Psihologii trebuie sa citeasca mult

Nu de putine ori am sustinut ca literatura este psihologie pentru to(n)ti, idee care mi-a fost aprig disputata de catre cativa care lucreaza in acest domeniu.

Lor le semnalez, in primul rand, o lucrare cu o idee stralucita, aceea de a pune fata in fata un scriitor (si nu oricare, ci unul de inalta clasa) si un profesionist intr-ale mintii si psihicului.

Povestea cea buna este colocviul intretinut de J.M. Coetzee (laureat cu Nobel si dublu castigator de Booker Prize) si Arabella Kurtz (asa e ca prenumele va trezeste amintiri placute, daca sunteti nascuti prin anii ’80?) si, desi se citeste usor, dar asta nu inseamna ca este usor.

Dimpotriva, simplul fapt ca avem discursuri in registre diferite este o provocare pentru intelect. Pe de o parte, Coetzee impresioneaza printr-o extraordinara fluiditate a ideilor si a interogatiilor pe care le adreseaza interlocutoarei, dar si prin modul cum le imbraca stilistic. Am mai spus-o si o s-o tot mai spun, nimeni nu poate atenta la sistemul de convingeri pe care il ai la un moment dat decat un scriitor mare.

De cealalta parte, Arabella (ce-mi place sa amintesc numele asta) Kurtz useaza de limbajul sec al psihologului, cu un amplu arsenal de termeni specifici, incat nu o data am avut o impresie similara cu cea lasata de lectura discursului unui politician. Insa m-am scuturat de aceasta proiectie nefavorabila ei, constientizand ca e natural sa nu ii poata face fata lui Coetzee din punct de vedere al stilului si ca treaba ei este sa ne ofera perspectiva cealalta, intotdeauna necesara.

Beneficiind de contributiile amandurora, am avut parte de o extinsa, dar niciodata definitiva, analiza asupra rolului pe care il joaca povestile in viata noastra, a modului cum sunt construite, precum si a interactiunii, nu neaparat pasnice, dintre cele individuale si cele colective.

Desi continutul cartii a fost trecut, neindoios, prin filtrul unui editor, remarcabil este ca nu lasa niciodata senzatia ca discutia a fost regizata. Cei doi se contrazic, vireaza catre diverse subiecte si nu isi propun niciodata sa ofera o rezolutie.

Aici este punctul in care scriitorul si psihologul se contopesc si isi indreapta privirile spre mine cititorul-pacient.

Ce inteleg?

Ce vreau?

Ce sunt dispus sa fac?

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca mi-au oferit un loc la un talk-show mai util decat toate cele televizate la un loc.

Lasa un comentariu.