Sa bem cu rusii

Li se pot reprosa multe rusilor, dar nu si ca nu au contribuit masiv la literatura universala.

Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Puskin, Bulgakov, Soljenitin sunt nume care imi vin in minte fara vreun efort anume.

Intre acestea, l-as strecura si pe unul mai mititel, necunoscut mie pana de curand, Venedikt Erofeev, care mi s-a infatisat sub chipul unei carti de beletristica asemeni unui pahar de tarie: scurta, dar cu efecte intense.

Moscova – Petuski este fluxul constiintei aburite de alcool a unui intelectual care calatoreste cu trenul intre cele doua statii care compun titlul si care parcurge o  ametitoare si ametita suita de idei si amintiri, cum numai un betiv veritabil poate reusi.

Structura acestui roman este ingenioasa prin simplitate: statiile intermediare sunt intercalate peste tot in text, uneori chiar spargand un paragraf in doua, iar impresia rezultata este a unui tren in permanenta miscare, exact ca mintea cherchelita a naratorului.

Evident, despre trama narativa sau coerenta nu poate fi vorba, insa Moscova – Petuski este un amestec delicios de umor, satira si lirism rusesc de concentratie 60%, pe care merita sa il savurezi pe indelete, desi scurtimea cartii te imbie sa o dai pe gat ca pe paharel de pufoaica.

Unele momente sunt atat de subversive si iau intr-un asa aprig raspar aspecte ale societatii socialiste multilateral dezvoltate (sa faci misto de Stahanov in anii ’70 e semn ca ai c**ie literare si nu numai), incat nu-i de mirare ca, in URSS, romanul a circulat in samizdat si a fost publicat intial in Israel si apoi in Franta.

Preferatele mele sunt alegoria graficelor care redau obiceiurile betivanesti ale tovarasilor de colectiv sau consideratiile culturalo-geopolitice pe care pot sa jur ca le aud fugitiv cand trec pe langa biciuscaria cu musama pe mese, pe care tanjesc sa o vizitez de ceva vreme, ca doar intre cele 1001 de locuri de vazut intr-o viata nu se pot numara doar Palatul Dogilor sau Mount Rushmore.

Nu incurajez pe nimeni sa fie alcoolic, dar, daca tot ajungeti asa, macar sa scrieti la fel de bine precum Venedikt Erofeev.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru spectacolul unui delir literar si bahic.

Lasa un comentariu.