Sa privim pictura! (XXI)

Sarutul

Sarutul

Hercule si Omfala

Hercule si Omfala

AU002453

Sarutul

Amantii

Amantii

Patru pictori diferiti, patru mentalitati, patru talente diferite. O tema comuna: sarutul, ca expresie a dragostei, a dorintei, a pasiunii.

Primul sarut, care duce apropierea dintre cei pana la osmoza este al lui Edvard Munch.

Al doilea, care e foarte carnal si posesiv din partea barbatului, este al lui Francois Boucher.

Al treilea, care e foarte stilizat si simbolic, este al lui Gustav Klimt.

Al patrulea, pe care l-am adaugat la sugestia Andei si care izvoraste din abisul subconstientului, este al lui Rene Magritte.

Cate perceptii asupra acestui act fizic, care inseamna atat de mult pentru relatia dintre un barbat si o femeie!

Voua care vi se pare cel mai frumos? Dar cel mai respingator? Dar cel mai apropiat de ceea ce va doriti?

9 Comentarii

  1. mi-e greu sa aleg intre munch si klimt. pe munch l-as alege pentru mesaj, pe klimt pentru modul delicat in care el o saruta pe ea pe obraz.
    trebuia sa pui si „amantii” lui magritte 🙂

    Reply
  2. Pe departe cel a lui Klimt ii cel mai subtil…bine se incadrează ideii artistului de eliberare a pasiunii si de salvare prin dragoste și artă.

    Reply
  3. Imi place Edvard Munch pentru ca iubirea nu mai este lumina si transparenta ci pasiune care trezeste uneori intunericul simturilor, imi place pentru aerul atemporal in care se desfasoara, pentru osmoza, cum spuneai si tu, acelor doua trupuri si suflete.

    Reply
  4. sunt toate interesante pentru ca la uma urmei formeaza un tot intreg,sarutul shi toate finetele lui, un dictionar de feeling

    Reply
  5. Tot intre a prima si a 3-a reprezentare a sarutului am oscilat, insa am ales tabloul lui Munch, ca fiind cel mai sugesitv pentru ceea ce percep eu printr-un sarut (si sentimentul din spatele lui) – contopire.

    Reply
  6. La Munch sarutul ii topeste intr-o singura fiinta.
    Boucher ofera o scena prea….carnoasa.
    La Klint vad o lipire, o stransoare, un cocon al iubirii.
    Magritte ma duce cu gandul la spanzuratoare.

    Reply
  7. Munch imi place in toate tablourile…ambiguitate si presimtirea profumzimilor. La el sarutul e daruire si transformare.
    La boucher e dorinta de posesiune reciproca, arderea si nerabdarea.
    La klimt e tandru, subtil, plurivoc; tot tabloul e o poveste din culori.
    Si la Magritte amantii sunt aproape dar nebanuit de distanti. Nu-i apropie decat rasuflarea care penetreaza cearsafurile., mastile. Imi plac foarte mult toate si mai ales colajul 😉

    Reply

Lasa un comentariu.