Pastori protectori sau jefuitori corupatori

cronica_papilorDespre papalitate am avut intotdeauna o curiozitate aparte, generata de rolurile ambivalente pe care l-a jucat in istorie: a fost un factor de umanitate in perioade de barbarie si un factor de rigiditate in perioade de progres.

Manat de acest interes laic, m-am aplecat asupra lucrarii lui P.G. Maxwell-Stuart, Cronica papilor. Asa cum o arata si numele, aceasta carte de stiinte umaniste ii prezinta pe pontifi, incepand de la Sfantul Petru si pana la Benedict al XVI-lea. Evident, evenimentele n-au stat pe loc de la aparitia volumului si pana acum, insa conteaza prea putin, pana sa ajungem in contemporaneitate, s-au succedat atat de multe si felurite figuri papale, incat traseul istoric e putin spus pasionant.

Un aspect pe care l-am remarcat a fost varietatea caracterelor celor care s-au intitulat capi ai crestinatati. Unii s-au apropiat de idelurile de sanctitate pe care le-au propovaduit, altii si-au castigat cu varf si indesat locurile din bolgiile infernului imaginat de Dante. Cartea e o cronologie scrupuloasa a papilor, niciunul nu este omis, insa unii sunt doar nume, altii sunt individualizati, vizibili prin imagine si realizari. Si, ca o incununare a ideii ca istoria nu are o noima anume, si aceste figuri remarcabile si-au repartizat proportiile sfinteniei si infamiei in mod egal.

Medalioanele care insotesc capitolele, desi schematice, sunt pline de informatii colaterale, care coloreaza si completeaza fiecare epoca istorica. Asa am extras inca o ironie a domeniului de activitate al muzei Clio: perioada de maxima depravare si agresivitate a papalitatii a generat si expresii celeste ale spiritului uman, precum Capela Sixtina.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o calatorie printr-o istorie spirituala si controversata.

 

Lasa un comentariu.