Festivalul Shakespeare, editia 2018, sta sa inceapa, carevasazica voi fi ocupat cu teatrul in perioada urmatoare.
Si ca sa fac tranzitia usoara, ce poate fi mai indicat decat un film bazat pe o piesa a bardului din Stratford-upon-Avon?
Preferabil, una dintre lucrarile amuzante; era sa spun si accesibile, insa The Taming of the Shrew in viziunea lui Franco Zeffirelli genereaza niste dubii in privinta directiei ideatice a materialului dramaturgic, incat nu mai bag mana in foc pentru opiniile consolidate ale posteritatii.
Dar observ ca ma afund in nisipurile miscatoare ale abstractului, asa ca ma intorc pe taramul solid al divertismentului si va anunt ca narodul Petrucchio si scorpia Katarina sunt jucati de doi actori care impartaseau interactiuni similare si in viata reala: Richard Burton si Elizabeth Taylor, acel cuplu vijelios, genial si deja legendar.
Spre deosebire de Who’s Afraid of Virginia Woolf, unde ambii se afunda in replici cu aceeasi gravitate luciferica, aici se simt diferente, generate de provenienta fiecaruia; britanic si actor de teatru la origini, Richard Burton e ca pestele in apele shakespeariene, insa Elizabeth Taylor, de mica produs al cinematografiei si avand acea voce un pic stridenta, pare ca se forteaza o idee prea mult pe pedala declamarii.
Cand, insa, survine asa-zisa imblanzire, aceeasi voce aparte ii serveste de minune pentru a reda o pisicuta care doar si-a retras ghearele in pernite, nu i-au fost retezata cu totul.
Partea care ii uneste pe amandoi la nivel de excelenta este componenta non-verbala a interpretarilor: scena seductiei cu forta este un monument de dinamism si am banuieli ca si-au tras scatoalce pe bune, iar grimasele fiecaruia dintre ei sunt o incantare pentru un ochi un pic atent.
Aceste grimase confera si un pic de ambiguitate duelului conjugal; exegetii operei shakespeariene au conchis ca Petrucchio a imblanzit-o pe Katarina, care n-avea niciun gand sa se marite vreodata, insa Burton si Taylor reactioneaza in anumite momente ca si cum lucrurile ar fi taman pe dos: el e cam nervos in momentul pariului si fuge cam repede dupa nevasta in cadrul de final, iar ea adopta o figura visatoare uneori, ca o pustoaica doritoare de iubire neprihanita.
Imbracati in costume fabuloase, fugarindu-se prin decoruri somptuoase, Richard Burton si Elizabeth Taylor ne arata cum mariajul e o lupta si un deliciu care a inceput o data cu lumea si se va sfarsi o data cu ea.
Acestea fiind spuse, declar Festivalul Shakespeare 2018 deschis!
