Sa ne amenajam cusca bine

Daca lectura anterioara mi-a relevat ca traim intr-o cusca a urbanului si nu suntem echipati biologic pentru asta, m-am gandit sa actionez si in sensul gasirii unor solutii, asa ca am primit de la libmag.ro o carte cu un titlu datator de speranta – Orasul fericit.

Daca sunteti cu masina prin vreo metropola cu traficul imbacsit sau pe jos printr-un fost oras minier, idealul propus de Charles Montgomery pare mai departe ca Alpha Centauri de sistemul nostru solar.

Insa lectura acestei carti a reusit, cumva, sa imi alunge pesimismul.

Primul argument este vasta documentare pe care o intreprinde autorul in a descompune elementele unui oras fericit. Nu numai ca acopera o aria geografica imensa, aproape suprapusa planiglobului (calatoreste la Bogota, Vancouver, New York sau Copenhaga), dar si o interdisciplinaritate foarte vasta, care atinge probleme de statistica, imobiliare, mediu, politica sau finante comportamentale.

Stilul redactarii nu este spectaculos, insa are o particularitate: argumentele si demonstratiile, din care nu lipsesc ilustratii foarte elocvente, nu sunt menite sa convinga, ci sa copleseasca, sa inlature orice indoiala in privinta justetii sau necesitatii unei anume solutii.

Daca sunteti un consumator chiar si moderat de prelegeri de pe site-ul www.ted.com, atunci sunteti la curent si cu liniile directoare pe care Charles Montgomery le urmareste in cautarea fericirii urbane: spatii verzi cat mai multe si mai echitabil distribuite, facilitarea comuniunii intre concitadini, plan urbanistic care sa incurajeze mersul pe jos si sa spulbere mitul masinii personale ca factor de libertate si transport public de calitate si care sa nu fie asociat cu un status socio-economic scazut.

Pot spune ca am avut noroc ca, desi captivat de multitudinea de date si povesti de succes sau radiografii ale unor esecuri, n-am trecut cu vederea un paragraf-cheie, in care se spunea raspicat ca toate ingredientele mai sus amintite au nevoie de un efort constant si sustinut din partea autoritatilor. Un adevar incontestabil – mediul uman nu este precum cel vegetal sau animal, care isi regleaza singur nevoile pentru a prospera, ci este lenes si are nevoie de o perpetua ingrijire, altfel este condamnat la a se destrama treptat.

Orasul fericit este un ideal pentru care merita sa luptam, dar care e greu de intrezarit, ca sa nu mai zic de atins. O mostra, insa, a fabuloasei inventivitati umane imi hraneste plapanda speranta:

In Copenhaga, exista un incinerator de gunoaie care produce energie electrica si care ofera, totodata, locuitorilor, o partie de schi si locuri de picnic.

Daca acolo se poate, atunci se poate peste tot.

Lasa un comentariu.