Nu-mi dau seama cum a putut fi tradusa in romana o carte precum Exceptionalii de Malcom Gladwell, pentru ca, in fond si la urma urmei, mesajul ei este ca MUNCA este ingredientul de baza al succesului.
OROARE! OROARE!
Gladwell este autorul unei alte lucrari galonate, intitulate The Tipping Point, un amestec de sociologie, economie si psihologie, in care a incercat sa desluseasca mecanismele nevazute ale modului cum o idee se propaga si schimba cursul evenimentelor. Fara a ma incanta prin stil sau coerenta, am gasit in ea cateva idei de luat in seama, pe care am incercat sa le identific si in lumea reala, concluzia fiind ca, desi un pic haotic in rationamente, e ceva de capul lui Malcom Gladwell.
Nu m-as fi repezit asadar sa citesc Exceptionalii, dar am castigat-o la un concurs online al celor de la Bookblog si, cum chestiile moca sunt cele mai delicioase, am lecturat-o cu detasarea si satisfactia celui care n-a fost nevoit sa plateasca pentru cultura, pentru ca aceasta a venit singura la el.
Am avut o surpriza – cartea de fata e mult pentru The Tipping Point, atat din punct de vedere al soliditatii ideilor, cat si din a modului cum reuseste sa te implice afectiv. Nu mai e o expunere seaca de fapte, ci o parabola moderna, care strabate umanitatea in timp si spatiu si care da un dram de speranta celor care tanjesc dupa succes – MUNCA a scos geniul din cei care s-au obosit sa si-l arate.
OROARE! OROARE!
Nu exclud ca impresia mai favorabila despre Exceptionalii sa aiba origini si in tema sa. The Tipping Point se refera la fenomene de masa, dar aceasta este despre lupte marunte la nivel cosmic, dar grandioase la nivel individual, ale unor persoane care au avut succes in ce au facut.
Daca in cartea anterioara, Gladwell s-a cam rezumat la istoria si spatiul Statelor Unite, acum si-a extins aria de actiune, exemplele vin diverse culturi, sunt mai pregnante, iar sensurile lor se innoada cu mai multa naturalete. Jucatorii de hochei din Canada, Bill Gates, avocatii evrei, taranii chinezi si pilotii coreeni sunt analizati din puncte de vedere aparent surprinzatoare, dar care devin logice pe masura ce inaintezi cu lectura.
Si nu rareori simti o extaziere a insusi autorului in fata povestilor de succes pe care le spune, in fata faptului ca darama un mit, al talentului semi-divin, si, in locul lui, construieste un monument sanatos, cu temelii faurite intr-un creuzet al abilitatilor innascute, al imprejurarilor favorabile, dar si al MUNCII.
OROARE! OROARE!
Da, sunt perioade cand e mai bine sa te nasti, daca vrei sa faci un anume lucru, dar asta este ceva dincolo de puterile tale; ce am ales eu sa retin din aceasta carte este REGULA CELOR 10 000 de ORE.
De MUNCA, evident.
OROARE! OROARE!
:)) Ţi-a plăcut sau nu? O recenzie clar aşa cum nu mă aşteptam 😀 Mă bucur oricum că o ai. Eu îl plac tare pe nenea ăsta.
Mai ca ma intristasi zicandu-mi ca n-ai priceput daca mi-a placut sau nu :P.
Mi-a placut asa mult, incat deja am dat-o si altora sa se infrupte din intelepciunea care zace in ea.
Am mai citit o dată. Cred că nu eram destul de concentrată ieri 🙂 Mă bucur foarte tare de senzaţie >:D< Cu drag! 🙂