Sunt incet in stabilirea de ierarhii si foarte incet in a le schimba. Asa ca, daca ma hotarasc sa dau vreunui film titulatura de „Cel mai…” in vreun gen, asta inseamna ca am cumpanit destul si ca va curge multa apa pe Jiu pana sa afirm altceva.
Spuneam undeva pe acest blog ca In the Mood for Love de Wong Kar Wai mi se pare cel mai bun film de dragoste facut vreodata. Am avut aceasta parere multi ani si iata ca a venit momentul sa lase aceasta distinctie altuia: My Sassy Girl (Nota Bene: nu e vorba de remake-ul hollywoodian, ci de filmul original coreean, Yeopgijeogin geunyeo, pe care, din motive lesne de inteles, l-am prezentat in engleza).
In oricare univers paralel, My Sassy Girl ar fi un film absurd si alambicat, dar in acesta, tot amalgamul de comicarii si scene induiosatoare functioneaza perfect. Protagonistul este un tinerel de-abia iesit din adolescenta, fara aspiratii prea mari, fara prea multa manifestare de testosteron, care isi duce viata fara a avea prea mult habar ce va face in privinta ei. Stand si asteptand metroul, observa ca o tanara, evident turmentata, sta sa cada de pe buza peronului exact pe sine. O prinde in ultimul moment si, desi instinctul de comoditate ii spune s-o lase pe o banca si sa-si vada de drum, inima buna il indemna sa ii poarte de grija pana isi va reveni.
De la aceasta decizie plina de simtire va decurge o relatie cu o dinamica emotionanta si amuzanta, cu patanii care mai de care mai neprevazute, toate intr-o cheie exagerata, dar niciodata obositoare. Actorii (Tae Hyun Cha – asta e el, ca sa fie clar – si Gianna Jun) sunt tineri si frumosi si umplu ecranul cu vitalitatea si expresivitatea lor. Iar in jur totul e viu colorat, de parca Renoir insusi s-ar fi jucat cu aparatul de filmat. Cat despre muzica, My Sassy Girl penduleaza inspirat intre melodii locale si arii universale, astfel incat o poveste din Coreea e perfect inteligibila chiar si pe aceasta gura de rai care este Romanica.
Poate ca toate acestea n-ar fi fost suficiente sa detroneze In the Mood for Love, daca nu s-ar fi intamplat si ceva ce nu e magulitor pentru mine, dar de laudat in privinta filmului: gratie bagajului emotional pe care il acumulasem si a unor montaje mestesugite, am fost pacalit de 2 (DOUA!) ori de acelasi tip de truc filmic in decurs de numai cateva minute.
Nu am suferit foarte din cauza asta, pentru ca mi-am dat seama ca acele doua momente de vulnerabilitate au fost semn ca nu mai vedem My Sassy Girl cu mintea, ci cu sufletul.
Numai un lider te poate conduce intr-acolo.
