Calator pe marea norilor
Daca si-ar fi pictat personajul din fata, Caspar David Friederich nu mi-ar fi produs nici 20% din emotia pe care mi-o provoaca acest tablou de fiecare data cand il vad. Oare ce gandeste acest om? Oare ce eforturi a depus sa ajunga pe aceasta culme? Oare ce tristeti il apasa astfel incat sa se refugieze in inaltimea norilor?
Privind acest tablou imi aduc instantaneu aminte de spusele lui Pascal: ”Omul este o trestie, cea mai fragila din natura, dar o trestie ganditoare”. Si luptatoare, as adauga eu.
Frumos tabloul. Ma face sa ma intreb daca oare e nevoie de moarte pentru a descoperi paradisul… Sau oare e pretutindeni si nu avem noi ochi sa il vedem? Poate asta se intreaba si personajul din tablou. Sau poate nu…
Inca o data dovedesti ca ai priceput cel mai bine ce imi doresc de la cei care indraznesc sa scrie ceea ce simt. Felicitari!
şi totuşi mi-aş fi dorit să văd şi chipul călătorului. cumva.
Un mare artist stie cat sa lase libera imaginatia privitorului.