Jazz-ul si meandrele memoriei

Saptamana trecuta am beneficiat de privilegiul de a participa la trei dintre cele patru seri ale Craiova Jazz Festival, despre care v-am anuntat aici, rezultatul fiind un mozaic de senzatii mnemonice si emotional-cognitive pe care vreau sa le recreez, tot cu ajutorul memoriei, descriindu-vi-le in randurile urmatoare.

Marturisesc ca spectacolul din prima seara ma interesa cel mai mult, pentru ca stiam ca voi avea ocazia de a-l asculta pe Nello Salza, trompetist care a lucrat cu maestrul Ennio Morricone. Astfel, mi-am dat seama cat inseamna coloana sonora pentru un film. Dupa numai cateva secunde, eram deja transportat in The Good, The Bad and the Ugly, in The Hateful Eight, in Nuovo Cinema Paradiso, dar si in La vita e bella sau Ultimo tango a Parigi. Minunat lucru este memoria, daca are materie prima pe care sa lucreze!

In a doua seara, am constatat ca memoria e sora buna cu imaginatia, deoarece ariile de muzicuta ale lui Gianluca Littera, acompaniat de trupa-i de artisti dedicati, imi generau fel si fel de proiectii cinematografice ad-hoc. De la strada prafuita a unui western am trecut prin suspansul unui film noir si am ajuns chiar pana la o exuberanta de tip La La Land.

In ultima seara, cea care a incheiat acest minunat festival, am gustat din nou din amintirea cinematografica, lasandu-ma invaluit de magia unui American in Paris de George Gershwin, potentata  de un Gialuca Littera dezlantuit in mijlocul intregii orchestre a Filarmonicii Oltenia, dirijata de Walter Attanasi, cu a sa daruire molipsitoare.

Dar bonusul a fost ca am experimentat si acea stare de extaz care justifica includerea muzicii in cea mai mare parte a ritualurilor religioase, prin intermediul unei melodii de Bruno Mars, careia instrumentele si vocile de pe scena i-au imprimat o verva care i-a ridicat in picioare pe multi dintre spectatori, printre care si subsemnatul.

Craiova Jazz Festival a fost un vis frumos, care s-a intamplat aievea.

Il astept cu ochii, urechile si mintea deschise pe cel de la anul.

Fotografiile sunt luate din albumele realizate de doi frati intr-ale blogging-ului, Daniel si Adrian.