M-au mancat degetele sa fac recenzia la Transformers 3 sub forma unui dialog pornind de la urmatorul banc:

„Doi orbi la cinematograf:

– Ba, tu vezi ceva?

– Nu.

– Atunci hai mai in fata.”

Dar m-am gandit ca as fi lipsit de respect si compasiune fata de niste oameni care sunt vaduviti, fara voia lor, de, poate, cel mai important simt, asa ca am lasat-o balta.

Oricum, la Transformers 3 n-ar pierde nimic, pentru ca filmul este prost de la un cap la altul si de sus pana jos. N-are sens sa iau fiecare element (scenariu, interpretari, muzica), pentru ca s-au ocupat realizatorii de asta si au pompat atat de multi steroizi in fiecare, incat, de la un corp suplu si atragator (nu, nu vorbesc neaparat de Megan Fox), reprezentat de primul film, s-a ajuns la aceasta a treia parte, o productie diforma, care te oboseste si din calea careia vrei sa dispari cat mai curand, ca sa nu te scarbeasca.

Ca tot veni vorba de Megan Fox, inlocuitoarea ei pe postul bunaciune centrala (nu m-am obosit sa ii retin numele) reuseste uluitoarea performanta sa o faca regretata pe predecesoarea ei din punct de vedere al interpretarii si, in plus, este si protagonista unei minunate stangacii de regie: daca pana la un anumit cadru apare in niste draguti pantaloni albi care ii scot in evidenta fundul, in cadrul imediat urmator apare in niste blugi mai banali, care, de asemenea, ii scot in evidenta fundul. Decepticonii aia chiar sunt infricosatori, iar probabil ca blugii tin mai bine la mictiune, pardon, actiune (ii multumesc lui Silviu, un viitor mare medic stomatolog, pentru excelentul simt de observatie).

Sunt om batran intr-ale filmelor si nu m-ar fi scos Transformers 3 din serenitatea in care ma instalasem inca de pe la jumatatea lui, daca n-as fi remarcat o bucatica din coloana sonora care semana leit cu acel superb bubuit sacadat din Inception. Nu stiu altii cum sunt, dar, pentru mine, asta e furt calificat si ar trebui pedepsit ca atare.

Adica sfatuindu-va prietenii care inca nu l-au vazut sa zica pas.