Nu trageti in autor!

Doua pitipoance la telefon, discuta despre Shoot’Em Up!:

– Alo!

– Alo, ce faci, tu?

– Ce sa fac, ma epilam.

– A, da, asa repede?!

– Da, fa, ca trebuie sa fiu sucara (a se citi shukara – n. n.) pentru Bahoi al meu. Tu ce faci?

– Ete, toma’ m-am intors de la film.

– Misto. Cu cine ai fost, cu Gionny?

– Nu, cu unu’ Canoe.

– Canoe!? Nu-l stiu.

– N-ai de unde, ca toma’ a iesit de la parnaie.

– Aha. Si ce vazusi?

– Pe Rita cu noul ei gagic, pe Karla singura, imagineaza-ti, si comandoul ala de fufe, Mimi, Vivi si Fifi.

– Karla, singura, ciudat. Ce facea pe-acolo?

– Nu stiu, da’ a vorbit tot timpul la telefon. Are un Motorola nou cu cristale Swarovski, scarba!

– Cu ai putut tu, fa, sa ii vezi telefonul? Nu era intuneric?

– Ba da, da’ de cum am intrat si am vazut-o m-am asezat special in spatele ei; cand a vazut ce barbat am cu mine, s-a facut ca nu ma cunoaste, zdreanta!

– Cum arata noul tovaras al Ritei?

– E inalt, tras de fiare, bun ca animal. Nu stiu de intelect. Ha ha haha!

– Ha ha ha!

– Fa, da’ tu nu imi spusesi ce film vazusi!

– E unul cu frumosu’ ala, cum ii zice? Clive Owen, care o salveaza pe una bortoasa, o ajuta sa nasca, apoi aia moare si dup-aia apara plodul de toti care vor sa il omoare si se combina cu una buna, cu accent de italianca cam cum aveai tu dupa ce-ai fost plecata cu „bursa”…

– Merita sa-l iau de pe net?

– Mda, are niste faze interesante de actiune, dar prea scarboase pentru gustul meu. Stii ca sunt mai romantica din fire.

– Da, mi-aduc aminte cum plangeai ca proasta la Titanic, de se uita toata sala la tine.

– Da, fa, sa stii ca n-am mai iesit si noi de mult, cum faceam pe vremuri. Mergem la disco saptamana asta?

– Stai sa vad daca pleaca al meu la combinatii. Daca da, mergem.

_ Ok, ma anunti tu.

– Te pupicesc!

– Si eu, pa.

15 Comments

  1. Ce dragut ca te-ai folosit de film ca pretext sa arati cum vorbesc doua.. fete simple la telefon. :)) Oricum ai foarte mare dreptate. nu stiu pe cine ai auzit de te-a inspirat dar cam asa e..

    Reply
  2. Hei! vin cam tarziu cu raspunsul la intrebarea ta, dar asta este… au trecut multe pitipoance pe la birou si mi-au cam terfelit timpul liber. Daca ai fost acuzat de misoginism dupa textul asta, da-mi voie sa declar, public, ca sunt „cat se poate de misogina”! Felicitari! 🙂 Astept un articol cu filmul ce se derula in capul tau in momentul in care ai scris randurile astea.

    Reply
  3. super tare!!!! cred ca nu mai avem scapare….adik nu cred ca vom mai scapa de ele, de pitzi…tu fata, tu!!! nu au leac, nu cred ca s-a inventat antidotul…..dar ma gandesc serios sa mai trec pe la facultate(chiar dc am terminat-o) sa le dau de lucru profilor….sa caute antidotul impotriva „pitzipomaniei” sau poate sa introduca un nou diagnostic la psihiatrie….cum se trateaza shoppingmania asa ar trebui sa se trateze si ele, pitzipoancele :P… ca nu se mai poate….suntem acaparati de lumea lor 😛

    Reply
  4. Nu am vazut filmul insa pare aproape identic ca subiect cu ,,Children of men”, tot cu Clive Owen daca nu gresesc. O fi zis ca daca tot a invatat replicile sa le mai spuna odata! 🙂

    Reply
  5. Nu te puteai insela mai mult, asemanand Shoot’em Up cu Children of Men; filmul de aici e plin de impuscaturi aberante, dar distractive pe alocuri, si nu te implica deloc emotional. Pelicula lui Cuaron, pe de alta parte, e tulburatoare si, desi hiperbolica, simti ca e ceva real in premisa de la care porneste.
    Cat despre Clive Owen, in primul caz e masculul feroce pe care il stim din alte parte, pe cand, in al doilea, e mai fragil si, implicit, mai uman. Singurul punct comun e ca il prinde ipostaza de aparator al celor napastuiti :).

    Reply

Dă-i un răspuns lui Victor Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.