O eruditie inspaimantatoare

Am intalnit in persoana multi oameni care m-au coplesit cu eruditia lor, insa nu stiu cum as fi reactionat, daca as fi interactionat pe viu cu Umberto Eco.

Chiar si numai in scris, inteligenta-i impletita cu o cultura generala mai vasta decat pot cuprinde cu gandirea mi-au trezit tot timpul un respect vecin cu spaima.

Colectia de eseuri Cum ne construim dusmanul a venit sa intareasca aceasta impresie, nu, convingere.

Nu numai continutul scrierilor, ci si varietatea lor si abilitatile de la care au pornit au contribuit la constientizarea propriei micimi.

In articolul eponim, avem eruditia valorificata de un ascutita patrundere psihologica.

In Cate bordeie, atatea obiceie, vedem un amplu arsenal paremiologic exploatat in mod hatru.

In Astronomii imaginare, aceeasi eruditie face viraje ametitoare si pasionante prin istoria mentalitatilor si a reprezentarilor.

In Reflectii despre Wikileaks, ni se ofera o perspectiva suprinzatoare, dar necesara, asupra acestui site si a modului cum percepem conceptul de „dezvaluire”.

As putea continua astfel cu fiecare dintre eseurile care compun acest volum, dar ma gandesc sa va las si placerea descoperirii.

Un singur lucru pot sa va spun de pe acum, sigur fiind ca nimic nu va va pregati pentru aceasta senzatie:

Eruditia lui Umberto Eco o sa va infricoseze amarnic.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca m-au ajutat sa imi dau seama cat de putine stiu.

Lasa un comentariu.