Cei suficient de în etate şi pasionaţi de jocuri pe calculator îşi aduc cu siguranţă aminte de o creaţie monumentală numită Baldur’s Gate.

O poveste grandioasă, plasată în universul lui Tolkien, al elfilor, orcilor şi al altor creaturi fantastice, în care vrăjile şi faptele de vitejie erau la tot pasul.

Concertul Symphonic Adiemus de Karl Jenkins, care a deschis stagiunea 2019-2020 a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, a fost o astfel de poartă, pe care am fost ispitit să păşesc cu imaginaţia.

Compozitorul este contemporan şi britanic, iar aceasta s-a simţit atât în ecletismul instrumental, cât şi în aerul de magie care a învăluit fiecare dintre ariile spectacolului.

Am străbătut ţinuturi nemaivăzute, am înfruntat pericole ameţitoare, am fost martorul unor incantaţii transcedentale (versurile uneori improvizate sau cu un vag aer latinesc au contribuit masiv la această impresie) şi am mărşăluit cu armata orchestrală, căreia i se alătură şi cea corală (al cărei seneşal este Pavel Şopov) în bătălia titanică dinspre final.

Şi, pentru că basmele care provin din insulele britanice se desfăşoară adesea la umbra unor codri seculari, poate că nu este o întâmplare că din multitudinea de instrumente care m-au fermecat pe parcursul concertului, xilofonul, cu sunetul său aparte, s-a distins cel mai mult în urechile mele de Ascultător Level 2 spre 3 (pasionaţii de RPG-uri îmi vor înţelege modestia, pe ceilalţi îi îndemn să îşi întrebe copiii care joacă World of Warcraft).

Protagonist al acestei epopei a fost dirijorul Marius Hristescu, care, cu alura sa hollywoodiană, bagheta şi faldurile fracului, ne-a condus cu autoritatea unui Gandalf pe cărările aventurii numite Adiemus, care, după cum declara însuşi compozitorul Karl Jenkins, este forma de viitor a latinescului „adire”, adică „a se apropia”.

Muzica ne apropie de magie.

The Baldur’s Gate has opened once again!

Let us step forward and rejoice!