ba chiar avand cateva momente de umor negru de calitate, e totusi prea lunga. Iar repetitia expresiilor argotice mai sus mentionate e pur si simplu excesiva, asa ca, la un moment dat, trivialitatea nu face decat sa fie obositoare.
Niste povestioare porcoase, scurte si la obiect, ar fi mers mult mai bine decat acest mamut inutil, chit ca e scris el de Irvine Welsh.
Recenzie care participa la concursul BookMag.
Eu tare ma indoiesc ca se apropie in vreun fel de „Ma numesc Rosu”. Pe mine nu prea m-a impresionat „Trainspotting” (filmul, cartea n-am incercat-o) si am sa raman fidela „Requiem for a Dream”. E drept ca nici nu ma omor dupa autorii cu limbaj contemporan. Am digerat cu greutate si Palahniuk pe chestia asta.
Pentru „povestioare porcoase” recomand oricand Anais Nin – Delta lui Venus. Acum astept sa isi miste cei de la Humanitas fundul (pentru ca deja au intarziat nepermis de mult) si sa imi aduca http://www.libhumanitas.ro/little-birds.html
si mie mi-a facut o impresie buna „Trainspotting”, filmul, asa ca am fost incantta cand am gasit cartea si am inceput sa o citesc cu entuziasm…
vulgaritatea excesiv de excesiva (in cazul de fata, nu e o exprimare gresita :)) ) si stilul greoi plus dimensiunile generoase ale cartii m-au impiedicat sa ajung prea departe cu lectura si am ramas cu experienta placuta a filmului
si atat
nu as mai incerca sa citesc altceva scris de Irvine Welsh; cel mult, as astepta sa apara filmul :))
si “Requiem for a Dream” mi-a placut…