Nu, n-am uitat non-fictiunile, uitati inca trei dintre ele:
Fericirea – am ajuns la cartea aceasta pentru ca autorul, Matthieu Ricard, mi-era cunoscut de pe www.ted.com, unde ma surprinsese prin pitorescul persoanei sale – om de stiinta francez si calugar budist cu acte si tinuta in regula. Lucrarea sa este un manifest in favoarea unei atitudini de viata conforme cu preceptele budismului. Sunt si eu un mare aparator al teoriei ca dorinta de posesiuni, ambitia si spiritul competitiv sunt moduri de a ne fractura accesul la fericire, insa nu m-a ocolit impresia ca argumentele stiintifice ale lui Matthieu Ricard sunt reduse la acelea care ii sprijina doctrina, iar fata de o astfel de eroare am invatat in timp sa ma feresc. Ce accept fara rezerve este ideea ca un om impacat cu sine se remarca printr-o unificare a modului cum se comporta in toate domeniile vietii.
Oaxaca Journal – prima mea intalnire cu reputatul Oliver Sacks a avut lor prin intermediul unei carti mai putin cunoscute, care descrie o calatorie in Mexic, al carei scop este cultivarea unei pasiuni inedite pentru mine: ferigile. N-as fi banuit ca aceasta specie de plante poate suscita atat interes, insa am fost nevoit sa accept ca aceste antediluviene exemplare ale regnului vegetal reprezinta un domeniu de o complexitate uimitoare, in care autorul se afunda cu nesat. Insa volumul este mai mult decat un simplu tratat de botanica profana. Sacks are un condei excelent si il foloseste sa contureze pietele mexicane si bogatia lor cromatica si olfactiva, ruinele precolumbiene si consideratiile asupra istoriei lor si, mai ales, pe tovarasii de calatorie, eruditi si cel putin la fel de pasionati. Oliver Sacks nu mai este printre noi, insa a lasat o opera vasta, pe care n-o voi lasa necitita.
The Black Swan – o carte care m-a incantat si educat in acelasi timp. Insist pe „educat”, pentru ca e mare lucru ca o carte sa-mi recalibreze, chiar si un pic, optica asupra lumii. Spirit levantin, cosmopolit si ironic, Nassim Nicholas Taleb le poarta o pica fantastica prezicatorilor de tot fel, dar mai ales celor care, sunt masca expertizei, au dat-o in bara in privinta aprecierilor asupra viitorului si mai si gasesc explicatii pentru asta. Conflictul lui cu pseudo-specialistii previziunilor este unul total, iar autorul de origine libaneze arunca in joc povestiri autobiografice, argumente psihologice si complicate calcule statistice (din fericire, aceste capitole pot fi sarite, fara a se pierde, insa, mesajul de ansamblu al cartii). Cateva idei de baza ar fi ca evolutia lumii nu raspunde la calcule matematice, datele istorice nu valoareaza nici cat o ceapa degerata, iar norocul e chior. Haosul e viata insasi si n-ar strica sa o abordam avand si asta in minte.
Non-fictiuni pe care le-am citit
Non-fictiuni pe care le-am citit (2)
Non-fictiuni pe care le-am citit (3)
Non-fictiuni pe care le-am citit (4)
Non-fictiuni pe care le-am citit (5)
Non-fictiuni pe care le-am citit (6)
Non-fictiuni pe care le-am citit (7)
Non-fictiuni pe care le-am citit (8)
Non-fictiune pe care le-am citit (9)
Non-fictiuni pe care le-am citit (10)
