Subtila arta de a fi tatic

tatic1Stiu din experienta altora, nu a a mea, ca a fi tatic inseamna a trece intr-un fel de rezerva, de indata ce apare copilul (inauntru sau afara). O rezerva din care poti fi chemat oricand de catre proaspata insarcinata/mamica pentru felurite si abracadabrante chestiuni. Conduita barbatului intr-o atare situatie e o mare provocare, dar, din fericire, abundenta editoriala referitoare la pregatirea parentala vine in ajutor.

Din randul ei se desprinde Ghidul proaspatului tatic de Pierre Antilogus si Jean-Louis Festjens, care mi-a sarit in ochi prin coperta care are darul sa puna pe jar pe mamici prin iresponsabilitatea crasa pe care o afiseaza.

Le informez pe reprezentantele sexului frumos ca acest stil bascalios continua sa se manifeste si in continut, care urmeaza fazele unei sarcini, ale nasterii si ale cresterii copilului, acestea din urma in mod accelerat (cu accent pe fazele incipiente si lapidar prin pubertate si adolescenta).

Continui sa ma refer la stil, pentru ca este elementul distinctiv al cartii, informativa in mod corect altminteri. Autorii sunt barbati si scriu pentru barbati. Nu se face niciun apel la a slavi pe reprezentantele sexului opus, ci se prezinta situatii tipice perioadelor amintite si abordari strict masculine. De tot hazul este modul de a reactiona cand partenera te trezeste in toiul noptii si iti spune: Misca! sau diverse registre de a scrie anuntul prin care mandrii parinti anunta rubedeniilor si lumii intregi sosirea pe lume a bijuteriei lor.

Daca as fi ultra-moralist, as spune ca aceasta carte are ceva accente misogine. Insa, tot atat de adevarat este ca spune lucrurilor pe nume si ca nu cosmetizeaza dificultatea unei sarcini care este a doua cea mai grea si mai frumoasa din lume: cea de tata.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru sfaturi sincere si amuzante despre ce inseamna a fi tatic.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.