Non-fictiuni pe care le-am citit (20)

A trecut cam multisor de cand nu v-am mai povestit despre non-fictiunile care mi-au brazdat intelectul, asa ca haideti sa recuperam:

The News. A User’s Manual – ultimele experiente de lector al panseurilor lui Alain Botton au fost nesatisfacatoare, asa ca am intampinat cu bucurie o oarecare revenire de forma a acestui adept al filosofiei aplicate vietii cotidiene. Cartea sa exploreaza relatia omului modern cu stirile, precum si modurile cum acestea din urma dau gres in a-si indeplini rolul formativ, adaos esential la cel informativ. Consumam stiri cu un apetit cvasi-religios, asa ca Botton e de parere ca materialele jurnalelor televizate si ale ziarelor ar fi mai utile la nivel emotional, daca ar imprumuta mai mult de la cinematografie sau literatura. Mie, unuia, mi se pare ca se face exces de astfel de tuse artistice si inselatoare, asa ca nu pot fi de acord cu el, insa modul cum desluseste resorturile psihologice legate de diversele tipuri de stiri este patrunzator, iar ideile au fluiditate si coerenta.

Emotional First Aid – zilnic, ba nu, din minut in minut, suntem supusi unor lovituri psihice de tot felul, iar Guy Winch si-a propus sa elaboreze un fel de manual cu prescriptii pentru astfel de traumatisme emotionale. Dupa ce i-am descris demersul in linii mari, o sa operez o distinctie intre ce i-a iesit si ce nu: clasificarea surselor de stari negative este impecabile, ca si pasii de urmat in fiecare dintre aceste situatii; pe de alta parte, continutul fiecarui capitol in parte nu exceleaza prin vreun aspect practic, ci asambleaza aceleasi concluzii de natura cognitiva si comportamentala pe care le-am intalnit in numeroase carti, dintre care multe se regasesc in aceasta rubrica. Insa aspectul pe care il apreciez cel mai mult la aceasta carte este insusi conceptul care ii confera si titlul – sanatatea psihica este fragila, ca si cea fizica, iar o cunoastere a modului cum opereaza si cum poate fi mentinuta este o abilitate indispensabila.

 

The Better Angels of Our Nature – daca va luati dupa Alain de Botton, asa cum l-am descris mai sus, si va uitati la stiri, veti avea impresia ca lumea este mai rea ca oricand, insa Steven Pinker este de alta parere. Ideea centrala a cartii sale este ca violenta a scazut de-a lungul timpului si ca omenirea a devenit mai buna. O parere pe care o impartasesc, insa in niciun caz n-as fi putut s-o argumentez atat de grandios cum a facut-o autorul. Nu ma sfiesc sa folosesc acel termen bombastic, pentru ca efortul intelectual la care s-a inhamat Pinker, care exploreaza zoologia, antropologia, istoria, statistica, psihologia, e coplesitor. Nu doar soliditatea argumentelor, ci si volumul lor te obliga sa ii accepti concluziile. Sa speram ca evolutia pe care o traseaza este reala si se va adanci, altfel nu mai e nimeni in siguranta.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)

Non-fictiuni pe care le-am citit (3)

Non-fictiuni pe care le-am citit (4)

Non-fictiuni pe care le-am citit (5)

Non-fictiuni pe care le-am citit (6)

Non-fictiuni pe care le-am citit (7)

Non-fictiuni pe care le-am citit (8)

Non-fictiune pe care le-am citit (9)

Non-fictiuni pe care le-am citit (10)

Non-fictiuni pe care le-am citit (11)

Non-fictiuni pe care le-am citit (12)

Non-fictiuni pe care le-am citit (13)

Non-fictiuni pe care le-am citit (14)

Non-fictiuni pe care le-am citit (15)

Non-fictiuni pe care le-am citit (16)

Non-fictiuni pe care le-am citit (17)

Non-fictiuni pe care le-am citit (18)

Non-fictiuni pe care le-am citit (19)

 

Non-fictiuni pe care le-am citit (13)

Citim, citim si desteptaciunea o sporim:

non-fictiuni1_botton

The Art of Travel – dintre toate demersurile lui Alain de Botton de a extrage din cultura universala invataturi aplicabile in angoasanta lume contemporana, acesta mi s-a parut cel mai putin consistent. Capacitatea de a aduce in discutie o bogata varietate de trimiteri literare si artistice e la locul ei, insa noima lor nu mi s-a relevat deloc. Poate influentat si de esecul autorului de a-mi transmite ceva macar coerent, nu neaparat ceva la care sa ader, i-am gasit foarte agasante povestirile despre propriile trairi.

non-fictiuni2_satir

Arta de a fauri oameni – o figura cunoscuta in materie de psihologia familiei, Virginia Satir ne imparte cu generozitate sfaturi, precepte, exercitii despre cum sa functionam ca oameni si ca membri ai unei entitati familiale. Deoarece ma adap in primul rand de la izvorul unor lucrari mai recente, stilul si abordarile ei mi s-au parut ca provenind dintr-o alta era a psihologiei (a fost activa pana in anii ’80), mai romantica si, in consecinta, mai putin realista in destule momente. A-i parcurge cartea a fost, totusi, o experienta utila, care mi-a furnizat cateva idei disparate foarte bune, iar ilustratiile stilizate si usor jucause (care mi-au adus aminte de cele ale Ligiei Macovei) au insotit in mod simpatic lectura.

non-fictiuni3_rock

Your Brain at Work – aparenta de carte facila, de tip „Cum sa…” dispare imediat ce deschizi aceasta lucrare excelenta a lui David Rock. Autorul nu este psiholog sau neurolog, ci apartine categoriei, nedefinite pentru mine, de practicanti de coaching. Suprinzator, tocmai acest fapt i-a atras aprecierea mea, pentru ca, desi face uz de foarte documentate cunostinte academice, preocuparea sa este sa structureze, sa organizeze, sa creeze un cadru accesibil oricui se vede pus in posturi frustrante sau incurcate la munca sau in viata personala. Fiecare capitol are un tipar clar conturat: situatii care merg aiurea, explicatii stiintifice, dar nu academice pentru cauzele reactiilor respective, situatiile initiale care merg struna si rezumat care distileaza ideile si solutiile prezentate. Schematism pur american, dar ce bine functioneaza!

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)

Non-fictiuni pe care le-am citit (3)

Non-fictiuni pe care le-am citit (4)

Non-fictiuni pe care le-am citit (5)

Non-fictiuni pe care le-am citit (6)

Non-fictiuni pe care le-am citit (7)

Non-fictiuni pe care le-am citit (8)

Non-fictiune pe care le-am citit (9)

Non-fictiuni pe care le-am citit (10)

Non-fictiuni pe care le-am citit (11)

Non-fictiuni pe care le-am citit (12)

 

 

Non-fictiuni pe care le-am citit

Mi-au cazut in mana cateva non-fictiuni in ultima vreme si, pentru ca nu gasesc apetit pentru a le dedica fiecareia cate un articol, le-am adus laolalta sa vi le prezint:

non fictiuni1

Screw It, Let’s Do It – invataminte despre viata si afaceri de la un guru foarte la moda in prezent, Richards Branson, despre care, spre rusinea mea, habar n-aveam pana acum un an. Lectiile sale de viata sunt bune, deloc memorabile si scrise sec. Prea sec, prea pentru publicul larg.

non fictiuni2

Blink – Malcom Gladwell uimeste si pacatuieste prin aceleasi trasaturi ale scriiturii. Cartea sa exploreaza ideea ca luarea deciziilor si gandirea, per ansamblu, au si o latura intuitiva, inconstienta, dar la fel de demna de luat in seama precum cea rationala, constienta. Gladwell ingramadeste exemple din diverse domenii, in ceea ce ma priveste unele relevante, altele mai putin. Introducerea in chestiune este extraordinara si singura ar putea constitui un motiv pentru a lectura aceasta lucrare, insa, cu putin spirit de selectie, se mai pot gasi si altele.

non fictiuni3

The Consolations of Philosophy – e la moda sa iei filosofia, aia arida pe care o invatam intr-a 12-a, si sa o aplici la tumultoasa lume contemporana. Alain de Botton se raliaza acestei tendinte cu stil si eruditie si ne poarta prin operele a sase mari ganditori, cu scopul de a ne alina diverse nemultumiri referitoare la amor, finante sau inadaptare. Ca si in cazul lui Malcom Gladwell, unele capitole functioneaza mai bine decat altele (de exemplu, capitolul despre dragoste nu m-a consolat deloc, desi m-am mai cultivat un pic in privinta lui Schopenhauer), dar acelea care o fac genereaza, intr-adevar, niste procese mentale foarte utile: ai naibii Socrate, Epicur si stoicii, chiar mai au lucruri sa ne invete dupa mii de ani.