Non-fictiuni pe care le-am citit (14)

Lungi sau scurte, cartile nu-mi dau pace:

non_fictiuni_1_parfit

Reasons and Persons – as minti, daca as spune ca am citit lucrarea lui Derek Parfit din scoarta-n scoarta; abstractizarea crunta pe care autorul o aplica unor chestiuni altminteri foarte umane de etica sau identitate imi provoca zvacniri de tample dupa doar cateva paragrafe lecturate. Ca sa-mi apar reputatie de cititor serios, o sa va spun ca n-ai cum sa te concentrezi si sa te cufunzi intr-o carte in care cuvantul „teorie” apare cam de cinci ori pe pagina. Ce am apreciat si digerat au fost nenumaratele dileme si variatii ale acestora, pe care Parfit le-a construit ca sa-si deruleze silogismele, precum si o concluzie imbucuratoare: se pot gasi argumente logice pentru o atitudine indeobste considerata paguboasa – altruismul.

non-fictiuni2_unthetered

The Unthetered Soul – incercari de a aplica precepte ale budismului in viata contemporana am mai vazut, asa ca demersul lui Michael A. Singer nu m-a dat pe spate a priori. Am remarcat, insa, ca autorul merge si  mai mult in esenta si nu transplanteaza pur si simplu practici si ritualuri, precum am avut parte la Pema Chodron; Singer indeamna la o reflectie ghidata, intr-un stil vag socratic si ne arata drumul spre interior, indemnandu-ne sa privim spre cele mai intinse limite ale exteriorului, spatiul cosmic. Nimic nemaipomenit, totusi, pana la capitolul despre moarte. Aici, aerul de psiholog care te ajuta sa iti gasesti singur calea lasa locul unei francheti incantatoare si demne de luat in seama: avem o durata limitata pe pamantul asta, ce-am face daca ar fi si mai scurta decat credem?

non-fictiuni3_stupidity

The Basic Laws of Human Stupidity – Initial, nici nu voiam sa descriu minusculul volum de Carlo M. Cipolla drept „carte”, dar, odata ajuns (rapid) la finalul expozeului sau asupra imbecililor (termenul folosit in traducerea in romana), simt ca am trecut printr-o experienta intelectuala completa si atat de inteligent construita, incat poate poate sta fara complexe de inferioritate alaturi de tomuri gigantice de orice fel. Cele cinci legi enuntate de italian pentru a descrie sintetiza fenomenul prostiei n-ar avea nici pe jumatate acelasi impact, daca n-ar fi insotite de o demonstratie de tip cartezian, o veritabila capodopera de simplitate si eficienta ilustrativa. Poate fi se pare ca exagerez, dar ia puneti mana pe aceasta carte (o gasiti la prietenii de la Libris aici), ca parca vad ca si completati anexele. Concluzia acestor 60 de pagini de clarviziune pura mi-a adus aminte de ce spunea Napoleon Bonaparte: intre un hot si un prost, il prefer pe hot, deoarece hotia are limite, pe cand prostia, nu.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)

Non-fictiuni pe care le-am citit (3)

Non-fictiuni pe care le-am citit (4)

Non-fictiuni pe care le-am citit (5)

Non-fictiuni pe care le-am citit (6)

Non-fictiuni pe care le-am citit (7)

Non-fictiuni pe care le-am citit (8)

Non-fictiune pe care le-am citit (9)

Non-fictiuni pe care le-am citit (10)

Non-fictiuni pe care le-am citit (11)

Non-fictiuni pe care le-am citit (12)

Non-fictiuni pe care le-am citit (13)

 

Lasa un comentariu.