Sezon de Oscar 2017 – Hell or High Water

S-au anuntat nominalizarile la Oscar, asa ca lansez si eu seria de articole dedicate principalelor pelicule angrenate in aceasta cursa. Avanpremiera a avut loc mai demult, cand va povesteam despre Arrival.

***

Sezonul incepe, oficial, cu Hell or High Water, o creatie care, ca si favoritul La La Land, demonstreaza ca un gen aproape cazut prada uitarii se poate intoarce in atentia publicului cu o energie renascuta.

Ce se intampla si se vede in filmul regizat de David MacKenzie intruneste toate categoriile unui western: cowboy care jefuiesc banci, serifi care ii haituiesc, blugi prafuiti, palarii cu boruri largi, pistoale si puscoace, muzica de la mama ei din patria crescatorilor de vite pintenati si tinuturi parcurse in goana, nu a cailor, ci a cailor putere.

Cu toate acestea, Hell or High Water nu face reverente apasate catre clasicele genului si are un aer proaspat, dinamic si actual. Latronicia celor doi frati, intepretati cu amenintator aplomb de Ben Foster si corecta retinere de Chris Pine, este si o critica la adresa sistemului financiar, care a degradat mediul si a saracit patura sociala traditionala a Americii si a impins-o catre faradelege.

De partea cealalta, cuplul de politisti care le iau urma celor doi rascumpara toata corectitudinea politica pe care cinematografia hollywoodiana ne obliga sa o ingurgitam de ani buni. Personajul lui Gil Birmingham, jumatate mexican, jumatate indian si catolic practicant pe deasupra este tinta unor glume atat de bune din partea partenerului, incat ar starni un haz nebun, chiar si daca i-ar reveni unui actor mediocru. Insa marea reusita a filmului este ca i le ofera lui Jeff Bridges, care le molfaie pe sub mustata cu un accent rural care numai lui ii poate iesi atat de bine. Nu-i vorba, nici victima sa nu se lasa mai prejos in cateva situatii:

Are you interested in hearing about these robberies or are you just gonna sit there and let the Alzheimer’s run its course?

Montaj alert, testosteron si umor la greu. Cam asta e Hell and High Water, un film cu si despre barbati, pe care il vor iubi si femeile.

Arrival

 

Impuscaturi si vite

De cand eram mic, am fost invatat sa numesc western-urile filme cu impuscaturi si vite. In 3:10 to Yuma vite nu apar decat putin, dar impuscaturi sunt din belsug. Auzisem ca filmul e de fapt un remake, dar habar nu am de original, asa ca nu prejudecati nu am avut cand l-am privit. Cu toate acestea nu mi-a scapat senzatia ca realizatorii nu au avut in cap sa faca ceva original, ci doar ceva sanatos si antrenant.

3:10 to Yuma e un film cu barbati scumpi la vorba si iuti de pistol. Christian Bale (prestatie onorabila) e un fermier linistit, prea linistit chiar, care ajuta la prinderea unui bandit celebru (Russell Crowe) si se baga sa il transporte pana la trenul care l-ar duce la inchisoare, in ciuda faptului ca gasca de faradelegi a captivului nu s-ar da in laturi de la nimic sa il salveze. Unde mai pui ca si prizonierul e cel putin dat naibii. Ben Foster face un rol tare de personaj negativ detestabil, dar Crowe salta filmul. E genul de personaj ”you love to hate”, diabolic si fermecator si cu o moralitatea a lui, pe care numai candoarea filmelor americane o poate afisa. Ii prinde bine sa mai iasa din ipostaza de baiat bun cateodata, ii tine talentul neplafonat.

In rest, muzica buna, imagine asijderea. O experienta agreabila per total.