Reacționarii aveau condei

Istoria ca proces este un fluid.

Istoria ca poveste este fie un fluid, fie o stâncă, în funcție de cine o scrie și de cât de conservatori sau reformatori sau revizioniști sunt condeierii.

Despre Revoluția de la 1848 suntem învățați îndeobște lucruri de bine, dar cum o fi să ascultăm și cealaltă parte?

Amintirile colonelului Lăcusteanu sunt o astfel de nesperată ocazie, cu o condiție:

Să lăsăm la intrarea în lectură prejudecățile și să vedem cum a filtrat mintea unui boier din moși, strămoși, rusofil și militar o perioadă de cruciale transformări pentru evoluția poporului român.

Directa participare la evenimentele pașoptiste este cârligul care a aninat interesul posterității pentru aceste memorii, însă pentru mine de o și mai mare valoare documentară au fost laturile umane ale relatării sale.

Pe de o parte, avem scurtele genealogii ale rudelor, din care reiese o uimitoare varietate a unor trasee de viață, chiar daca expunerea se limitează la clasele mai sus-puse. Imaginea statică, simplificată și edulcorată a privilegiaților de pe vremuri e zguduită și poate servi drept instrument pentru aceia care se duc la psiholog și se vaită că s-a dezintegrat nucleul familial de odinioară.

Colonelul Lăcusteanu ne arată că, statistic vorbind, rata de succes în această privință de-a lungul istoriei nu depășește prea mult curba lui Gauss.

Strict necesare pentru vremurile pe care le trăim sunt acele câteva pagini dedicate unei epidemii de holeră, cu toate ororile sanitare și reacțiile iraționale pe care le deplângem acum. Cu un pic de atenție, în descrierile călătoriilor domnului Alexandru Ghica peste Dunăre se pot decela și măsurile de carantină de la punctele de trecere a frontierei la care, Nota bene!, se supuneau și cei mari, și cei mici în ierarhie.

Tragedia personală care a marcat viața lui Grigore Lăcusteanu este redată cu un simț dramatic despre care mi-e greu să cred că a fost premeditat de autor. E doar rodul unui condei inspirat și plin de savoarea stilistică a secolului al XIX-lea, pe care îl simțim pretutindeni în volum, dar și al unui spirit puternic, animat de convingeri ferme.

Există șansa ca, lecturând Amintirile colonelului Lăcusteanu, să ajungeți la concluzia că era un tip nasol.

Poate că da, poate că nu, dar vă invit să vedeți ce a spus candidatul republican John McCain despre rivalul său democrat Barack Obama:

No, ma’am, he is a decent family man, citizen, that I just happen to have disagreements with on fundamental issues.

Colonelul Lăcusteanu ne-a lăsat informații, opinii și o invitație involuntară la exersarea nunațelor.

Să le prețuim și să le folosim.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru un blog de eră pașoptistă.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.