O prelunga declaratie de dragoste

Exista orase care starnesc pasiuni ardente, nu in randul locuitorilor, ci al alogenilor care le strabat periodic si care revin, sedusi de combinatia lor de placeri si istorie glorioasa si, deseori, luciferica.

Am fost martorul unor pledoarii inflacarate pentru Paris, Venetia sau Praga, iar acum mi s-a oferit sa o citesc pe cea scrisa a lui Jean des Cars in Povestea Vienei.

Aceasta lucrare nu este o simpla carte de istorie universala, care urmareste evolutia unei urbe ab condita si pana in prezent. Autorul considera Viena o entitate compacta, cu un spirit anume, care strabate veacurile si care, in ciuda adversitatilor cauzate de asedii periodice sau a apartenentei la Cel de-al Treilea Reich, nu s-a pierdut si s-a imbogatit permanent, absordind contributiile unor nume mari, pe care tot ea le-a plamadit.

Jean des Cars respecta cronologia cu scrupulozitatea profesiei careia ii apartine – jurnalismul – insa aceasta este singurul lucru care il apropie de un istoric. In rest, se delecteaza cu povesti ale valsului, rafinamentului aristocratic sau metamorfozelor artistice, pe care le rasuceste cu virtuozitatea unui maestru al penelului, astfel incat nu iti dai seama cand de la scoala de manej ajungi la Freud.

Francez, adica provenind dintr-o tara ce si-a facut din caracterul laic un titlu de onoare, autorul apreciaza si cosmopolitismul Vienei, insa isi lasa si sangele nobil care ii curge in vine (nu l-am cautat pe Google, dar numele e o dovada peremptorie) sa se manifeste, prin interesul aratat monarhiei austriece. Pe langa bucata amuzant-macabra dedicata coborarii in cavou a figurilor regale, e limpede precum cristalul folosit la Schonbrunn ca ii admira nespus pe energica Maria Tereza sau pe seriosul Franz-Josef si deplange, desi n-o spune niciodata raspicat, disparitia acestei forme de guvernamant, pe care insusi Aristotel o considera ca fiind cea mai adecvata societatii umane.

In ceea ce ma priveste, se pare ca discursurile persuasive transmise verbal nu au aceeasi putere precum cuvantul scris. Nu m-a convins nimeni dintr-o data sa plec in vreun mare oras al lumii, insa, dupa ce am parcurs ultimele randuri din Povestea Vienei, m-am si pomenit cautand oferte pe Internet.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o prelunga declaratie de dragoste.

 

Lasa un comentariu.