Succes africanelor!

African fans

Acum ceva timp am primit o oferta de a lucra in Africa; nu as fi stat doar intr-un loc, ci as fi peregrinat prin mai multe, dar am refuzat. Perioada era prea lunga (un an si jumatate), iar un mic amanunt din oferta cea stufoasa a cantarit la randu-i considerabil: orice vaccin este suportat de companie.

Am ramas, insa, cu impresia ca, daca perioada ar fi fost mai scurta, as fi acceptat. E ceva ce ma atrage catre acest continent aparte, asa ca nu e de mirare ca, de cativa ani buni, nu am ratat nicio Cupa a Africii la fotbal.

Principalul motiv este modul deosebit cum este tratat acest sport, o lejeritate de neimaginat in Champions League, de exemplu. Africa furnizeaza constant lumii fotbalistii formidabili, care, reveniti pe plaiurile de bastina, nu catadicesesc sa se deranjeze prea mult; pe de alta parte, jucatorii de la echipele unor tari mai putin dezvoltate trag tare, pentru a se face remarcati. Din aceste doua viteze separate ies meciuri cu rasturnari de scor, faze ciudate si gafe hilare. Un rol vital il au portarii, care sunt vesnic nervosi pe cineva, fara a fi neaparat luati de in seama, si care contribuie, procentual vorbind, la spectacolul naivitatii Cupei Africii.

Trec rapid peste pitorescul numelor si al infatisarilor fotbalistilor africani, ca sa n-apucati sa ma acuzati de ceva, si ajung la modul in care acestia isi sarbatoresc golurile, spectacole de acrobatie si coregrafie de la care Cirque de Soleil ar avea cate ceva de furat. Nici cadrele fugitive din tribune nu sunt de lepadat.

Ii stiti pe comentatorii de la meciurile din Primera Division, stiti ce debit verbal au si ce sablonard vorbesc. Aici, la Cupa Africii, aerul de loisir pe care il degaja fiecare meci ii indeamna si pe cei care umplu spatiul de emisie cu vocile lor sa fie mai spontani si mult mai amuzanti. Stau si ma gandesc acum la meciul de cupa Barcelona – Real Madrid si nu cred ca mi-aduc aminte mai multe faze decat acea capodopera de umor intitulata Tunisia – Togo, in care s-au impletit impecabil erori masive si numeroase de arbitraj, un teren la limita impracticabilului si comentarii spumoase. Ce mai, Cupa Africii e terapie gratuita anti-stres, pacat ca are loc doar o data la doi ani.

Inca mai incercati sa va aduceti aminte unde se afla Togo? Voila, am ajuns la un alt motiv pentru care aceasta intrecere este benefica, dincolo de valoarea ei sportiva. Geografia si istoria Africii nu sunt prioritati in programele noastre scolare; asta nu inseamna, insa, ca nu ar merita stiute. Un meci gen Burkina Faso – Insulele Capului Verde ofera exact imboldul de a deschide o enciclopedie a statelor lumii si de a-ti imbogati cultura generala. Eu, unul, asa procedez si dupa aceea ma amuz cand se minuneaza altii ca stiu care e capitala Gabonului sau pot sa plasez Zambia fara sa ma holbez zece minute la harta.

Daca v-am starnit apetitul, imi pare rau sa va anunt ca editia din 2013 tocmai s-a incheiat si urmatoarea are loc abia peste doi ani.

***

Textul de mai sus a aparut sub titlul De ce e misto Cupa Africii in ziarul de mica publicitate Craiova Forum, numarul 44, 12 – 18 februarie 2013 si contine multe dintre motivele pentru care la acest campionat mondial de fotbal voi sustine (din nou) echipele africane: Algeria, Ghana, Nigeria, Camerun, Coasta de Fildes.

Dupa ce a luat Conchita Eurovisionul, e cazul sa castige al mai smecher trofeu din fotbal si o reprezentanta a Africii, nu credeti? Si ce daca samanii peruani au prezis ca o sa castige Argentina, si vracii africani sunt versati in de-astea.

Sursa imagine: www.en.africatopsports.com.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.